Stăpânesc kitul seducției

Nici somnul nu mai e ce era. Dacă înainte de 40 trebuia doar să am grijă să mă bag în pat goală, după ce m-am spălat pe dinți. Acum sunt de acord în continuare să mă bag în pat goală, și nici cu spălatul pe dinți nu m-am lăsat pe tânjală. Însă evenimente recente din viața mea reclamă prezența unui harnașament greu de neglijat. Ortopedul meu insistă că îmi trebuie o pernă din aia specială, care arată ca un val ondulat. Dentistul meu zice că mi-ar prinde bine o gutieră, pentru că scrâșnesc noaptea din dinți a pagubă și asta nu-mi face bine. Desigur, picăturile trebuie să stea în fiecare noapte pe noptieră, pentru că alergia lovește des și trebuie să le folosesc pentru a dormi. Pentru nopțile cu zgomote suplimentare, am o pereche de dopuri de urechi. Altfel nu pot dormi când e balamuc. Să recapitulăm.

Probabil că nu mai e mult până când, dacă un bărbat îmi propune să mergem împreună la munte, eu să îi răspund cu entuziasm că sigur că da și, odată ajunși la destinație, o să bag la înaintare kitul seducției. O să deschid la ceas de seară valiza asta din care o să scot perna cu val, pe care o să o montez suav lângă perna lui normală și o să pun picăturile pe noptieră, să nu fâșâi noaptea după ele. Și când cred că am terminat de vorbit o să-mi pun gutiera pe dinți. Și când cred că am terminat de ascultat, o să-mi pun și dopurile, ca să nu aud muzica de la terasă sau ticăuitul vreunui ceas. Și apoi în sfârșit o sa putem dormi împreună romantic. Noroc că și pe bărbații de vârsta mea îi doare spatele și atunci își pun un tricou să le țină la șale. Si-apoi sforăie, lucru care face să mai păleasca kitul seducției mele nocturne.

Gama roz pentru infecții urinare

Pentru că mă lupt cu infecțiile urinare și cistitele de când mă știu în runde în care ba câștigă ele și mă urcă pe pereți, ba înving eu și le contracarez pentru moment, ba patem palma la egal, mă interesează orice invenție pe tema asta care mă ajută să trăiesc mai bine. Am un arsenal întreg de metode de gherilă. Cum invenția care se numește Sublima Uri vine de data asta din partea prietenilor de la Dacia Plant și este ferecată în niște flacoane de culoare roz, lucrul ăsta mă interesează și mai tare. Sublima este gama lor cu produse dedicate exclusiv femeilor și problemelor lor specifice, iar uri știe toată lumea de la ce vine. Flacoanele pe care o să le testez cât de curând, dar despre care vreau să vă zic și vouă încă de pe acum, fac parte din categoria suplimente alimentare, deci nu vă trebuie rețetă pentru ele. Sublima Uri sunt gândite atât ca prevenție, cât și ca ameliorare a stărilor de infecții urinare, adică aduc alinare atunci când îți vine să te urci pe pereți. Cine are problema asta știe exact despre ce vorbesc eu aici: 1 din 3 femei trece printr-o infecție urinară până la 24 de ani. Unele femei, cum mi se întâmplă și mie, se luptă cu ele în varianta recurentă. Pentru mine ăsta este un subiect sensibil, așa că ce o să fac este să-mi îngădui o cură de Sublima Uri din când în când. Cum produsele astea, ca de fapt tot ce propune Dacia Plant, sunt făcute din 100% plante, este foarte ok așa. Ele nu au efecte adverse și sunt astfel create încât să dea rezultate bune.

