Cu primăvara prin vene

Ați auzit cântecele păsărilor care nu mai au nici ele răbdare și oricum nu mai pot să se abțină. Au lucruri de spus sus și tare, urgent, iar eu am urechi de auzit, urechi ce sunt făcute pâlnie. Ați tras în piept aerul ăla care provoacă nebunie temporară, de îți vine să-ți iei lumea în cap și să faci lucruri care nu te caracterizează. Copacii au muguri gata pregătiți, i-am verificat personal. Așteaptă doar un semn. Ghioceii și-au făcut treaba lor anuală, s-au achitat deja de datoria pe care o au o dată pe an. Când ieși seara de la birou simți un miros alarmant în sensul bun. Ca și cum asfaltul și pământul și norii și mașinile și oamenii și cladirile au luat-o razna și se pregătesc să tragă pe ele ceva nou. Mirosul ăsta îl știi, că te-ai mai întânit cu el, dar te șochează de cât de proaspăt e. Parcă e și mai deșucheat ca anul trecut. Parcă te trage de mânecă și nu te lasă în pace, indiferent ce treburi ai și cât încerci să îl ignori. Nu știu alții cum sunt, dar eu ies eu cu băgare de seamă din casă căci zilele astea fiecare drum promite să devină o aventură. Și mă îmbrac și mai subțire decât ar fi normal, ca să oblig primăvara să vină mai repede, să mă dezghețe de tot.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s