Fractură deschisă de inimă

Am mers împreună cu iubitul meu acum câțiva ani pentru prima oară la un festival de jazz celebru. Nici eu nici el nu mai fusesem vreodată. A fost foarte bine, eram îndrăgostiți rău sau cel puțin eu eram și ne-a plăcut la nebunie. Țin și acum minte senzația de beatitudine legată și de descoperirea festivalului, dar și de tot ce-am mai făcut noi pe-acolo. A fost una din cele mai tari vacanțe pe care le-am făcut vreodată. Am stat la cort și ne-am gospodărit mișto împreună, ne-am gătit cafeaua la primus dimineața într-un soare mângâios, am sărit chiuind în pielea goală într-un lac din împrejurimi, ne-am uitat la stelele indecent de prezente. Am cules zmeură de prin crăci, am ciocnit pahare cu vin și am dat pe noi, am făcut foc seara și am tăcut la el cu atâta armonie că și stelele de care ziceam mai sus se opreau din treaba lor de stele și se uitau la noi cu duioșie, dându-și coate. Am experimentat împreună dureri de spate de la atâtea nopți dormite în cort, am făcut indigestie la unison, am împărțit multe cutii de pate de ficat, am copt cartofi la foc mic. Toate astea, și bune și rele, ne-au încântat atunci. Iar festivalul era pe fundalul nostru și noi eram pe fundalul festivalului. Îmi amintesc de vacanța aia cu mare drag și nu credeam că o poate întina ceva. Când, ce să vezi. Aud și aproape că și văd, că lumea e mică și eu am multă imaginație, cum iubitul meu de atunci se duce anul ăsta la festival cu o altă gagică. Să cad jos și alta nu. Și eu am mai fost de atunci la festival fără el, dar fără un hăndrălău nou. M-au apucat pe rând furia și frustrarea și neputința și apoi toate astea într-un cocktail miraculos combinate. Mare minune că nu am și înnebunit. Probabil și-au pus cortul aproape de unde ne-am pus noi cortul. Probabil au ocupat locuri la festival de unde știa el deja că se vede cel mai bine. Probabil au sărit împreună în aceeași apă și au privit aceleași stele și au înghițit zmeură din aceleași crăci. Probabil (sau mai degrabă sper, după toate astea) că a făcut și cu ea indigestie. Și pentru că eu însămi nu aveam cum să-l opresc sau nici măcar cum să-i cer socoteală fără să fiu ridicolă, mi-aș fi dorit ca festivalul să facă asta pentru mine. Că tot trăim timpuri foarte moderne din punct de vedere tehnologic și ne dăm seama zi de zi că trăim în big brother. Aș fi vrut ca festivalul să-i scaneze la intrare retina lui aflată în baza de date și să i-o scaneze și pe-a ei și să le bareze drumul și să înceapă din senin și un sunet metalic de avertizare, oprindu-i să intre. Și să se strângă în timpul ăsta și un grup de curioși. Și să se audă și o voce puternică de robot pe fundal care să îi zică lui numele și CNP-ul și să îl roage să se prezinte la ghișeul de bilete pentru returnarea banilor și smulgerea cu un clește uriaș, înfricoșător, a brățărilor de festival. Domnule ix, să continue vocea nefirească a festivalului, tu, care ești fost iubit al Sanei, te rugăm respectuos să părăsești incinta și te îndemnăm să simți și rușine. E scandalos și nedrept ce ai încercat să faci, noroc că noi, angajații festivalului, suntem vigilenți. Ai vrut să vii la festival cu o altă femeie când lucrul ăsta, odată ce ai fost deja cu Sana, nu mai e posibil. O să fii tăvălit prin smoală și apoi fulgi și o să fi purtat așa prin județul Caraș Severin și o să primești și o amendă piperată de la Consiliul Zonal pe Parte de Sentimente Călcate Gratuit în Picioare din regiunea Banatului. Și o să plătești și o orteză pentru fractura deschisă de inimă pricinuită fostei partenere. Pleacă, pleacă degrabă și aici fără ea să nu te mai arăți. A, poți să vii singur dacă e. Și aici el se rușina și părăsea locul în dezordine și începea filmul.

***

Dacă știți serialul Black Mirror, atunci nu e cazul să citiți această explicație. Dacă nu-l știți, este vorba despre mai multe episoade minunat realizate (musai de văzut) după niște scenarii care îți fac părul măciucă. Sunt toate cu tentă ușor SF, dar simți bine că ar putea să fie reale destul de rapid în viața noastră de zi cu zi. Episoadele au diverse teme, dar au în centru evoluția rapidă și absurdă a tehnologiei în viețile noastre, un fel de invazie care pare normală. Se pot vedea în orice ordine și sunt fascinante. Subiectul meu de astăzi sper eu că s-ar putea califica ca subiect de Black Mirror, dacă serialul ar lansa o campanie publică de găsire de subiecte.

Anunțuri

3 comentarii

  1. Mariana · Septembrie 13

    Fuck him! Te înțeleg și aprob.

    Apreciază

  2. Marin · Septembrie 18

    Asta este o dovada de gelozie nejustificata. Penibil. Mie mi-ar fi rusine sa-mi fac publice trairile cele mai josnice.

    Apreciază

    • sananicolau · Septembrie 18

      Daca n-ai avea trairi josnice, jos palaria. Dar daca ai si doar nu vrei sa vorbesti despre ele, nu vad in ce fel de simti mai falnic.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s