mersul la mare ca atunci cand erai mic

Cand eram mica si se facea luna iunie, se termina scoala si stiam ca o zbughim in secunda doi la mare si stam mult timp.

Era minunat. Mama facea in fiecare an ceare pentru activitatea asta dar pe mine asta nu ma privea. Ceareul era doar un mod de a ne atinge scopurile, ce daca plateai un an la el. Dulcea rutina de atunci, pentru nimic in lume n-as fi inlocuit-o. Doar ca na, vremurile s-au schimbat si obiceiurile noastre de vacante s-au prefacut si ele, dupa vorba, dupa port. Si am crescut mare si mi s-a parut ca alte lucruri cool vreau eu sa intreprind. Si totusi.

Uite cum asta este anul in care s-ar parea ca urmeaza sa fac o vacanta cat o vesnicie, ca pe vremuri. Adica la mare in Romania, fara fite deloc, cu multe zile legate intre ele, aproape doua saptamani, intr-un mod pasnic. Ca pe vremuri. Si asta ma incanta dintr-o data. De dragul trecutului, o sa beau si Pepsi Cola, ca Brifcor nu stiu cum sa procur.

Pe mine marea nu ma plictiseste. Dimpotriva. Ma inspira, ma relaxeaza, ma ispiteste, ma distreaza, imi da idei bune, mi le ia cu forta pe cele potrivnice. Daca am umbrela, si am, raman rastignita ore intregi pe plaja. Daca am carti misto cu mine, si am, ma uita Dumnezeu cu fata in ele. Daca am inghetata, si am, ma distrez bine. Daca am plimbari prin diverse statiuni, si am, am asigurata viariatia care-mi trebuie. Daca am cate o bere rece cand se ingana ziua cu seara, si am, si daca am hamsii proaspat prajite, si am, burta e pusa la cale suficient de bine. Daca am o gradinita plina cu flori in care sa-mi beau cafeaua, si am, ziua incepe wow si continua mian. Daca am apusuri pe plaja, si am, nici ca-mi mai trebuie mare lucru. Daca am si companie misto, si am, dau pe dinafara de atata multumire.

E prima data dupa un numar generos de ani cand merg la mare ca atunci cand eram mici si totul era perfect. Si asta imi produce o profunda multumire.

Ne vedem joi, 10 iulie, cu forte proaspete estivale.

 

 

Anunțuri

viata e pustiu

Mai sunt unele zile, slava cerurilor ca rare, in care mi se pare ca viata e grea si ca totul merge intr-o directie nestiuta dar care nu miroase a bine. Ei bine, intr-o astfel de zi am incercat sa culeg un sambure de pepene, cu mainile ude, de pe gresie. L-am descoperit dupa ce mi s-a lipit de talpa o data, l-am dat jos ca ma grabeam, si apoi s-a pus ca o ventuza inca o data. Dupa ce l-am alergat cu nervi prin toata bucataria, m-a apucat rasul de absurdul situatiei. Ma tot incruntam la el in patru labe si tusti, samburele imi scapa. Cand in sfarsit am reusit, am simtit asa, o gratitudine fata de tot ce am reusit in viata. M-a coplesit un sentiment de implinire, o caldura sufleteasca nefiresca, o umezeala la ochi.

nevoie de finantare pentru o harta

Eram asa de indragostita incat nu se poate povesti in cuvinte. Daca totusi as fi fost pusa sa explic, m-as fi balbait desigur si tot ce as fi reusit in final ar fi fost sa generez stelute de saliva in coltul gurii.

Tocmai de-asta planuiam sa fac un proiect bine documentat pentru accesarea unor fonduri europene sau, ce stiu eu, mondiale. Fondurile imi trebuiau neaparat pentru realizarea cu multa acuratete a unei harti. Harta urma sa il conduca pe turistul avizat, cu pasi siguri, pe un taram nou unde va experimenta un fel inedit de a face turism.

Harta urma sa prezinte amplasarea alunitelor de pe corpul iubirii mele. Mi se pareau atat de fascinant dispuse incat, credeam eu, merita osteneala. Iar corpul care le gazduia era atat de dulce faurit incat eu insami rezistam cu greu tentatiei de a ma cufunda in meandrele lui, inca o data si inca o data. Cu harta sau fara.

