autointerviu sau femeia si dedublarea sa

Pentru ca nu mi-a mai luat nimeni un interviu despre lucruri marunte, n-am mai putut suporta ideea si mi-am luat chiar eu. Se simtea nevoia, ca altfel nu stiu cum sa povestesc bucatele de lucruri si convingeri care ma batuie, macina, reprezinta. Doar n-o sa fac un post pentru fiecare dintre ele.

Intervievatorul: Buna, hai sa trecem direct la subiect, ca avem amandoua treaba, da?

Sana: Ok.

Intervievatorul: Cand ti se pare ca traiesti bine?

Sana: Cand rad des, am cel putin doua calatorii planificate in fata, petrec timp pe-afara si am mancat paste cu fructe de mare la pranz.

Intervievatorul: De la cine ai invatat cele mai misto lucruri?

Sana: De la tata, comunitatea de couchsurfing si vreo doua carti de relatii.

Intervievatorul: La ce nu vrei sa renunti nici picata cu ceara?

Sana: La cafea si mic dejun generos dimineata, prietenii buni, filme cate incap, mama mea grozava, socata facuta in casa si sex si pom de Craciun si bicicleta.

Intervievatorul: Ce-ai vrea tu sa muncesti dar ti se pare ca nu e chip?

Sana: Pai o munca nu stiu de care dar care sa ma faca sa dau in braci din octombrie pana in martie si sa-mi lasa restul anului liber pentru expeditii, amusinari, contopiri cu natura si oamenii din ea.

Intervievatorul: Lumea zice ca esti zgarcita. Care-i treaba?

Sana: Zgarcita? Hm. As zice ca sunt doar obsedata de eficientizarea resurselor de orice fel. Adica daca am 1 ardei iute si folosesc 2/3 din el la paste aglio olio, nu arunc 1/3 ramas, ci il folosesc la guacamoles. Si da, tentatia sa folosesc de doua ori acelasi puf de demachiat, intorcandu-l pe partea cealalta e mare. Dar ma abtin.

Intervievatorul: La ce visezi?

Sana: Sa traiesc cat mai normal. Sa am o casa la mare in care sa sed toata vara, traind din hamsii si salata de rosii cu ceapa. Sa nu mai alerg in urma facturilor. Sa calatoresc cat de des se poate, intr-o companie placuta.

Intervievatorul: Ce te scoate din minti si te transforma intr-o suferinda de nebunie temporara?

Sana: Oamenii care cred in teoria conspiratiei dar cei care sunt mari amatori de conflicte de orice fel, consumismul dus la extrem, aparatorii ferventi ai cainilor strazii precum si cainii insisi, misoginismul si barbatii lenesi.

eu in GQ

Cand nu fac una, fac alta. Acum am scris pentru GQ si uite rezultatul.

Este un text pe o tema care ma bantuie de multa vreme. E cu barbati, cu sex si cu bautura. M-am gandit ca o sa va placa.

Va doresc citire usoara, ca fulgul, si placuta, ca un pahar de socata la inceput de iunie, cu o feliuta de lamaie si cu gheata.

Buna dimineata, pofta sau noapte buna, depinde de starea in care va gasiti cand ajungeti aici.

Si acum textul.

imi caut barbat

Vreau un barbat care sa scrie pe blogul meu cate un guest post, adica in calitate de invitat onorabil.

El va face asta doar o singura data, daca asa are chef. Sau mai des sau mai rar, dupa cum il tin capacele si ii place si are idei. Dupa cum il (si ma) aranjeaza. Sunt sigura ca ne vom hotari amandoi in buna intelegere si armonie la cum ar fi mai bine.

De fapt stai. Am nevoie de mai multi barbati. Cu un barbat nu se face primavara si eu am nevoie de foarte multa primavara pe blogul meu. Doar se stie ca winteriscoming.

