Când partea mea stângă a luat-o razna

Stăteam lângă el întâmplător în dreapta lui și partea mea stângă știa lucrul ăsta prea bine. Știa aproape mai bine ca întregul meu. Devenise electrică, cu furnici și cu lumini de avarie intermitente. Înnebunise cu totul. Tot corpul meu era în alertă doar că temperatura părții stângi era așa de ridicată încât mi-era frică de combustie laterală totală și finală stânga. Cred că dacă cineva ar fi venit pe loc cu un aparat de măsurat pofta, rezultatele ar fi reclamat venirea unei salvări. Dar nu voiam să știe. Lucrurile astea e mai bine să le ții pentru tine uneori.

Aș fi stat cu mâinile doar pe el, lipite cu superglu, dacă orgoliul nu m-ar fi împiedicat. Mă prefăceam că mă interesează vinul și conversația întreținută minimal cu ceilalți de la masă, mai ales că nimic nu lăsa de dorit. Despre situația părții mele stângi nu voiam să știe. Acolo unde pantalonii stăteau la 3 centimetri de ceilalți pantaloni și coastele mele se uitau ochi în ochi cu celelalte coaste și cotul meu glisa în vecinătate periculoasă pe celălalt cot, temperatura era de oțelarie. Sau mă rog, așa mi-am adus aminte că ne ziceau la școală când ne arătau poze comuniste cu oameni victorioși turnând lavă roșie în forme. Ziceau că acolo e infernal de cald. Și aici era.

Am rezistat așa ore în șir. Apoi am ajuns față în față și a înnebunit și partea mea dreaptă și nu am avut încotro și am leșinat și nu știu ce s-a mai întamplat.

 

Anunțuri