Banuiam si atunci ca e rusinos sa iti placa cineva atat de tare incat sa te faca sa gandesti lucruri atat de siropoase. Banuiam dar chiar nu aveam cum sa ma lupt cu fluxul de caldura interioara si ochii mei blegosi la exterior. Contemplam alunitele minute in sir cand el dormea, prefacandu-ma ca citesc. Contemplam aceleasi alunite cu limba mea, prefacandu-ma totusi ca nu-mi pasa, cand el era treaz.

Noroc ca bruma de bun simt m-a ajutat sa nu fac business planul pentru finantare. Caci altfel probabil ajungeam de rasul curcilor internationale si nu ma mai spala nicio apa. Si totusi, cu asa o harta, as fi putut capta atentia universului intreg.

superficialitatea procesului de imperechere, la sportiva de ocazie

Chemarea strabunilor loveste din nou.

Cum imi mai place mie sa cred ca imi aleg potentialii parteneri dupa gradul de umor, valori culturale asemanatoare cu ale mele, si alte fandoseli intelectuale. De fapt corpurile noastre vorbesc ca de la mamifer la mamifera. Spune-mi cati muschi ai, cat cantaresti si ce cantitate de par iti acopera corpul ca sa iti spun cine esti.

Cand alerg in parc, sunt momente in care ma cam plictisesc de moarte. Prin urmare, orice alt sportiv de ocazie care trece pe langa mine este o ocazie minunata de a ma mai destinde si eu si de a uita de greutatile vietii sau de faptul ca mai am inca 2 ture lungi ca niste zile de post.

Daca barbatul vine din fata, il zaresc ca un vultur senzual inca de departe, cand inca e cat o bricheta. Si tot atunci stabilesc daca mai merita niste priviri sau o las balta. Probabil ca ii masor, fara sa ma prind, latimea umerilor, lungimea picioarelor, proportiile fundului si postura corpului. Daca raspunsul este acceptabil, il voi masura cu ochi din ce in ce mai interesati, pe masura ce se apropie. Cand fundul se iteste prea mare si eclipseaza umerii sau inaltimea seamana cu a mea, ne oprim si nu mai investim in personajul cu pricina. Reincepem sa ne gandim la bani sau vacante.

Daca barbatul vine din spate si ma depaseste, ii masor cu aparate de precizie germana proportia dintre coapse si gambe, ii cantaresc in minte oasele, trag cu ochiul la marimea de la picior, ii studiez spatele, densitatea firelor de par in cap, umerii si phi-u bratelor. Apoi fac fara sa vreau speculatii cu privire la trasaturile chipului, vederile religioase, apetitul pentru calatorii si muzica pe care o asculta.

Daca vin mai multi barbati in acelasi timp si din mai multe directii, intru in vrie. Procesez informatii cu rapiditate, dau verdicte cu picat sau admis si nu mai prididesc de atata treaba. Conteaza doar atributele fizice. Alergatul in astfel de momente ramane pe ultimul loc. Dar viata, viata merge in pas saltat inainte.

autointerviu sau femeia si dedublarea sa

Pentru ca nu mi-a mai luat nimeni un interviu despre lucruri marunte, n-am mai putut suporta ideea si mi-am luat chiar eu. Se simtea nevoia, ca altfel nu stiu cum sa povestesc bucatele de lucruri si convingeri care ma batuie, macina, reprezinta. Doar n-o sa fac un post pentru fiecare dintre ele.

Intervievatorul: Buna, hai sa trecem direct la subiect, ca avem amandoua treaba, da?

Sana: Ok.

Intervievatorul: Cand ti se pare ca traiesti bine?

Sana: Cand rad des, am cel putin doua calatorii planificate in fata, petrec timp pe-afara si am mancat paste cu fructe de mare la pranz.

Intervievatorul: De la cine ai invatat cele mai misto lucruri?

Sana: De la tata, comunitatea de couchsurfing si vreo doua carti de relatii.

Intervievatorul: La ce nu vrei sa renunti nici picata cu ceara?

Sana: La cafea si mic dejun generos dimineata, prietenii buni, filme cate incap, mama mea grozava, socata facuta in casa si sex si pom de Craciun si bicicleta.

Intervievatorul: Ce-ai vrea tu sa muncesti dar ti se pare ca nu e chip?

Sana: Pai o munca nu stiu de care dar care sa ma faca sa dau in braci din octombrie pana in martie si sa-mi lasa restul anului liber pentru expeditii, amusinari, contopiri cu natura si oamenii din ea.