Locurile de scris pe care le pun la dispozitie sunt frumoase si acum complet nefructificate, adica sambata si duminica, la alegere. Fac asta nu ca, vezi doamne, sa-mi cresc traficul care ar fi mai scazut in zilele alea si pentru ca sunt o femeie rapace nu vreau sa-mi scape nimic. Stiu si ca unii o sa spuna ca mint si ca fix asta e motivul. Dar nu prea imi pasa.

Eu imi doresc glasuri barbatesti pertinente pentru ca am nevoie sa discutam mai bine pe blogul asta. Cu toate sexele reprezentate. Iar eu, eu sunt doar un biet sex slab. Si sambata si duminica nu scriu, ca sunt de obicei la mare. Sau la Cluj. Sau la munte, na. Sau cu bicicleta, pe-afara, toata ziua.

Topicurile puse la dispozitie trebuie doar sa fie bine scrise. Si sa se inscrie intr-o gama extrem de larga si de permisiva de experiente, sentimente, activitati, pareri, frustrari, extazuri, erotism bine temperat si alte lucruri care pot intra sub umbrela blogului meu de sex si relatii. Marca sananicolau o cunoasteti deja.

Scriitura trebuie sa fie suculenta sau informativa, distractiva sau pertinenta, scurta sau lunga, revelatoare sau lamuritoare, sexy sau intaratata sau o combinatie subtila din cateva dintre toate astea. Imi dau seama ca are balta peste, pana la urma pe toti ne intereseaza relatiile dintre barbati si femei, chiar daca femeile toaca mai multe vorbe pe tema asta.

Barbatii care doresc sa faca asta, de preferat bloggeri de renume (pentru ca le e usor sa zica, au multe posturi in spate) sau pur si simplu barbati pasionati de subiect care au si cuvinte potrivite la purtator si nu prea le-au postat prin multe locuri, sunt rugati sa-mi scrie, de ii intereseaza asa ceva. Ia sa vedem. Are balta peste sau doar mi se pare mie.

diva din fire n-are lecuire

Sa fii diva, fie si una digitala, nu e un lucru lesne de facut. Si eu sunt diva care a iesit pe locul 3, dupa alte doua femei wow din online, luate in orice ordine.

Perceptia generala este ca, daca esti diva digitala, treaba ta e mai mult cu mufe si fire si esti responsabila doar de generarea unei imagini sexy-amagitoare. Si ca ai mai putina treaba cu vreun portjartier, un ruj rosu si ciorapi de matase. Dar nu e asa. Diva din fire tot cu obrazul subtire trebuie sa se tina.

Ma gandesc eu ca, pentru a fi o diva digitala pe varza, trebuie sa stii sa povestesti relevant sau macar sa distrezi cu chef. Sa iti alegi cu grija proiectele, luptele, planurile, produsele pe care le accepti in micul tau univers. Sa arati cumva, sa te porti cu grija, sa nu scuipi, in blogosfera sau pe-afara, sa fii agreabila dar si inca ceva pe deasupra. Ca sa fiu sincera, eu ma pregatesc pentru titlul asta, de diva digitala cu numarul 3, de cand eram mica. Mama m-a dat la pian si m-a dus la restaurante unde mancam frumos cu furculita si cutit. Tata m-a invatat sa pictez icoane pe sticla, mi-a zis sa nu mai stau cocosata si sa nu mai inmoi atata painica in sos. Cu asa un start bun in viata, de una singura am invatat apoi sa fac ciorbita de vacuta, chiar daca unei dive nu prea i se cere asta. Dar traim vremuri ciudate, trebuie sa fiu pregatita pentru orice. Probabil ca fara sa-mi dau seama, tot in ideea de a capata titlul de diva, mai degraba zambesc decat ma incrunt. Imi curat mereu pantofii inainte sa ies afara din casa si am manichiura de culoare rosie, impecabila. Am unghii frumos lacuite chiar si la picioare, chiar si cand e iarna grea afara si nu ma vede (aproape) nimeni. Imi plac barbatii si ma asigur ca ma plac si ei pe mine. Cred ca toate astea au contribuit la succesul meu de la Digital Divas, de vineri.

