Accesoriile vii ale altor oameni

Există niște obiecte care continuă să circule în natură deși cineva ar trebui să le pună un stop la un moment dat. Nu pentru că se deteriozează, ci pentru că e imoral să le mai folosească cineva. Este vorba despre tot felul de accesorii rămase de la foștii parteneri. Saci de dormit în care au dormit alți bărbați și acum dormi tu, căști pe care le-au tras pe cap alte femei și în care acum mă veselesc eu, schiuri  cumpărate pentru cineva și folosite de cine s-a nimerit apoi. Corturi în care au dormit familii care s-au destrămat, corturi în care n-a reușit să doarmă nimeni de atâta sexualitate sau corturi de o apăsătoare singurătate. Căciuli de schi, saltele de apă și mese pliabile, aceste accesorii ale veseliei și timpului liber sunt trecute din mână în mână până în fund la taxatoarea care ajungi să fii chiar tu. Ce mai tura-vura, mai toți oamenii ajung, că sunt conștienți sau nu, că vor sau nu, sa se strecoare în accesoriile încă puțin călduțe folosite inițial de către alți oameni care au acum interese de obicei contrare.

Ce să mai vorbim despre pernă. Deși obiecte friabile, pernele au obiceiul de a sta în viețile oamenilor nepermis de mult. Începutul e mereu imaculat și cine cumpără perna are pretenția psihică de a o regăsi în fiecare zi în aceeași stare. Ne place așa de tare să avem o pernă curată încât nici nu o privim suficient de cu atenție, ca să nu ne îngrozească degradarea ei fățisă. Dar în foarte scurt timp, pernele încep să colecționeze amintiri nepermis de personale. Dacă începi să nomimalizezi aceste amintiri, aproape că ți face rău. Perna strânge cu râvnă de harciog dement, obsedat de provizii pentru iarnă, sudoare, saliva, păr, lacrimi. Și asta e doar partea palpabilă, pe care poți pune mâna. Dar cum rămâne cu visele, frumoase și urâte, cu oboseala, cu strâmăturile de la durerile de spate, cu insomniile, cu insatisfacțiile și gândurile negre. Cum?

Sunt anumite accesorii aparent inofensive, dar care, luate la bani mărunți, ar trebui să fie arse în piața publică odată ce persoana care le-a folosit a plecat spre a nu se mai întoarce. Ia spune, hai spune, cine a dormit înainte pe perna ta?

Reclame

2 comentarii

  1. miha · aprilie 18, 2016

    Eu am o problemuta mai apasatoare cu hainele lasate prin dulapul fostilor/fostelor. Adica, stii tu, „da-mi si mie un tricou de casa” si sa ma trezesc infasata-n trecut. In cazul meu, nu prea am facut testul ca erau diferente sesizabile de marimi intre indivizi, da’ io (cred) ca am intrat in hainele alteia. Si oricum, inca plang dupa niste pantaloni super-mega-comozi cu mickey mouse pe ei, au ramas ostatici. Si cine stie ce praf se sterge cu ei acum ca erau marime mica si nu era cazul prezentului lui viitor. 😛

    Apreciază

  2. Mara · aprilie 25, 2016

    Daca pernele ar putea vorbi, cate povesti ar putea spune! Cu siguranta genul acesta de obiecte sunt si un fel de „talismane” pentru multi dintre cei care le pastreaza. Pentru ceilalti, sunt probabil „lucruri” care nu au avut niciodata importanta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s