Intervievatorul: Lumea zice ca esti zgarcita. Care-i treaba?

Sana: Zgarcita? Hm. As zice ca sunt doar obsedata de eficientizarea resurselor de orice fel. Adica daca am 1 ardei iute si folosesc 2/3 din el la paste aglio olio, nu arunc 1/3 ramas, ci il folosesc la guacamoles. Si da, tentatia sa folosesc de doua ori acelasi puf de demachiat, intorcandu-l pe partea cealalta e mare. Dar ma abtin.

Intervievatorul: La ce visezi?

Sana: Sa traiesc cat mai normal. Sa am o casa la mare in care sa sed toata vara, traind din hamsii si salata de rosii cu ceapa. Sa nu mai alerg in urma facturilor. Sa calatoresc cat de des se poate, intr-o companie placuta.

Intervievatorul: Ce te scoate din minti si te transforma intr-o suferinda de nebunie temporara?

Sana: Oamenii care cred in teoria conspiratiei dar cei care sunt mari amatori de conflicte de orice fel, consumismul dus la extrem, aparatorii ferventi ai cainilor strazii precum si cainii insisi, misoginismul si barbatii lenesi.

burta dusa la sala si burta pur si simplu

Intotdeauna am avut burta. Asa e modelul meu. Iar ce nu poti schimba, trebuie sa accepti. Zis si facut.

Mi se par si mie misto abdomenele supte, care nu ies in relief, montate pe un corp atletic. Dar cum fara burta la mine nu este o optiune, am incercat sa fauresc ceva cat mai bun pornind de la materialul clientului, adica de la mine. Am fund, am burta, noroc ca posed si o talie care sa imprieteneasca situatiile astea doua.

Insa sa se noteze ca mie cu a mea burta nu mi-e defel rusine caci se tine bine in propozitie. Daca imi ridic putin tricoul, 100 de slabe neduse pe la sala cad jos de invidie. Si mie imi place asta tare si fac tot ce trebuie ca sa intretin starea asta de lucruri. Am o burta pe cinste.

Abdomenul meu nu respecta rigorile modei de astazi, cum de altfel nu o face intreg corpul meu, inafara de sani. Am tot felul de forme. Dar cu toate ca ale mele forme se regasesc mai degraba in tablourile renascentise, constructia abdomenului per total este armonioasa. Ghicesti acolo niste muschi si niciun centrimentru nu e flescait. E chiar placut ochiului.

Deci prefer o burta existenta dar lucrata decat o burta de femeie slaba ce nu alearga, inoata si nici nu merge la yoga, adica o piele pe care o ghicesti moale si nitel atarnanda. Si nu vorbesc ca vulpea care nu ajunge la struguri (reprezentati in povestea noastra de abdomeul plat) si atunci spune ca sunt acri. Pe bune ca imi place mai tare burta de om mai cu forme dar sportiv.

Sigur, cand vorbim despre barbati, discutia se pastreaza.

mirosul care ma indeamna sa ma dezbrac

Exista un parfum de barbat pe care eu il asociez cu dragostea. Fizica, de buna seama.

Un fost iubit de-al meu folosea parfumul asta, cu care se decora din belsug. Si cum el era unul dintre cele mai senzuale personaje, mi-a ramas adanc intiparit in minte cu litere de foc. Cum simt mireasma asta a dragostei, cum mi se pare normal sa imi deschei cativa nasturi de la bluza. Se aprinde o lumina rosie

Doar ca se vede treaba ca parfumul cu pricina e destul de popular si astfel eu ajung sa arunc des priviri desucheate. Caci sunt destui barbati care il aleg taman pe el din vitrina cu produse sau, cine stie, le este oferit elixirul de catre iubita lor. iar eu adulmec si ma iau pe urma mirosului, cu ochi de caprioara deloc in lumina farurilor, aflata in schimb intr-o stare excelenta de sanatate.

Din seria asta, ultima data m-am imbatat in cuseta cu care m-am intors de la Cluj. Un domn in varsta scapase sticluta cu parfum si se mai si misca ca un viezure in somn. In spatiul atat de ingust, valuri de mireasma senzuala urcau pana in patul de sus, trezind in mine idei fixe, sensuale. Am dormit prin urmare somn agitate, cum se intampla la o iubire noua.

