Despre Axion și schimbare

Când lovește Axion, nu mai rămâne pe netrebnicele de vase niciun strop de murdărie. Microbii fug îngroziți, care încotro, urlând și smulgându-și părul din cap. Cel puțin așa mi s-a zis. Restul l-am observat singură. Și anume că, atunci când lovește vârsta de 40 și ceva de ani pe de altă parte, puțină spontaneitate se mai lipește de subiectul preocupat de alte drăcovenii. Cum ar fi prezervarea lucrurilor bune obținute până la vârsta cu pricina și cât mai puține modificări de lifestyle cu putință. De obicei, oamenii de 40 și ceva de ani nu mai vor să facă nimic diferit. Chiar dacă viața presupune permanentă schimbare și ei cam știu asta, ei se străduiesc să rămână pe loc. Măcar nu-și mai caută schimbarea cu lumânarea și cu mâna lor.

Și totusi, dentistul meu emigrează. Are peste 40 și ceva de ani, și emigrează. Pe lângă faptul că nu sunt de acord, și că acțiunea asta a lui mă destabilizează pe mine, o femeie injurde40, nu înțeleg cum de s-a ajuns aici. Doar avem dinți și aici, în România. Când mi-a dat vestea, eram în picioare, în holul cabinetului, și eu tocmai mă veseleam cu niște dinți noi, făuriți de el. După mine mai era programată o doamnă cu privire gravă, care tropăia de nerăbdare să ia loc pe scaunul electric al dentistului, așa că n-am putut să-l întreb detalii, cum ar fi. De ce pleci? Am făcut noi, pacienții tăi, ceva greșit? A făcut România ceva greșit? Da, știm toți că mai face, dar avem brânza bună, toate formele de relief, pâine cu sare, femei frumoase și mult umor. N-am putut să-l întreb toate astea și acum mor de curiozitate. A rămas că o să-i arăt o radiografie, două, când ne vom întâlni pe partie la schi, și cam atât.

 

Anunțuri

Cu spamul la psihiatru

Din când în când, verific găletușa cu spam. Pentru prima dată, mi s-a părut astăzi ca totul are sens. Sau măcar ca e distractiv și parcă nu chiar îngrămădit acolo la întâmplare. Vreau să împart lucrul ăsta cu voi, căci rareori e spamul atât de cu tâlc, și de puține dăți s-a adresat așa de bine nevoilor mele știute sau mai misterioase, de natură financiară, amoroasă, profesională, legate de grăsimea corporală sau înaintarea în vârstă sau gânduri aspiraționale. Spamul ăsta știe să-mi rezolve tot. Să vedeți. Primul este numele expeditorului, urmat de subiectul de mail. Acolo unde e savuros, am copiat un pic și din mail.

Am scapat de riduri>>Solutie uimitoare impotriva imbatranirii. Disponibil AZI!

Vaccinul anti Îngrășare >>Te slabeste 3 kg in 5 zile si efectul dureaza 2 ani.

All Night Long>>Iti moare mereu? Uite cum o faci puternica cat vrei tu.

Orasul Florilor>>Noi STIM ce-si doresc femeile! Cucereste-o cu un cornet cu flori.

Corp apetisant>>Toate proaspetele mămici vor dori să arate ca tine! Uite ce efecte are.

Subtire si frumoasa>>Am crezut că e țeapă, dar nu mi-a venit să cred când m-am urcat pe cântar.

Ananas Extra Forte>>Slabeste cu ananas! Primele 10 zile de cura iti garanteaza 5 kg pierdute!

Reel trafik helt gratis>>Hej, Mit navn er Annelise. Jeg vil gerne foreslå dig en gratis link-udveksling             med sananicolau eller enhver anden side du ejer.

Anita Bari>>Iubi a luat foc! Uite cum l-am vrajit cu buzitele mele!

Maini sigure>>Actorul Florin Zamfirescu a descoperit fantana tineretii.

CustomerProtectionTeam>>Hey, I’m not sure if you received my friendly reminder last week, but I noticed that your FanBox account is unprotected, despite your growing earnings of $1,740.92.

Dieta Green>>Talie de viespe. Uite cum te transformă cafeaua verde.

Sprijina.ro>>Strange acum fondurile necesare pentru Balul Bobocilor 2015!

SportsFan>>Castiga Porto sau Chelsea? Pariaza GRATUIT in faza grupelor UCL.

