Femeie independentă face descoperire rușinoasă

Mereu mi-am plătit chestiile. Am lucrat de la vârste hai să nu zic fragede, dar suficient de timpurii încât să-mi acopăr facturile, vacanțele, paharele cu vin. E mare lucru să-ți plătești casa și masa și și ceva pe deasupra încă de când ai 20șiunpic de ani. Independența e dulce la gust, chiar dacă, pentru a o obține și a o priponi la casa mea, am plătit diverse prețuri în ore lungi la serviciu sau ședințe absurde. Și lucrurile au mers bine. Am tot ținut-o așa și sunt șanse enorme să o țin așa și în continuare, cu naturalețe. Mi s-a părut normal să fac astfel, să mă descurc, să-mi văd de treaba mea. Nu m-au interesat niciodată banii bărbaților de lângă mine și nici nu mi s-a părut că am vreun un drept asupra lor. A banilor, nu a bărbaților. Cu bărbații e altă discuție. Bărbați au venit, bărbați au plecat, eu am achiziționat în continuare plicuri de somon afumat, m-am dus la dentist, am fugit în weekend la mare, mi-am făcut asigurări. Când, ce să vezi. Cred că era într-o miercuri seara când mi-am dat seama că e foarte mișto ca un bărbat să mai plătească, fără să simtă o gheară în inimă, din chestiile mele. Nu să le acopere cu sfințenie pe toate, și nu neapărat pe cele mai costisitoare, dar găsesc că e sexy ca un bărbat să vrea să plătească pentru berile mele nefiltrate, chiloții mei, farfuriile mele cu paste, sneackerșii mei de care nu am niciodată destui, abonamentele mele de masaj și buchete cu flori care îmi fac cu ochiul, luate în goana calului din piață. Dacă o face cu plăcere și generozitate, e minunat. Dacă nu, nu. E drept că eu acum, după ani de muncă în ale relațiilor sentimentale, m-am obișnuit să mă așez lângă bărbați cărora nici nu le trece prin cap să facă așa ceva. Și ei sunt independenți și își văd de treaba lor. Și nici nu știu dacă știu eu să trezesc în bărbat, după atâția ani de haiducie independentă, sentimentul ocrotirii și cocoloșirii cu servicii și obiecte. Dar na, descoperirea e făcută, nu o mai pot lua înapoi și nu mă mai pot preface că nu-mi pasă dacă un bărbat are grijă de mine și ale mele și în felul ăsta sau nu. Și uite cum m-am încolonat și eu, după ani de rezistență în activități de gherilă în domeniu, după ani de nonșalanță în ale finanțelor individuale, în șirul pițipoancelor care îl văd pe bărbat, încă de când se nasc, într-un generator de venituri, într-un card cu picioare. Ce contează că eu simt asta abia la injurde40. Faptul tot fapt rămâne. Și rușinea aferentă nu-mi folosește la mai nimic.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s