O amazoană în retragere

Întâi am luat o decizie strâmbă și mi-am cusut destinul cu ață albă de cea mai bună calitate de destinul inginerului fără inimă. Apoi, uluită de ce-am făcut, am stat așa o vreme ca o bucată de lemn, fără să mă zbat sau să dau din picioare prea tare. Eram hipnotizată de întreaga situație precum musca ce îl vede pe paianjen cum pășește calm către ea, freacându-și mâinile de poftă, și se pregătește să presare sare și piper înainte de a o înghiți. Perioada asta a fost prea lungă, prea ca la țară. Când am reușit să mă desfac din strânsoarea asta a unei căsnicii aberante și am scos capul în lume, mi-au rămas urme, se văd și azi. Dar s-a construit în mine rapid și din materiale rezistente amazoana. Natural s-a construit. O femeie nesupusă, năvalnică, sălbatică, care știe ce vrea și cam știe și cum să obțină. O femeie pusă pe petreceri care se țin lanț, frânt inimi din sport (și cea din dotare, dar și a celorlalți participanți la trafic) și făcut doar ce are ea chef. Tare bine a trăit amazoana asta, ani în șir. S-a acomodat lesne cu ideea că, dacă își dorește ceva, trebuie să-și făurească cu mâna ei. Că trebuie să apuce hățurile și să rămână în șa, chiuind. Și-a găsit surate amazoane precum ea și împreună au trăit nestăvilit. Chestia e ca amazoana asta s-a obișnuit așa. Să ia multe decizii de capul ei, să nu întrebe pe nimeni atunci când are de gând să schimbe lucruri importante. Să își asume victimele colaterale care ar putea reieși din planurile ei ferme.

Dar uite că amazoana asta trece printr-o fază nouă, surprinzătoare chiar și pentru ea. S-a prins că uneori e mișto să fii o femeie care mai stă și în banca ei. Că poate e ok să mai depinzi de cineva, să mai întrebi pe cei apropiați când ai de luat hotărâri cheie. Că poate dacă mai stai un pic locului obții satisfacții importante și o altă perspectivă, că poate nu e așa de jalnic să gândești în formula individual compus. Ce mai, amazoana s-a mai domesticit. Și acum e dispusă să se reinventeze și să lase calul deoparte, uitându-se cu ochi noi la tot ce se întâmplă în viața ei. 

 

Reclame

4 comentarii

  1. Marinică · martie 11, 2016

    Să vedem ce iese!

    Apreciază

  2. Marian S · martie 12, 2016

    Vezi, aşa se plângeau şi alţii pe vremuri şi nimeni nu-i asculta.
    Eu, acum, ce să fac? Să râd, să plâng sau să mai trag un bilet?

    Apreciază

  3. Codruta · martie 17, 2016

    Ups..esti indragostita cumva?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s