Bani Gheata>>Aveti nevoie de un imprumut?

Andrei Turcanu>>Treaba de care iti ziceam ultima data, cu jobul tare si bonusuri uriase.         Buna, Cum o mai duci? Sper ca te descurci. Eu n-am de ce sa ma plang. Tranzactiile merg ca unse. Luna asta am scos din aur 4.000 de euro.

Elena Vasile>>Buna Ioana, Renunta la ideea de extensii. am ceva mai bun.

InstantMatch Alert Waiting>>Well my pu͈ssy comm͡ander…My huֺsband chea͌ted o͈n me! Noͮw I w̥ant t̴o get   him back 😛 I’ͫm up f̧or anythin֫g 😉

Activ Max>>Am transformat-o intr-o NIMFOMANA! Secretul meu e…Daca doriti sa va         rezolvati rapid problemele de barbatie, in mod sigur si mai ales eficace.

Fara cure de slabire>>Acum mă urc pe cântar ca să văd cât am mai slăbit! Uite ce s-a schimbat.

NewsSexAlert>>READ PRIVATE MESSAGE of Mrs. Valarie Basler. Bonjour my sex senٛsei 8-     D i’̫m onl̃y l֦ooki͐ng to g̝et my wet pu$/ٔ/y pounded.

Info Economic>>Am reusit dupa 10 ani sa plec in vacanta! Uite cum am facut.

Mă rog, cred că sunt destule. Și la voi e la fel de interesant? Chestia e că injurde40 lucrurile încep să capete sens. Chiar și spamul.

La mila lui social media

Comportamentul ăsta cu și prin social media este foarte pervers. Când ai prieteni lângă tine, brusc nu-i mai apreciezi. Ai vrut să te întânești cu ei, dar nici tu nu mai ții minte exact de ce ai vrut asta, pentru că acum tot ce îți vine să faci este să te uiți ce fac alți prieteni, și chiar unii necunoscuți. Cum se distrează, cum se căsătoresc, cum e la ei în vacanță, ce-au gătit în dimineața asta, unde au dat check it, ce fel de selfie și-au mai făcut de data asta. Deși, când stai să te gândești puțin, dacă prietenii ăștia sau necunoscuții ăștia ale căror vieți le evaluezi de la depărtare ar fi mai importanți decât aia lângă care stai acum, probabil că i-ai schimba pe unii cu alții. Sau măcar ai încerca. Dar nu, tu om în toată firea, stai lângă prietenii tăi buni la masă, acasă, în vacanță, de Crăciun, și dai check in pentru a-i informa pe alții unde ești. Sperând că au văzut cât mai mulți, nu contează cine. Și că li s-a părut că te distrezi cel mai tare, mai tare decât ei. Când faci asta ești foarte enervant pentru prietenii tăi buni, cei cu care ești, și tu știi. Și cu cât faci mai des, cu atât ești mai enervant. Așa de enervant încât prietenii, dacă nu sunt din ăia care să facă la fel, pot chiar să renunțe la tine încet, în timp, fără regrete. Și atunci să te ții.

Pentru că, să zicem că e sâmbătă și că e frumos afară, lucru care se întâmplă des în România, în mai toate anotimpurile. Și tu n-ai reușit să-ți faci un program și n-ai nici vreo treabă administrativă. Să zicem că nici măcar nu te-a chemat mama ta la masă, mamă la care nici nu prea voiai să te duci, dacă e, dar nu, nimeni nu te vrea, nici chiar mămica ta. Acum, teoretic, ai avea tot timpul din lume să te bălăcești în social media. Fără să dai socoteală, fără să te tot întrerupă persoane reale, cu tâmpenii reale sau vorbe sau cerințe la fel de reale. Abia atunci ai dat de dracu și te simți infernal de singur. Se dovedește că social media e mișto mai ales când e furată. Când cochetezi cu ea deși ai altceva de făcut. Când deschizi robinetul ăsta călduț dar tu de fapt ai de muncit la serviciu, ai de mângâit un partener de viață sau ți se cere să întreții o viață socială la cald. Social media e super când te dai ei în timp ce ar fi mișto să te dai altora, mai concreți, mai din carne și oase. Când ai rămas doar cu ea, și poți să-i acorzi toată atenția, când ai rămas la mila ei, social media îți arată ce papagal infernal ești. N-o mai vrei. Și ți se strecoară printre degete ca o apă. Și tu rămâi așa de însetat. Și nimeni nu e acolo să-ți dea celebra cană cu apă.