Rezultate concrete: cineva a venit pe plaja si m-a felicitat. Eram in chiloti si cu ochelari de soare si cu parul lipit de cap de la apa sarata dar tot m-a recunoscut. Sanii astia ai mei trebuie sa fie fost marca inregistrata. Apoi toti cei cu care eram m-au ovationat in soapta si in repetate randuri si mi-au hranit stima de sine in fel si chip, cu multe cuvinte potrivite si surubelnite reci. Mj-a placut.

PS: cineva apropiat mi-a atras atentia ca titlul asta, de Digital Diva, ii suna cumva fierbinte, porcos. Ca intre digital si deget e doar un click distanta.  Si ca pe mine, ca o mare amatoare a aurosatisfacerii iesita de multa vreme din dulap pe subiectul asta, ar trebui sa ma amuze teribil asta dar sa ma si puna pe ganduri. Detalii.

Pana la urma, sunt atat de bucuroasa ca am castigat locul 3 la categoria Best Women Bloggers incat abia imi incap in piele. E misto. Merci. Merci mult.

aveti de-a face cu o diva

Vreti, nu vreti, tocmai ati intrat pe siteul unei dive.

Desigur ca acum, cand scriu, eu port deja o tiara cu pene de strut, pantofi cu toc cui si ciorapi plasa de culoare neagra. Sunt investmantata intr-o rochie de matase naturala nude si sunt fardata cu smokey eyes pana la loc comanda. Fumez dintr-un port cigarette foarte lung, ca sa nu-mi ard salul de pene de marabu incolacit neglijent in jurul gatului meu dat cu cel mai scump si mai in voga parfum din lume. Obrazul de diva cu multa complexitate si atentie pentru detaliu se tine. Si totusi, oricat de fermecator scenariul, ati intrat pe siteul unei dive digitale, bineinteles.

Caci asta s-a intamplat, am fost nominalizata si am ramas si in finala, alaturi de cele alte 19 de dive de internet care activeaza semnificativ cu blog in punct.ro. Categoria se numeste seducator Best Women Bloggers si contine nume miam-miam, destule. M-a onorat teribil ideea de a fi intr-asa o finala, aleasa de asa un juriu, la un eveniment facut de Manafu, care este unul dintre cei mai tari menestreli de evenimente de gen.

Acum, sa fim sinceri noi cu noi si mai ales eu cu mine. Pentru ca cel putin doua femei din lista aia castiga (si pe buna dreptate) cam toate premiile care sunt de castigat in domeniu, eu imi vad de ale mele. Sigur ca vin la conferinta cu pricina, Digital Divas, care se tine vineri si este tare tare misto. Oameni inteligenti o sa vorbeasca despre lucruri importante si interesante. Dar seara, fac pe sestache bagajul, ma urc intr-o masina mica de tot in care se aude bine daca dai muzica tare si o sterg la mare. Asa cum era planificat. O diva care se respecta, fie ea si digitala, isi vede de micile, mediile si marile ei placeri, caci asta o tine diva in continuare.

Uite ca nu stiu exact cui sa multumesc pentru faptul ca sunt diva finalista. Organizatorilor, juriului, voua, mie, lui a cherry, mamei, sortii si nu in ultimul rand, desi aici multa lume o sa ma injure si o sa zica aoleu, iar frate il pupa asta in fund, lasa-neeeee, lasa-neeeee, ca ne plictiiiisesti, sefului meu al carui nume incepe cu O. Pentru ca m-a crezut ca scriu bine fara sa ii pot da vreun link doveditor si pentru ca m-a angajat atunci, demult, ajutandu-ma sa devin diva digitala care sunt acum.

Va pup.

m-am mutat dar nu la marmacie

Buna dimineata si nu va speriati.

Astazi ati ajuns, poate fara voia voastra, intr-un loc nou. Sper sa va placa aici, in noua mea casuta din copacul internetic. Am dormit foarte bine azi noapte in locsorul asta, in noua livada.

