Rețetă rapidă de cocktail din apă sarată, pește, vin alb, blues și nisip

Vânticelul fâșâind unduios prin caisul din fața geamului din față și prin celalalt cais, din fața ușii din spate. Am caiși și în stânga și în dreapta cămăruței mele cocoțate în copac, dar n-am geamuri și către ei. Privitul în valuri ca și cum ele conțin nu știu ce înțeles necesar, ore în șir. Cu pauză la prânz și apoi iar. Prieteni despre care nu știam că sunt pe-aici și care apar des, ca ciupercile după arșită, în lumina crudă de lângă malul mării. Umbrele care fâlfâie și se zbat sub briză, încercând să zboare. Apă de culoarea ochilor de husky. Copii durdulii care poartă împotriva voinței lor lucruri curioase pe cap și se plang toată ziulica încercând să scape de ele, fără succes. Dulceața florilor câmpului îmbibată de mireasma amăruie a valurilor dimineața și seara. Păsări nenumite de mai multe feluri care se îngână una pe alta pe limbi diferite. Duș în grădină și drumul înapoi spre cameră, cu părul ud, în lumina nesigură a satului pe înserat. Vin alb la rece de scos încetișor din frigider când pare că toată lumea s-a culcat și grădina se desface în zgomote de vietăți nevăzute. Liniște, nisip, pește, apă sărată, blues și piersici. La Vamă.

Retrospectiva TIFF 2016 în București

Sigur, acum sunt 100 de evenimente zilele astea în Bucureștiul ăsta al nostru care seamănă din ce în ce mai mult cu Berlinul. Doar că Retrospectiva TIFF chiar aduce 20 de filme muc și sfârc și e mare păcat să nu mergeți la ele. Și eu merg, că nu pot să spun că am obosit la Cluj și că mi-a fost destul.

Deci uite la ce cred eu că e musai să mergem între 15 și 19 iunie, o să vă zic întâi ce am văzut eu din toate astea. La filmul islandez Vrăbii/Sparrows, care a luat și Premiul special al juriului anul ăsta, și care e făcut în bunul stil nordic și are toate ingredientele alea pentru care mori după filmele nordice, dacă se întâmplă să mori după ele. La filmul Trei povești din Mumbai/Island City, de văzut de către toți cei ce lucrează în corporații. La filmul Un loc la umbră/De l’ombre il y a, care e dur și greu de îndurat (am ieșit la un moment dar din sală la Cluj dar o să reintru probabil la loc, la două săptămâni distanță aici, la București), dar e bun și a luat Premiul pentru cea mai bună interpretare.

Apoi eu vreau să văd Belgica, Mor să-ți spun / Je me tue à le dire, un film care a luat Juriul tinerilor francofoni TV5MONDE, Prea aproape de soare / Au plus près du soleil și Theo și Hugo în aceeași barcă / Théo et Hugo dans le même bateau, care nu este pentru homofobi și alte rude de-ale lor.

Ne vedem prin săli.

 

 

Cu forcepsul întoarsă de la TIFF

Dacă nu trebuia să votez mai stăteam. Dar cum mi s-a părut că, chiar dacă nu câștigăm acum trebuie să arătăm că existăm pentru mâine. Așa că am ratat o zi întreagă de filme pe pâine și m-am prezentat val vârtej la urne.

TIFF-ul de anul ăsta a fost mai cu dolor y corason y lagrimas decât alte ediții. Subiecte grele, apăsătoare. Au suferit și personajele, am suferit și eu. Mi-a stat inima de duioșie alături de Vrăbiile / Sparrows, și ce bucurie să aflu că a luat Premiul special al juriului. M-am bucurat până la urmă alături de femeia dură și fetița rusă din Ușa deschisă / La Puerta Abierta și mi-a plăcut să văd ca a luat premiul Publicului. La Un loc la Umbră / De l’ombre il y a n-am rezistat și acum îmi pare rău, că cică a meritat până la final. E clar că e bun, a luat și Premiul pentru interpretare. Trebuie să mai văd Câinii noștri, care au luat Trofeul Transilvania, ce bine că e deja în cinematografe. Și apoi Taurul de Neon / Neon Bull, care a luat Premiul FIPRESCI, Sete / Thirst, care a luat Mențiunea Specială a Juriului, și Tikkun, care a plecat acasă la el în Israel cu Premiul pentru cea mai bună regie.

Am păstrat programul cu însemnarile mele și îngroșări și notițe și încercuiri și știu ce am de făcut la toamnă. Îmi organizez micul meu TIFF personal, căci nu mă mulțumesc cu o duzină de filme când eu vreau să văd sute.