Bărbații de pe capanea

Cel mai tare și mai tare mi-este frică de bărbații de pe canapea. Ei sunt mulți, sunt peste tot, pândind mișelește din sufrageriile orașului. Camuflați de câte o veioză, bărbații aștia trăiesc periculos apărați de câte o pernuță care le ține protector spatele. Canapelele orașului sunt arhipline de bărbați care șed pe ele și se simt bine așa, fără să-și dorească altceva. Doar căldură iarna, răcoare vara, și câte un ecran și drept suveran de folosire asupra lui. Desigur, există și femei care locuiesc pe canapea, dar ele nu se înscriu printre preocupările mele. Tot ce mi-aș dori ar fi ca bărbații de pe canapea să curteze și să se cupleze doar cu femei asemeni lor, și să-i lase pe ceilalți bărbați, puțini, câți or fi, să strălucească prin contrast și să se împerecheze cu femelele care au chef să facă tot felul de chestii. Dar lucrurile nu merg așa. Bărbații leneși instalați pe canapelele orașului vor, din motive care-mi scapă, să strângă lângă ei partenere active și dinamice, care mai târziu, când o să afle lângă cine s-au așezat, o să fie lovite de disperare și o să le facă viața amară. În demersul lor de a cuceri femei din tabăra adversă, bărbații de canapea știu să se deghizeze. Aparențele lor pot fi înșelătoare. La început, când se îndrăgostesc, chiar și bărbații care în mod normal locuiesc pe canapea știu ce să facă să pară niște căprițe sprințare. Se poartă ca și cum fac diverse activități. Ies din papucii pe care i-au tot târșâit prin casă și schimbă iute treningul de casă cu jeanși. Par zglobii și imposibil de ținut locului. Au diverse idei despre cum să mai vizităm locuri, să facem sporturi, să cucerim lumea. Asta în perioada de seducție. Apoi obosesc iremediabil și se așază nițel. După ce lucrul ăsta se întâmplă, nu mai e nimic de făcut. Doar că asta are loc când o femeie activă, amețită de atâtea propuneri, a acceptat deja să pășească alături de ei.

Și mai e ceva. Acest soi de om nu înseamnă bărbat de casă, care are grijă de toate cele, care pune și murături la nevoie, care petrece atât de mult timp în casă încât a învățat și să repare câte ceva, dacă e, care se duce la pescuit cu băieții drept distracție. Nu. Nu. Bărbatul de pe canapea nu vrea decât să stea pe canapea. N-are chef să bucatărească, să repare, să interacționeze cu restul casei pentru treburi diverse. El vrea să se relaxeze, se simte foarte apăsat din toate părțile și crede că ăsta este locul unde poate să dea cele mai bune rezultate. Unde? Pe canapea, firește.

Sunt tentată să declar că, deși am greșit de câteva ori, nu prea mai am cum să mă las înșelată de obiceiurile bărbaților de canapea. Dar ce ți-e scris în frunte ți-e pus.

Cum arăt pentru vârsta mea

Când aveam 20 de ani și auzeam pe cineva complimentând vreo doamnă spunându-i că arată bine pentru vârsta ei, pufneam a dispreț. Când aveam 30 de ani și auzeam același lucru, căci asta este o remarcă pe care oamenii o fac des, pufneam la fel de mult. Nu e plăcut pentru o femeie, mă gândeam, să-i zici asta. E ca și cum i-ai spune că e cu un picior în groapă, că lucrul ăsta se știe, că starea ei e publică, și că arată surprinzător de bine pentru așa un statut delicat. Ce lipsă de maniere pe cei care nu se gândesc când fac senini asemenea declarații bombă, bombăneam eu.