Este vorba despre 4 produse țintite către problema asta feminină și sunt indicate pentru femei de orice vârstă. Ele vin sub formă de comprimate, ceai, tinctură fără alcool (pentru a putea fi folosite și de către fetițe) și tinctură cu alcool. Gama Uri conține de fapt o combinație de plante cu efecte antimicrobiene puternice, care lucrând în echipă se ocupă ca un fel de agenți 007 să reducă riscul contaminării bacteriene a căilor urinare, să elimine lichidele reținute în exces în corp, să mențină tractul urinar fără depuneri de săruri minerale. Tot ele favorizează eliminarea de acid uric. Dacă vreți să aflați exact ce plante locuiesc în flacoanele Sublima Uri, să știți că este vorba despre celebrul merișor, dar și despre nu mai puțin eficientele plante cu nume simpatice: strugurii ursului, ienupăr, osul iepurelui, coada calului, cireș, porumb și troscot. Le recunoști ușor în farmacii. Sunt singurele atât de roz. Cum mie îmi place sănătatea în formă cât mai naturală, îmi convine să tratez așa. Produsele Dacia Plant nu conțin aditivi, conservanți, coloranți sau îndulcitori artificiali. În plus, sunt făcute special pentru gagici și asta îmi dă mie un sentiment liniștitor, că cineva s-a gândit pe bune la mine și știe prin ce trec.

 

Momente sexi pe burta goală

Înotasem 70 de bazine și eram foarte relaxată. Toți demonii, și ăia văzuți și aia ascunși, plecaseră să supere pe altcineva. Creierul meu era bine întins la uscat pe o frânghie de rufe, la soare și se mișca în bătaia duioasă a unui vânt răcoros de la munte. Era a doua oară când înotam aici, la clubul ăsta destinat exclusiv corporatiștilor care doresc să facă, înainte să stea 9 ore cuminți pe scaun, niște sport. Am ieșit cu apa șiroind cu atitudinea de Bay Watch, doar că la 40 de ani și fără să vreau să salvez pe nimeni, și m-am precipitat către vestiar. Am aruncat o privire grăbită către vestiarul bărbaților, mi-am dorit pentru 2 secunde să fiu o muscă ca să pot intra lesne acolo să văd ce se întâmplă și ce fac bărbații când nu-i vede nicio femeie și ei nu o văd pe ea, și apoi m-am dus la vestiarul meu. M-am îndreptat spre la baie, mi-am dat costumul jos și la ieșire nu știu ce m-a apucat să mi-l pun la loc, că doar femeile umblă mereu goale prin vestiar și așa fac și eu. Am ieșit și m-am îndreptat cu viteză mare către dușuri și atunci le-am văzut. Două sexuri masculine se uitau la mine cum mă vezi și cum te vad. Stăpânirea bărbaților care le afișau era de admirat, nu au schițat nici măcar vreun gest de surpriză. Pasămite era ok să fiu acolo. De obicei stăpână pe mine, m-am pierdut cu firea. N-am știut să zic scuze și tot ce a ieșit din mine au fost două onomatopee. Una de surpriză, alta de și mai mare surpriză. M-am retras în goană de-a-ndăratelea și mi-am promis să nu mai fac niciodată așa ceva. Apoi am facut niște tabele în excell, să mă răcoresc.

Sex cu implicații diplomatice

Eu cred că dacă faci sex năbădăios cu cineva dintr-o țară vecină cu care țara ta nu prea are cine știe ce relații de prietenie sau diplomație, actul în sine capătă semnificații care îi transced pe cei 2 parteneri. Și uite-așa se creează o punte între două națiuni care nu știau prea multe una despre alta, dar care acum sunt de-o intimitate tulburătoare. 15 ore mi-au trebuit să reușesc acolo unde ministerele de externe au eșuat cu grație. 15 ore intense în care, dată fiind miza diplomatică pe termen lung a întâlnirii, nu mi-am permis să fiu altfel decât excepțională și la nivel înalt. Am aplanat cu părți din corpul meu zonele gri, potențial creatoare de probleme. Am scos în evidență, tot cu părți din corpul meu, lucrurile care s-au dovedit a fi bune și folositoare în confruntarea celor două culturi. Dacă nici lucrătura asta fină nu cimentează cu superglu de calitate ce urmează pe termen lung între cele două țări, nimic nu o mai poate face. Am folosit PR convențional, PR de criză, zâmbete, salivă și tot ce am mai avut în dotare. Mi s-a părut că mi-a reușit. A se urmări în continuare relațiile dintre România și vecini. O să vă dați astfel singuri seama despre ce țară este vorba.