Gata cu sanuca.ro. Sananicolau.ro are un layout mult mai simplu caci o femeie mai simpla si mai clara in cuget si-n simtire sunt acum si eu. Dar daca sunteti putin atenti, o sa vedeti ca peste ecran tot trec niste norisori mici, diafani, aproape roz. Ah, ce mi-ar placea sa primesc un nor de ziua mea.

M-am mutat pentru ca asa e bine sa mai faca omul uneori, sa se primeneasca in toate ale sale, pe interior dar si in public. Trecusera mai mult de 3 ani de la ultima schimbare si era timpul. M-am mutat si pentru ca vroiam neaparat sa scriu intr-un spatiu mai curat, fara farafastacuri, culori in plus sau cotloane in care mi-e greu sa deretic din punct de vedere tehnic.

Culorile o sa vina acum nu din designul blogului, ci doar din cuvinte si emotii.  Cred ca asa e mult mai bine.

O sa scriu aici si mai cu ravna despre barbati si relatiile cu ei sau lucruri intime, ce au oarecare legatura, pana la urma, tot cu ei. O sa scotocesc si mai dihai prin sexul pe care il facem sau nu impreuna, si de ce. Sananicolau.ro o sa va astepte in fiecare dimineata cu painici proaspete scoase din cuptor, facute din cuvinte. Si ce-o mai fi, om vedea.

 

cireasa si calcaiele lui ahile

Sunt superman si batman si spideman in multe situatii. Sau cel putin asa ma dau eu mare in fata mea si a altora.

Nu-mi plac oamenii slabi, deci cum as putea admite ca sunt si eu la rastimpuri unul dintre ei. Cand ma paleste insa in frunte cate ceva mai dificil, nu mai merge sa disimulez. Scot la inaintare calcaiele lui ahile. Si nu am doar unul, am o duzina, care mai de care mai sensibile. Sunt impartite pe anotimpuri, intervale orare si spatii geografice.

Daca esti lipsit de inspiratie sau rau si imi dai acolo, la vreun calcai, ma inmoi si cad jos precum un fular. Calcaiele mele sunt ba oameni a caror atingere/amintire/mireasma imi produce cutremure interioare. Ba stari despre care stiu prea bine ca exista dar la care am doar rareori acces. Ba fericiri simple, de demult, pe care nu am incetat sa le caut si tot nu ma las.

Dar tot calcai sensibil se cheama si cand ma atinge cineva la bube vechi, din trecut. Bube care nu m-au omorat, caci de-aia pot scrie acum, dar nici sanatoasa tun nu m-au lasat. Toate ranile capatate in batalii care implica inima tremurand ca o poftie, dinti pofticiosi si niste piele gaina, doar al naibii si nu pot fi sterse cu pic.

Am mai multe calcaie dar nu mi-e chiar rusine cu ele. Mai nasol era sa fiu construita din fier beton si sa refuz sa ma expun oricaror sageti.

Am calcaie, deci exist. Chiar daca asta inseamna o invitatie publica de a trage in ele, de mai departe sau de mai aproape, depinde unde te-am lasat sa te apropii.

exercitiu de curatenie

Iar mi-am adus aminte ca japonezii cica obisnuiau sa isi arda posesiunile la fiecare sapte ani si apoi o luau de la capat. Cine stie, poate ca unii chiar mai practica asta. Ar fi tare.

Eu nu pot sa-mi ard posesiunile caci as fi trista fara carti sute, plante de la bunici care nu mai sunt, poze dragi si covoare asemenea. Dar incerc sa ma uit la lucruri, cel putin din cand in cand, ca si cum nu sunt ale mele. Si le judec cu un juriu format tot din mine si cu martorul care mereu am fost. Si cand zic lucruri, ma gandesc si la electrocasnice, si la pantofi si la activitati si la oameni.

A venit un moment in care e cazul sa ma uit la livada in care locuiesc precum se uita gaina la margica. Si e un exercitiu al naibii de interesant. E foarte tare sa ma fortez sa aleg si sa numesc pe o lista doar lucrurile din casa mea care imi plac foarte tare. Imi dau brusc seama ca tot restul, desi in armonie generala, nu ma intereseaza prea tare.

