Pierdut suflet, recompensă grasă celui care nu calcă pe el

După fiecare despărțire urmează o perioadă complet sărită de pe fix. Sufletistă din fire, rămân totuși după separare cu foarte puține rezerve sufletești și mă descurc o vreme cum pot. Nu e ușor. Îmi trebuie sufletul meu la multe chestii și apelez la el des. Deposedată de suflet, funcționez la parametri sub standarde până când bucățelele mele de suflet reușesc să se adune din nou împreună de pe unde sunt căzute, dispărute, ascunse, uitate, prăfuite și storcite și să se recompună, așa cum se reface de fiecare dată terminator, din crâmpeie, și apoi devine iar o forță de temut. Comparația nu e trasă de păr prea tare. Și eu devin tot o forță de temut, dar am nevoie de ceva timp. Când îl pierd, pe suflet zic, sunt cam expusă. Înțeleg lucrurile anapoda, fac tot felul de greșeli, obosesc repede și am sentimentul lipsit de confort că de data asta n-o să-mi mai revin cu una cu două. Din fericire, niciodată n-am dreptate și lucrurile se așază bine și sufletul cel vechi-nou mi se calibrează din nou în piept și toate bune.

Acum, umblu nițel fără suflet și am multă grijă ba să nu se vadă cu ochiul liber, ba să cânt, când am puțin timp liber, sufletului meu făcut arșice cu intenția de a-l momi înapoi, așa cum un indian cântă unui sarpe să iasă dintr-un coș.

Cine îl găsește, ăla să se poarte cu delicatețe cu el. E sufletul meu ceva mai paradit acum, dar de obicei e un suflet bun, care la nevoie se cunoaște.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s