Rețetă rapidă de cocktail din apă sarată, pește, vin alb, blues și nisip

Vânticelul fâșâind unduios prin caisul din fața geamului din față și prin celalalt cais, din fața ușii din spate. Am caiși și în stânga și în dreapta cămăruței mele cocoțate în copac, dar n-am geamuri și către ei. Privitul în valuri ca și cum ele conțin nu știu ce înțeles necesar, ore în șir. Cu pauză la prânz și apoi iar. Prieteni despre care nu știam că sunt pe-aici și care apar des, ca ciupercile după arșită, în lumina crudă de lângă malul mării. Umbrele care fâlfâie și se zbat sub briză, încercând să zboare. Apă de culoarea ochilor de husky. Copii durdulii care poartă împotriva voinței lor lucruri curioase pe cap și se plang toată ziulica încercând să scape de ele, fără succes. Dulceața florilor câmpului îmbibată de mireasma amăruie a valurilor dimineața și seara. Păsări nenumite de mai multe feluri care se îngână una pe alta pe limbi diferite. Duș în grădină și drumul înapoi spre cameră, cu părul ud, în lumina nesigură a satului pe înserat. Vin alb la rece de scos încetișor din frigider când pare că toată lumea s-a culcat și grădina se desface în zgomote de vietăți nevăzute. Liniște, nisip, pește, apă sărată, blues și piersici. La Vamă.

Retrospectiva TIFF 2016 în București

Sigur, acum sunt 100 de evenimente zilele astea în Bucureștiul ăsta al nostru care seamănă din ce în ce mai mult cu Berlinul. Doar că Retrospectiva TIFF chiar aduce 20 de filme muc și sfârc și e mare păcat să nu mergeți la ele. Și eu merg, că nu pot să spun că am obosit la Cluj și că mi-a fost destul.

Deci uite la ce cred eu că e musai să mergem între 15 și 19 iunie, o să vă zic întâi ce am văzut eu din toate astea. La filmul islandez Vrăbii/Sparrows, care a luat și Premiul special al juriului anul ăsta, și care e făcut în bunul stil nordic și are toate ingredientele alea pentru care mori după filmele nordice, dacă se întâmplă să mori după ele. La filmul Trei povești din Mumbai/Island City, de văzut de către toți cei ce lucrează în corporații. La filmul Un loc la umbră/De l’ombre il y a, care e dur și greu de îndurat (am ieșit la un moment dar din sală la Cluj dar o să reintru probabil la loc, la două săptămâni distanță aici, la București), dar e bun și a luat Premiul pentru cea mai bună interpretare.

Apoi eu vreau să văd Belgica, Mor să-ți spun / Je me tue à le dire, un film care a luat Juriul tinerilor francofoni TV5MONDE, Prea aproape de soare / Au plus près du soleil și Theo și Hugo în aceeași barcă / Théo et Hugo dans le même bateau, care nu este pentru homofobi și alte rude de-ale lor.

Ne vedem prin săli.

 

 

Cu forcepsul întoarsă de la TIFF

Dacă nu trebuia să votez mai stăteam. Dar cum mi s-a părut că, chiar dacă nu câștigăm acum trebuie să arătăm că existăm pentru mâine. Așa că am ratat o zi întreagă de filme pe pâine și m-am prezentat val vârtej la urne.