Apoi, in vizita la niste prieteni buni, unul dintre invitatii altfel complet neinteresanti se unsese cu aceeasi aroma. Parca il si vad apucand sticla si spritand pe sine licoarea fermecata. Aveam diverse conversatii mai interesante de dus si persoane mai simpatice de urmarit dar n-am avut incotro. Toata seara am cautat cu obstinatie prezenta domnului asta, ca o promisiune senzuala de urmarit si de luat acasa.

Si daca vedeti ca-mi scot pantofii in metrou, nu mi-o luati in nume de rau. Pierderea mintilor e doar temporara si stimulata prea puternic de unul dintre calatori, care poarta cu el o bomba sexuala.

femeia cea pofticioasa si dudele de aur

Alergam in ceaiul asta de tei care este orasul meu.

La fiecare pas faceam terapie psihica fara terapeut, doar inspirand salbatic caprifoi si trandafiri pitici, de gradina. Dupa ce am dat trei ture de stadion, l-am intalnit. Dudul asta era construit misterios, cu pletele sale incalcite lasate aproape pana la pamant si ma chema cu glas de sirena. Pescarul din mine, obosit si insetat, nu a reusit sa-i reziste.

M-am oprit si m-am varat sub el si am inceput sa mananc lacom dudele grase ca niste viermi de matase liliachii. Si da-i, si lupta. Nu stiu cat am ramas acolo. Dudul, multumit ca cineva in sfarsit se opreste sa-i manance fructele si nu mai e nevoit sa le prapadeasca pe jos, nu mi-a mai dat drumul. Am stat mult.

M-am indopat multa vreme, pana cand am vazut, de sub sapca de frunze, lume fugind sa se adaposteasca. Sub dudul pantecos nu ploua si frunzele lui preluasera zgomotul, inabusindu-l. Se prea poate sa fi mancat chiar si un kilogram de fructe zemoase, care patau totul in jur, si pe mine odata cu acest tot. Aveam burta plina si cu ea asa, leganandu-se preaplina, a trebuit sa ies in ploaia deasa.

Am alergat inapoi spre casa, inca vreo 2 kilometri si ceva, multumita pana in varful unghiilor. De unde la inceput ploaia mi s-a parut o napasta si alergatul prin ea ceva nemaivazut, lucrurile s-au schimbat repejor. I-am multumit dudului ca mi-a oferit aceasta experienta minunata si i-am promis ca ma intorc, peste doua zile. Ramanem intelesi.

Poza: foodart 

cand stiu ca mi-a reusit seductia

Unde se vede ca un cocktail moca pe bune ca egal love.

Daca sunt single, stiu ca e cazul sa calatoresc la Vama in fiecare weekend. De cum da frunza verde si pana cade ea, galbena de atata oboseala estivala. Si daca ma dedau acestei activitati cu indaratnicie, sunt sanse mari ca pe langa bronz de ciocolata si stare de spirit de exceptie, sa mi se rezolve si partea inimoasa.

Adica se prea poate sa vin si eu cu un suflet pereche acasa, unul care o sa se dovedeasca suficient de potrivit incat sa fac cu el o calatorie de calitate, de mai lunga durata. Daca sunt single si merg la Vama, ce-am de facut este sa ma imbrac cool, sa beau nitel pentru a ma dezgheta emotional si a prinde flacari in privire, sa merg la Amphora, Expirat sau chiar Stuf si sa astept.

Pe la ora 3 dar si mai bine pe la ora 4, barbatii care mi-au facut ocheade toata seara sau la care m-am holbat eu pe furis dar totusi pe fata, incep sa-si bage mintile in cap. Isi dau seama ca e acum ori niciodata si trebuie sa ma aleaga, daca vor sa nu culeaga. Iar daca unul ma urmareste la bar si ma intreaba ce beau, atunci stiu ca e interesat si ca a inteles bine ca si eu vreau.

Cand un barbat dupa care mi-am sucit gatul imi ofera o bautura gratis, l-am apucat pe Eros de un picior. Inseamna ca e de parere ca merita investitia de 15-17 lei si poate inca o data pe atat si ca are ganduri serioase. Ganduri serioase pentru seara aia, fireste. Apoi mai vad eu, daca le pot transforma in monotonia la care viseaza toata lumea, din cand in cand, cu ochii deschisi.