Lucrurile fara de care nu pot trai, din tot ce ma inconjoara si care mi se pareau esentiale, sunt atat de putine. Pacat ca fac lucrul asta doar in niste momente in care sunt stransa cu usa. O sa ma straduiesc cat pot eu de tare sa o fac mai des. Cel mai des. Doar asa pot fi sigura ca traiesc curat, fara porcarii dosite aberant prin dulapuri, frigider sau inima.

Jos balastul. Jos plantele uratele, nici moarte nici vii. Jos ibricele ciobite, mostrele de crema, bluzele cazute in dizgratie, gentile deselate, demachiantele care ma ustura, tablourile care nu ma inspira, cadourile urate si ramase nefolosite, lustrele care dau lumina urata, scaunul incomod si canile branduite.

Sus tot ce as alege in graba, daca mi s-ar spune ca trebuie sa plec maine in Madagascar, pentru 11 luni si cateva zile. Si uite si o carte care vorbeste frumos despre asta.

viata fara de cardigan, trenci, clutch si peep toe

Din seria nicio masa fara peste, eu nu stiu cum m-am descurcat fara vreunul dintre aceste patru obiecte din titlu.

Uneori mi se pare ca am trait toti anii astia pe fundul unei fantani. Si de acolo mi-am gestionat diversele probleme, mi-am platit impozitele, am stat pe net. Sau ascunsa intr-o capita de fan, stranutand si numarand norii. Sau intr-o pestera, unde localnicii de la baza muntelui imi aduceau din cand in cand mancare, lansand-o la buza cavernei.

Doar acum foarte putina vreme am aflat eu ca o femeie trebuie sa aiba, daca vrea sa se numeasca femeie in toata puterea cuvantului, niste chestii in dulap. Cardiganul este primul lucru pe care trebuie si eu sa-l posed pana il las fara suflare, acum ca a venit sezonul rece. Un pulover nu face niciodata fata. Doar cardiganul te scoate din anonimat.

Pe de alta parte, trenciul este un must have al sezonului, am inteles asta foarte clar. E curios cum pot vietui in pace, daca nu sunt la curent care cu rigorile societatii in materie de moda. Dar cum aflu, cum nu mai pot sta locului pana cand nu am si eu macar un trenci. O sa vorbesc cu mos Craciun, o sa-i explic ca e groasa.

Cluth-ul nu este o optiune 2012 ci o necesitate 2012, daca sunt femeie si vreau sa ies seara din casa. Si uite ca vreau. Si ziua pot sa-mi iau unul dintre cluth-uri la plimbare, daca are un look mai casual. Mi-a venit acum in minte si un slogan, parafrazat dintr-o reclama la altceva. Clutch, the others just watch.

Cat despre pantofii peep toe, nu am fost pe faza si acum este cam frig pentru ei. Dar mi-am promis sa nu ma prinda primavara fara macar unii isteric de inalti. Unii pe care sa ii port macar in jocuri de alcov, pretinzand ca sunt o subreta sexy si vreau doar sa fiu lasata sa sterg praful, nestiind ca stapanul a ramas astazi acasa si o sa ma pedepseasca pentru asta.

Viata fara de cardigan, trenci, clutch si peep toe, acum ca stiu ca toate astea exista, imi seamana putina panica in vene. Oare ce altceva mi-o fi scapat. Oare ce.

astazi s-a lansat noul hotcity.ro

Sunt foarte obosita dar ma gandesc ca merita osteneala.

Astazi s-a lansat noul hocity.ro. S-a pastrat numele si subiectul: femeile. De schimbat, s-a schimbat tot si nu e putin lucru. Avem echipa noua, look complet nou si interese noi.

Hotcity.ro, locul meu de munca, este un site de recomandari pentru femei. Culoarea siteului este roz, la care am asortat ceva turcoaz. Avem o rubrica de evenimente de sta pisica-n coada, cu 4-5 chestii megainteresante de facut in fiecare zi.

Dar in continuare va indemn sa cititi ce-am scrijelit chiar eu despre asta. Aici.