Am fost până de curând genul ăla de femeie care, deși are 34 de ani, smulge sunete de stupoare când își declară vârsta. Ce plăcere supremă îmi făcea când auzeam că arăt de 28. Aveam și o teorie legată de toate astea. Îmi spuneam că trebuie că felul în care m-am păstrat are legătura cu a mea căsnicie ratată, și că este un fel de premiu dat mie de către univers. Cum mariajul a fost jalnic, îmi spuneam eu, probabil că eu m-am făcut stană de piatră pentru a-i putea rezista, și că faptul că arăt la 34 ca și cum aș avea 28 este rezultatul înghețării timpului în loc. Cum nu am trăit și nu am simțit prea mult, am primit astfel încă o perioadă de grație, pentru a putea recupera acei ani. Dar de-acum s-a isprăvit. Diferența dintre cât am și cât arăt s-a tot micșorat și mi-am băgat mințile în cap. Îmi e și un pic rușine, da. Dar acum că am acum înjurde40 de ani, dintr-o dată complimentul ăsta nepoliticos, ce bine arăți pentru vârsta ta (matusalemică), pare complet acceptabil. Ba chiar îmi vine să-i mângâi matern pe creștet pe acei oameni, prezenți în număr constant, care nu se pot abține și se miră în public, nonșalanți, că o femeie care are înjurde 40 de ani n-a murit deja, ba chiar dă semne de vioiciune și mai e în stare să emită ceva sex appeal.

Cum îmi câștig eu pâinea cea de toate zilele

În sfârșit sunt un om responsabil. De astăzi am început să-mi câștig pâinea. La propriu adică. Eu aveam niște prieteni la Brot Manufactur și ei, văzându-mă așa de pasionată de pâine, pâine bună, mi-au făcut o ofertă de prietenie și mai strânsă. Astfel că, de astăzi înainte, eu livrez cuvinte, ei livrează pâine nemțească, toată lumea e mulțumită în mica noastră familie întemeiată ad-hoc, pe motive de pâine. De când am zis da, viața mea s-a îmbunătățit în feluri nebănuite. Mănânc pâine pe alese, pâine cu ceapă, pâine cu semințe, pâine brunetă, pâine blondă, pâinișoare dulci, pâine mai îndesată, pâine mai flu-flu. Dar ce e cel mai tare e că pâinea asta a ajuns sa se transforme și în motiv să ne vedem mai des. Deci despre subiectul ăsta o să mă mai auziți vorbind de acum înainte, ceva mai des. Căci sunt un fel de purtător de cuvânt pe probleme de pâine, și-mi iau rolul destul de în serios.

Prompter pentru certurile cu bărbații

Eu când vreau să mă cert, mă cert, nu fluier. Când mă apucă patima și vreau să fiu un bun orator în relația cu bărbatul, presiunea e foarte mare. Mai ales că știu că el ar da orice să termin odată discuția asta neplăcută, ca să putem tăcea în continuare unul către altul, că doar asta înseamnă o relație cu adevărat bună pentru un bărbat. Prin urmare, când vreau să mă cert pentru o miză mare, trebuie să ma hrănesc bine înainte și să dorm suficient. Cred că cea mai frustrantă problemă într-o ceartă pe cinste este că mi se întâmplă des să nu mai știu ce voiam să zic și să rămân în aer la sfârșitul unui șir de argumente care îmi părea, înainte sa încep perorația, foarte elocvent. Când bărbatul nu e prezent, conversațiile cu el sunt foarte civilizate, știu tot ce trebuie sa-i spun, și o fac cu demnitate. Când însă se arată și ar fi momentul să-i înșir pe bune tot raționamentul meu strălucitor ca mărgelele pe o ață, uit. Uit mult din ce aveam să-i zic. Și faptul că mi se mai și umezesc uneori ochii din pricina încărcăturii emoționale care mă cuprinde nu ajută. Astăzi, de exemplu, tăiam niște pătrunjel și duceam cu el o conversație imaginară extrem de vie. Mi-a venit un argument suprem și, cu mâna udă și plină de verdeață, am aruncat cuțitul cât colo și am zburat către o foaie, să-mi notez. Și totusi metodele astea old school parcă nu mai țin pasul cu repeziciunea de care am eu nevoie. Ce mi-ar trebui rău de tot ar fi un prompter pentru discuțiile serioase cu bărbatul. Să pot, chiar dacă sunt apucată de streche și pun multă pasiune în ceea ce urmează să zic, să urmez un fir logic. Un promter mânuit de un inginer competent, cu salopeta și fără sentimente. Unul cu multă experiență, care să nu se piardă când discuția se încinge, care să înțeleagă pe deplin ritmul vorbirii mele și să nu se înduioșeze prea tare, bărbat fiind, și să dea mai repede vorbele, doar pentru că e afectat de ceea ce aude.

Pe scurt, femeie care vrea să se certe cu temei și fir roșu conducător caută prompter și operator de prompter, pentru gestionarea mai eficientă a unei relații. Rog seriozitate, ofer și masă dacă discuția durează mai mult de 4 ore.

