Orașul pe post de bufet suedez

Viața în doi te face să te simți ca într-un marsupiu. Acolo nu bate niciodată vântul, nu plouă, nu dă înghețul și nici prea mare arsiță nu e. In marsupiul ăsta sentimental te simți in siguranță chiar dacă nu ești ok de fapt. Ideea ca faci parte dintr-un cuplu te amorțește plăcut și îți spui că vai de capul celor care nu au parte de-așa trufanda, chiar daca tu îi invidiezi, de fapt, câteodată. Dar când ești single din nou și ieși în oraș după multă vreme de viață petrecută doar în căptușeala asta călduță a unui cuplu, primul lucru pe care îl observi te uluiește. Orașul ăsta în care locuiești dintotdeauna se prezintă dintr-odată ca un mare și opulent bufet suedez. Bărbații sunt feluri de mâncare mai grele și mai tradiționale sau mai ușurele, ca niște fruhstuck-uri, sunt propuneri vegane pentru cei foarte atenți la dietă sau delicii mai exotice, cu izuri din alte culturi, îndepărtate, pentru cei care caută mereu altceva și cred sincer ca fericirea e  mereu în altă parte, undeva în necunoscut. Ce mai, platouașul conține bărbați pentru toate gusturile. Ca la orice masă care se respectă, meniul este ținut cald de o flăcăruie perenă pusă dedesubt, astfel încât mâncarea să fie fragedă și în bună stare atunci când este pusă în farfurie. Bărbații din bufetul suedez al orasului sunt calzi și disponibili, numai buni pentru a fi devorați când ți-e foame. Cum se mai termină din bucate, o mână secretă vine și alimentează din nou, cu feluri noi sau cu aceleași, după cum ți-e pofta, astfel că festinul nu se epuizează niciodată. E destul pentru toată lumea, dacă ești invitat. De fapt, dacă te simți invitat. Căci mâncarea este la liber și nu se uită nimeni urât dacă îți umpli farfuria de mai multe ori. E ok să iei și la șervețel. Nu simți dispreț din partea niciunui alt invitat la bufetul suedez unde oamenii fac parte din meniu dacă esti lacom sau scârbavnic la mâncare. Poți să mănânci după cum ți-e felul și căutatura. Nu mai are nimeni chef să fie atent la masa hulpavă sau scarandivă a altuia, căci le avem toți pe ale noastre. N-avem timp.

E șocant să descoperi cum stau lucrurile de fapt și cum se miscă hrana asta vie în natură, în timp ce tu dormeai și credeai că toată lumea doarme alături de tine. Că manânci sau nu din acest mare bufet, este după cum te țin capacele. Dar bufetul e acolo, mirosind frumos, îmbiându-te cu propuneri de soi, tentându-te să devii gurmand de profesie. Dar și cu mâncatul ăsta, am o banuială. Că ti se apleacă dacă nu ești atent și apoi nu mai poti înghiți din nou cine mai știe cât timp.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s