Bucațele de Sfîntu Gheorghe

A fost o vreme așa de urâtă la Sfîntu Gheorghe încât cineva mai slab de înger ar fi zis că a avut o vacanță nasoală și mult ghinion. Da, în șapte zile am făcut o singură baie în mare si de două ori m-am lăsat plouată din belsug. Dar uite că Sfîntu Gheorghe nu e nici măcar pe vreme rea neplăcut.

Am mâncat duzini de smochine in fiecare dimineață. M-am trezit într-un învălmășag de rândunele care făceau nu știu ce întrecere la matineu, căței care se strigă unul pe altul peste gard nerăbdători să se joace, și vaci care pleacă la păscut cu mintea plina de gânduri optimiste.

Am ascultat cu atenție liniștea bălților și am așteptat, cu apa până sub genunchi și un băț lung în mână, să văd dacă trage peștele. M-am plimbat prin vânt năpraznic până unde brațul Sfîntu Gheorghe se îmbucă și se amestecă precum rufele în mașina de spălat cu marea. Am mâncat pește mult și gătit în fel și chip, sub foile foșnitoare ale unei sălcii, pe înserat.

Am fost atentă la lecția de geografie dată de domnul care ne-a plimbat cu barca. Acum știu să recunosc crinii de baltă, știu cum arată buzduganul de apă, și cum se numesc păsările în căutare de peștisori care urmăresc bărcile ce se aventurează în Meleaua de lângă sat. Îmi place la Sfîntu Gheorghe de mor. De fapt îmi place Delta așa de tare încât vreau să ne cunoaștem mai bine, și mai bine, în fiecare an din ce în ce mai bine.

Cine n-a fost în Deltă să meargă neapărat. Și cine a fost și a uitat să mai meargă, să se întoarcă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s