Formular de împerechere pe 2016

Urăsc birocrația, dar ador pe birocrați. De fapt, am ajuns la concluzia că se cere un formular de completat imediat ce-mi pică cu tronc un bărbat. Bine, asta dacă nici el nu e neapărat indiferent. Adică văd bărbatul, consider că e mișto, îi zâmbesc candid și îi întind următorul formular. Căci el ne va ajuta pe toți, așa să ne ajute Dumnezeu.

  1. Bună. Ești însurat?  (Ai zice că întrebarea e de prisos odată ce ai intrat în vorbă cu un bărbat, dar e musai de întrebat asta la început pentru ca mulți bărbați foarte însurați se comportă ca niște flăcăi incredibil de mult timp, aratându-se disponibili până la cer și înapoi. Asta până le sună într-o zi telefonul, la cel de-al șaptelea date, și vezi cum își pierd brusc buna dispoziție și culoarea din obraji, și atunci știi că e nevasta).

2. Auzi, tu ce faci duminica, în general?

3. Îți place să mănânci? Dacă da, cum faci să ajungă mâncare bună la tine în stomac? Dacă nu, ce mănânci tu de obicei așa, fără chef?

4. Schiezi? Pedalezi? Te droghezi?

5. Îți place să pleci în concediu? (Aici e un spațiu pentru detalii).

6. Crezi că femeia e egală cu bărbatul? Dacă da, în ce sens. Daca nu, în ce sens.

7. Ai o gașcă de prieteni băieți cu care ieși constant? Sper că ai. Sper că ai.

8. Sforăi? Pe bune, sforăi?

9. Știi să montezi un brad de Craciun într-un suport? Și, mai ales, ai chef să faci asta? Sau trebuie să te rog de multe ori până să faci si te apuci târziu, prea târziu, când eu nici nu mai am chef de brad și Moș Crăciun e cu un picior pe horn, și o faci cu nervi? Scuze că m-am înfierbântat prea tare cu bradul, dar e important.

10. Îți place să te plimbi pe jos, indiferent că e prea frig, prea cald sau prea noapte?

11. Ce-ți sugerează o bormașină? a. Un instrument folositor pe care ard de nerăbdare să-l folosesc. b. Un instrument al necuratului, de care fug mâncând nori. c. Nu știu, n-am văzut una niciodată.

12. Dacă noi doi am locui împreună, ce fel de legătură crezi că ar trebui să se creeze între mine și hainele tale?

13. Eu am o femeie care vine la călcat, făcut curat. Tu ai? Vrei să ai?

14. Ce sport faci? De câte ori?

15. Când ești invitat la o nuntă, crezi că trebuie să vin cu tine?

Mulțumesc frumos pentru timpul tău.

PS: Formularul e valabil de anul viitor, nu garantez ce se poate întâmpla dacă este folosit încă de anul ăsta.

Sabotarea felului meu de a citi și rezultatele obținute, precum și o rugăminte

Când descopăr un autor care mă încântă, tabăr pe el și nu-i mai dau drumul până când nu îi citesc toate cărțile pe care pot pune mâna. Îi scot tot juice-ul din scrieri și apoi plec mai departe, în căutare de o nouă victimă. Așa am ajuns să citesc 15 cărți and counting de Haruki Murakami, 5 cărți and counting de Michel Houellebecq, 6 cărți and counting de Knut Hamsun, 7 cărți and counting de Somerset Maugham și tot așa. Am făcut asta cu mulți scriitori doar că, recent, m-am gândit că nu e chiar ok să mă opresc la câte un autor până îl dau gata, pentru că în felul ăsta ajung să citesc prea puțini oameni care au scris lucruri mișto, iar lumea e plină de ei, și că e păcat. Și că victima sunt eu. Și că fiind așa de fidelă, de fapt pierd. Și că ar trebui să-mi lărgesc filtrele. Așa că am schimbat strategia, și m-am decis să ies din zona de confort, că doar așa descoperi lucruri bune.

