Post de renovare personală

Acest post nu este unul de dezvoltare personală, ci de renovare personală. A mea.

Dacă aș avea niște bani europeni pe mână, probabil că ăsta e primul lucru pe care l-aș face. O campanie șocantă de PR pentru ideea de schimbare pe plan personal. Este o campanie doar pentru mine, pe mai multe canale media clasice și alternative. O campanie cu mutra mea înainte de schimbare si după. Cu detalii ale felului în care trăiam înainte de schimbare și ce am câștigat palpabil apoi. O campanie desfășurată la intervale regulate, căci mereu uit și mă pun în situații imposibile și accept tot felul de porcării, din pricina fricii de schimbare. Campania asta ar avea darul de a-mi induce curaj din nou și a mă motiva să schimb ce nu-mi le place la viața mea, în loc să accept și să mă mângâi pe cap cu resemnare. Ca idee, mie nu-mi place să schimb nici măcar marca de pastă de dinți. Renunț greu la o pereche de sneackerși preferați, abia după ce ei au murit de mult. Să merg într-o nouă stațiune de schi este o aventură pe care mă mir că mi-o permit, psihologic vorbind, când alte stațiuni pe care le știu deja sunt așa de ok și as putea să mă scutesc de riscul de a încerca ceva nou. Deci nici mie nu-mi place să schimb, deloc nu-mi place. Și mai ales când am de schimbat ceva important, ceva care funționează rău, atunci îmi place cel mai puțin.

Schimbarea are întotdeauna o față hâdă, dar de fapt ascunde mereu o binecuvântare, odată ce am reușit să trec de ambalaj și încep să merg cu ea la pas. Cu cât mi-e mai frică, cu atât o să fie mai bine. Dacă serviciul mă chinuie, acum știu că n-ar trebui să aștept până mi se strepezesc dinții de ură când mă trezesc dimineața. Întotdeauna o să găsesc lucruri mult mai bune de făcut. Dacă iubitul mă chinuie, să schimb e aproape o datorie. Și nu trebuie să aștept până când văd stele verzi de frustrare, de mai multe ori pe zi. Întotdeauna o să găsesc un alt iubit sau o să mă bucur de singurătate, o vreme, cu pasiune.

Nu știu alții cum sunt, dar la mine primul pas pentru schimbare este să găsesc un plan șubred și mediocru. Dacă aștept un plan perfect, nu mai schimb nimic. Un plan prost îmi trebuie, orice plan pentru a schimba starea de fapt de acum. Și apoi, când am reușit să mă descotorosesc de situația care mă chinuia, și nu mai sunt sub influența gândurilor toxice permanente, o să-mi vină cu siguranță o idee mult mai bună.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s