Valorea carnalității virtuale

Eu nu pricep magia pupicilor insistent virtuali. Sau și mai rău, a săruturilor declarat pasionale. Tot virtuale și deci, după mintea mea, atât de reci, reci rpecum caloriferul de la bloc când afară e octombrie și totuși e iarnă și ăstia încă nu au dat drumul. Și nu mă refer la cum se alintă femeile între ele, când își trimit inimioare și bezele. Astea sunt chiar simpatice, așa fac femeile bonding. Ci mă refer la bărbații, ce nu sunt puțini, care își pun limba la bătaie pe cale cyber și se așteaptă ca eu să cad în fund de emoție. Și-mi spun cu amanunte ce ar face ei cu limba asta a lor dacă ar fi să fie (dar nu e, căci ei rămân departe, cu limba lor cu tot). Nici îmbrățisările nu-mi dau bine pe un ecran mic sau mare. Eu sunt mare amatoare de senzualitate, dar să fie ea cu carne de om, nu carne de pixel și lumină albastră. Adică sărutul implică apropierea foarte mare, cât de mare se poate, a două guri. Nu? Și îmbrățișarea se petrece când doi oameni se înțeleg să-și petreacă brațele unul în jurul altuia. Nu?

Deci pentru mine o singură gură (a mea) și un singur rând de mâini (mâinile mele) nu sună ca o mare și fierbinte petrecere. Și totuși, nu doar un bărbat m-a rugat să-mi imaginez neapărat că gura lui și ale lui brațe sunt cu mine și s-a așteptat să tremur de plăcere în timp ce-mi reușește scamatoria asta. Dar eu nu, nu sunt creativă. E clar. Asemenea efuziuni la capătul unui terminal mobil mă lasă rece. Ca o seară de Crăciun într-o casă fără brad și fără nicio luminiță de rece.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s