TIFF-ul de anul ăsta a fost mai cu dolor y corason y lagrimas decât alte ediții. Subiecte grele, apăsătoare. Au suferit și personajele, am suferit și eu. Mi-a stat inima de duioșie alături de Vrăbiile / Sparrows, și ce bucurie să aflu că a luat Premiul special al juriului. M-am bucurat până la urmă alături de femeia dură și fetița rusă din Ușa deschisă / La Puerta Abierta și mi-a plăcut să văd ca a luat premiul Publicului. La Un loc la Umbră / De l’ombre il y a n-am rezistat și acum îmi pare rău, că cică a meritat până la final. E clar că e bun, a luat și Premiul pentru interpretare. Trebuie să mai văd Câinii noștri, care au luat Trofeul Transilvania, ce bine că e deja în cinematografe. Și apoi Taurul de Neon / Neon Bull, care a luat Premiul FIPRESCI, Sete / Thirst, care a luat Mențiunea Specială a Juriului, și Tikkun, care a plecat acasă la el în Israel cu Premiul pentru cea mai bună regie.

Am păstrat programul cu însemnarile mele și îngroșări și notițe și încercuiri și știu ce am de făcut la toamnă. Îmi organizez micul meu TIFF personal, căci nu mă mulțumesc cu o duzină de filme când eu vreau să văd sute.

 

 

La ce strâmbă din nas o persoană care are în jur de 40 de ani

Există propuneri care, atunci când ai în jur de 40 de an, te îngrozesc. Ele vin de obicei din partea unor persoane necunoscute, care nu au nicio scânteie de suflet pentru tine. E drept că propuneri nerezonabile mai vin și din partea unor persoane care au în jur 20 sau 30 de ani care, chiar dacă țin la tine, nu pricep nimic. Sunt oameni care încă n-au ajuns acolo, în locul ăla special, nu spunem care. Oameni care încă mai cred ca tot ce zboară se mănâncă.

De exemplu, când cineva te invită să dormi pe o canapea extensibilă îți vine să-l înjuri de mamă. În timp ce o canapea extensibilă eventual plasată într-o cameră de trecere este cea mai bună distracție pentru un copil și îi este complet indiferentă unui adult mai tânăr, pentru un om de 40 de ani este o jignire. Orice om care a ajuns la o vârstă rezonabilă știe că o să-l doară spatele oricare s-ar întâmpla să fie defectul canapelei cu pricina. Toate sunt rele. Știe că va suferi și în varianta saltea cu gogâlți, și dacă ea, bătrână fiind, se separă patologic la mijloc și se formează astfel o bordură transversală care se înfige în lombarul bietului om care încearcă să se odihnească pe ea. Și dacă salteaua i s-a subțiat din pricina unui număr prea generos de oaspeți care au adormit acolo, și dacă nu mai stă dreaptă și se lasă periculos într-o parte în timp ce se ridică ridicol în cealaltă.

Altă propunere compet nasoală pentru o persoană între două vârste, chiar dacă ea se ține bine, este hai să mergem la schi în Austria 3 mașini cu prieteni și să o facem în coloană. Opririle pentru pipi, bancomat, a nu știu câta cafea, caca, senzație de greață, dezmorțirea picioarelor, dezmorțirea picioarelor altcuiva pot fi amuzante pentru un copil și deloc supărătoare pentru un adult mai tânăr. Un om de 40 de ani, chiar pașnic din fire, s-ar putea să omoare pe cineva cu mâinile goale dacă e obligat să treacă prin asta. Și alta ar fi hai să mergem la mare de dimineața până seara, doar să vedem marea și să-i simțim mirosul. Ideea asta care pentru un copil sigur ar fi bună și pentru un adult tânăr pare amuzantă, pentru mine este așa de absurdă încât trebuie să fiu stropită cu apă vie.

Voi ce chestii credeți că sunt absurde acum, deși înainte erați cooperanți? Aștept păreri de la oameni de 40 de ani.