Mi-am sunat prietenii, și i-am rugat să-mi dea cărți de citit, orice cărți. Apoi m-am dus la bibliotecă și, pentru a-mi diversifica și mai tare algoritmul de alegere, m-am aventurat să iau acasă câte o carte din fiece literatură, letonă, finlandeză, maghiară, luându-le după nații și coperte. Rezultatul a fost și bun și rău. Am descoperit ceva cărți bune, dar am citit și o tonă de prostii, până mi s-a aplecat. Și m-am speriat așa de tare încât vreau sa aduc puțină ordine în metoda mea de a citi. Și cum metoda cu prietenii a fost totuși ceva mai reușită, vreau să vă rog să-mi recomandați câte o carte care vă place. Promit să nu vă port pică și să tac chitic dacă nu mă seduce. Mersi.

Discuție ca de la pește la pește

Cosmeticiana mea e foarte mișto, și înainte lucra undeva în centru. Cosmeticiana mea e așa de mișto încât, după ce s-a mutat în Rahova, am acceptat să descopăr de dragul ei acest cartier în care nu prea umblasem. Și cum stăteam noi azi de vorbă, îmi zice că la ea a venit să se epileze un om de știință. „Mi-a zis niște lucruri trăznite”, mă avertizează cosmeticiana. „Adică ce”, mă pregătesc eu. „În primul rând tu știai că aștia nu cred o iotă în Dumnezeu?” „Da, am avut un gagic fizician și cam știu care e treaba”. „Păi și o fi normal?” zice ea. „Adică gândește-te, continuă ea, el nu se roagă niciodată pentru nimic. Și trăiește așa, fără un țel. Deși când era mic sigur a crezut și el”. Aici trebuie să recunosc că am avut un moment de confuzie combinat cu lașitate și ezitare. Pe de o parte, țin cu oamenii de știință. Pe de altă parte însă, eu mai păstrez o oareșcare credință ortodoxă, parându-mi-se că am găsit calea mea de a împăca niște religie cu restul lucrurilor, cele de bun simț. Așa că am tăcut și a rămas că sunt de partea ei. Am reușit totuși să răspund așa. „Închipuiește-ți cum trebuie să i se pară lui, omului ăsta de știință pe care l-ai epilat tu, faptul că noi ne rugăm la un domn nevăzut să ni se întâmple ceva în loc să punem osul la treabă pentru chestia aia. Și mai gândește-te cum trebuie să se uite el la noi când știe că admitem fără nicio problemă că există făpturi care arată omenește doar că au aripi cu care zboară prin cer și că, dacă mințim, ne calificăm sigur pentru cazanul cu smoală”. Aici cosmeticiana a râs, pentru că i s-a părut tare amuzant. Dar s-a repliat și mi-a zis „Stai să-ți mai zic una și mai și. El zice că ne tragem toți din pești. Nu din maimuțe, asta am mai auzit eu, dar din pești. Am rămas gură-căscată. Și atunci l-am întrebat dar de ce unii pești au rămas pești și alții s-au transformat în oameni. El zice că peștii mai deștepți s-au făcut oameni. Adică tu și cu mine ne tragem din niște pești mai șmecheri.” Aici am râs amandouă din belșug, ideea asta ne-a plăcut ceva de speriat. Cosmeticiana s-a mai întrebat cum or trăi aștia, oamenii de știință adică, când sunt așa de ciudați, și mai ales cum s-or îndrăgosti. Eu am speculat că poate chestia asta din urmă, îndrăgosteala adică, nu le iese prea bine, pentru că nu se poate măsura și asta îi bulversează. Ea mai zis că ea simte totuși, post discuție, că l-a încuiat pe interlocutor, căci peștii ca peștii, dar universul de cine a fost creat?” De bună seamă, ea se referea la faptul că demiurgul. Eu i-am zis că sunt convinsă că omul de știință are o explicație numai bună și pentru asta. „Auzi, dar ai văzut că ăștia nu-și clintesc părerea orice-ar fi? Adică nu poți să-i convingi că lucrurile nu stau așa cum cred ei.” Auzi”, am speculat eu, „dar tu ai văzut că nici el nu te-a convins pe tine, nici măcar un centimentru, că lumea ar putea fi cum zice el?”. Cosmeticiana mea preferată iar a râs și a admis că așa e. Ea crede în continuare în îngeri și omul de știință, cu ceva mai puțin păr pe el acum, crede în continuare în pești.

La plecare, cosmeticiana mi-a făcut discount mai mare decât de obicei. M-a anunțat despre lucrul ăsta cu simpatie, că doar discutaserăm bine împreună, și mi-a mai zis „Îți iau doar x lei azi. Că doar suntem doi pești mai deștepți decât alți pești”.