Grupul oamenilor care fac fizioterapie saluta grupul oamenilor cu dureri

Chiar nu mai știu când am luat decizia asta. Că e ok să mă doară câte ceva din când în când, ba spatele, ba un umăr, și că pot să funcționez și așa, cu demnitate și zâmbetul uneori înghesuit mincinos pe buze, chiar dacă mă mișc că unul dintre zombii din filmul Thriller al lui Michael Jackson. Dacă nu știți ce vreau să zic și anume cum se mișcă zombi în filmul ăsta iconic, click aici. Când mă doare un dinte, mă duc la dentist degrabă, când mă doare capul, iau o pastilă. Dar mi s-a părut în mod curios de greșit că durerile de oase, survenite în urma sportului sau nu, sunt un tovarăș nesuferit dar constant de drum, un musafir nepoftit căruia îi pute gura, dar cu care eu trebuie să stau de vorbă într-o mare apropiere, un coleg de cameră care sforăie, dar cu care trebuie să dorm în fiecare noapte, o rudă ciudată cu care nu am nimic în comun și care mă mai face și de rușine, dar pe care trebuie să o iau în fiecare săptămână cu mine în weekend undeva. M-am obișnuit cu ideea că trebuie să mă obișnuiesc cu toate astea, mai ales la injurde40. Dar când n-am mai putut să ridic o mână decât cu dureri care m-au schimbat la față, m-am gândit să vorbesc, ce idee trăznită, cu un doctor, că poate mă ajută. Așa am ajuns la un centru de fizioterapie. Așa am ajuns să fac electro-nu-știu-ce combinat cu gimnastică medicală. Ideea generală despre ramura asta a medicinei este că avem de-a face cu o frecție grijulie la un picior de lemn. și că e o abordare aproape ezoterică a suferințelor unui om. Dar să știți că nu. Uite, sunt la a treia ședință și sunt un zombi mai optimist acum. Pot să mai ridic o mână și să schițez și un zâmbet în timpul ăsta. Ba chiar pot să și înot din nou, dacă am chef, în timp ce cânt tralala atunci când ies de sub apă pentru o nouă gură de aer. Durerea s-a mai dus.

Suntem mulți la fizioterapie, acolo, și și la gimastică e plin. Mă duc în fiecare zi. Suntem mulți, oamenii care plecăm mai mulțumiți de acolo. Doctorii sunt drăguți tare, și obișnuiți cu zombi ca mine care se prezintă cu oase, ligamente, tendoane și alte drăcovenii de prin corp durânde nevoie mare. Au grijă de noi ca și cum am fi oameni normali. în plus, e chiar plăcut să te duci acolo, e o spălare pe creier, ești obligat să petreci o oră din viața ta fără un ecran, ascultând muzică, și gândindu-te la ale tale.

în încheiere, atât am de zis. Mergeți la fizioterapie, dacă va doare ceva. Mergeți, că e bini di tăt. Iar dacă ai contract cu știți voi cine, și plătesti taxe, poate fi și gratuit.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s