Pantalonii cei albaștri și sufletul lor năbădăios

Mi-am luat niște pantaloni foarte mișto, cum mereu am năzuit să am. Albaștri. Cum i-am luat mi-a venit să mă fudulesc cu ei și m-am dus la restaurant. Acolo banuiesc că mi-a cazut din gură fix pe ei, pentru că, vrând să-i îmbrac a doua oară, am constatat o pată de mari dimensiuni și de sorginte necunoscută. I-am spălat dar nu a ieșit, ba chiar au apărut chestii suplimentare, ca și cum pata făcuse pui. I-am trimis imediat cu o ambulanță express la fabrica de pete de la mama de acasă și ea i-a spălat în multe ape, în mai multe rânduri, și nu a ieșit. M-a întrebat dacă sunt niște pantaloni așa de importanți încât merită să ne chinuim în continuare și am zis că da. M-a întrebat de ce, dacă îmi plac așa de mult, nu-mi mai iau incă o pereche. I-am zis că nu pot psihic să-mi iau niște pantaloni la fel dacă ăștia mai pot fi salvați. A înteles și i-a dus la curățătorie. Acolo ăia le-au făcut ceva ce a mai atenuat povestea dar nu de tot. Mama le-a mai făcut nu știu ce acasă și i-am primit aproape noi după câteva luni de încercări și cazne.

Astăzi i-am pus a doua oară. Arătam grozav cu ei. Iar mi-a venit să mă fudulesc și mi-am propus să mănânc cu mare atenție. Când însă să iau o curbă banală la Pipera cu bicicleta, zbrrrrrr, pantalonii au făcut ce-au făcut și am zburat cum mă vezi și cum te văd pe caldarâm. Și eu nu cad niciodată de pe bicicletă sau oricum foarte rar și fără daune. Acum am în fiecare palmă câte o râcâială din aia de copil care nu a fost deloc cuminte și, și, și în pantalonii mei serioși și frumoși, de mers la birou, o gaură măricică. Pur și simplu n-a fost să fie. Dar mă gândesc să le zic și eu așa: ce dai mă, nu știi să-njuri?

 

Marea comparație

Zău dacă mi-a păsat vreodată de felul în care arată alte femei. Adică sigur, am admirat și eu câte o gagică mișto, dar nu m-am gândit cu jind la ce are ea și n-am eu. Nu am comparat picioarele mele scurte cu picioarele ei lungi. Nu am măsurat adâncimea gropițelor din obrajii unei femei versus șesul care este așternut pe fața mea. Nu am oftat după niște ochi mari, negri și focoși, întrebâdu-mă a pagubă oare eu cum de reușesc să văd ceva cu ai mei, așa mici cum sunt ei. Am fost mereu mulțumită cu ce corp am și mi-a picat bine fața cu care am fost dotată. Poate un plus de păr ar fi de folos, dar nu e dramatic. E ok cu și cu cantitatea asta, am reușit să ademenesc vânatul chiar și așa.

Acum, la 40 de ani, acum când cu greu mai conving pe cineva de 26 să-mi zică altfel decât sărumâna când ne întâlnim pentru prima oară, acum lucrurile s-au schimbat. În continuare nu fac un balonaș de salivă în colțul gurii când văd femei tinere, prea tinere. Ele doar mă umplu de uimire și mă fac să mă întreb cum se poate așa ceva. Atenția mea este însă toată îndreptată către femeile de vârsta mea. Toate femeile de vârsta mea. Mă interesează cum se țin ele versus cum mă țin eu în această cursă contra cronometru din care nu scapă deloc cine poate și nimic nu se pierde, dar totul se transformă în timp real. Trebuie neapărat să fiu la curent cu evoluția altor femei pe care le știu de ceva vreme și să înțeleg cum s-au descurcat ele. Cum văd una, cum fac un scan complet. Silueta normală sau cu adaosuri, gură și cum a luat-o ea pe râu în jos, mâini cu un copac de vene crescut pe ele, fața luată ca întreg, stare de spirit + ceea ce străinii numesc appearance. Adică modul în care se prezintă cineva lumii, cu totul. Dacă rezultatul verificării este în defavoarea persoanei verificate, nu îmi frec mâinile a satisfacție. Când rezultatul este în defavoarea mea, nu cad pe jos de tristețe. Dar trebuie să verific, nu mă pot concentra la altceva până nu fac asta. Apoi pot să-mi văd de treaba mea, treaba mea de femeie de 40 de ani.