prima vama pe 2014

Am rezervat camera pentru 1 Maiul asta inca din septembrie. Nu glumesc. As vrea eu.

Insa se intampla sa iau Vama Veche foarte in serios. Nu-mi arde de glume cand stiu ca mai e nitel si o sa patesc cu emotie deloc diminuata in gradina doamnei Stefan, in care pur si simplu stiu ca o sa gasesc, cum intru, pisica vesnic antipatica si cainele Fetita, coscovit de atatea vami. Toti mugurii o sa fie explodati cu semetie. Prima serie de flori o sa se legene in vanticelul primavaratic care o sa-mi inghete sangele in vine pe inserat. Dar abia astept. Stiu cum miroase curtea, stiu si cum miroase camera. Am narile pregatite.

Plaja o sa fie curata de mucuri si inca neintinata de povesti dubioase scrise prin nisip la ceas de noapte, cand toata lumea e cherchelita si pusa pe rele. Avem din nou o foaie noua de hartie si obligatia de a scrie pe ea chestii noi. Dughenele o sa fie deschise doar pe jumatate, cateva pravalii si restaurante o sa fie in lucru. La Ovidiu cafegiul din Bacau o sa fie la post pregatind ceasca mea de dupa-masa. Dinamo o sa aiba deja pe gratar, stiind ca vin negresit, chefalul pentru saramura.

Chiar nu stiu cum o sa fie vremea si nici ca-mi pasa. Oricum plec la drum fara sa ma uit in spate, ca in fiecare an. Am haine groase pentru o vama cu vifornita dar am si o rochie cu slapi, in caz ca soarele se hotaraste sa ma bronzeze palid si increzator, asa cum nazuiesc. Am incarcat in valiza doua carti bune de proza si o carte de poezii, borcanul cu cafea pentru dimineti de inceput de sezon, branza buna care nu e in burduf de caine si oua pentru micul dejun cel mai misto, cu briza si aerosoli.

Sunt atat de pregatita ca mi-e frica sa nu cumva sa nu mai am rabdare si sa plec acum. Dar daca rezist pana maine dimineata in Bucuresti, fug ca din pusca cu vant in pupa. La Vama, inca o data.

Ne ve-dem luni, ne ve-deeem luni, am strigat dupa ea.

 

 

Anunțuri

cazare misto si ieftina la viena

Daca tot aveti treburi prin Viena si low cost este numele vostru mic insa pat curat si pufos este totusi numele vostru de familie, am o recomandare ferma: Wombats Hostel din zona Naschmarkt.

Da, trebuie sa-ti faci patul singur insa curatenia este orbitoare, saltelele sunt noi, linistea e totala. Iar dimineata, mai ales daca este weekend, te duci in Piata Naschmarkt si asculti jazz live in timp ce bei o cafea cu spuma misto de lapte. Daca te prinde pranzul, si mai bine. Ai mancare proaspata trasa la wok si cei mai interesanti oameni din oras incep sa ti se perinde dinaintea ochilor, in cautare de morcovi, cartofi noi si marar.

femeia si cocosul

Mi-e frica de penibil, de gandaci si de caini.

Dar tare frica mi-e si de cocosii pitici, mediocri sau pieptosi. Mi se trage de la intamplarea aia de demult, de cand masuram cu totul nitel sub 1 metru. Un cocos a inceput sa lanseze asupra mea tactici de intimidare, cu surle si trambitele din dotare. Apoi si-a facut vant, si s-a infipt in coafura mea firava, unde a petrecut un timp indecent de lung. Mare minune ca mi-am revenit.

N-am uitat. Poate ca problema e asa de vie si in zilele noastre si pentru ca nu am mai crescut cine stie ce de atunci incoace. Masor un pic peste un 1 metru si ma simt la fel de dezarmata. Cum vad un cocos, cum fac ochi de caprioara ranita in lumina farurilor. Si toti cocosii stiu de slabiciunea asta a mea si profita ca niste nemernici, la maximum.

Indiferent in ce batatura dintr-un judet indepartat ma arat, cocosul respectiv este anuntat deja. Are ochii injectati si asteapta, batand cu ghearele in batatura. Cocosilor nu le trebuie internet, ei se anunta orice-ar fi. Cand calatoresc, o poza a mea recenta se transmite prin faxul cocosilor. Vezi ca vine o femeie mica de statura, care e complet terorizata si deci prada usoara. Intimideaz-o, fa-te la ea, umfla pieptul, scoala-ti penele pe ceafa. Daca a calcat gresit si a cazut in poiata, mananc-o de vie. Apoi raporteaza la centru si dam o petrecere si radem si ne veselim si ne batem cu aripile pe burta. Asta probabil ca isi spun cocosii tarii, cand urmeaza sa vin.

Si eu merg pe langa ziduri, tremur din toate madularele, imi pun mustata spre a incerca sa arat de nerecunoscut. Si planific in secret sa fac cursuri de autoaparare contra cocosilor. Tin spray-ul paralizant la indemana si parafrazez in cap celebra replica pe care Annette Bening si-o spune in oglinda in American Beauty. O sa inving cocosul asta azi, o sa inving cocosul asta azi. O sa inving cocosul asta azi.

 

ce stii cand implinesti 38

De astazi inainte am 38 de ani timp de un an intreg. Si asta inseamna foarte multe zile.

Gandurile care mi se invalmasesc prin minte referitoare la tema sunt abundente si razlete. As prefera insa sa rostesc cu voce tare mai degraba ce am invatat si mi se pare esential in tot acest timp.

La 38 de ani stiu ca, daca frigiderul miroase ca si cum cineva s-a sinucis in el si am si niste varza murata care pare inca buna si inofensiva, degeaba banuiesc salata, branza sau ciorba.

La 38 de ani stiu ca, daca o partida de sex care parea iminenta refuza sa aiba loc, trebuie sa mai am rabdare sa mai incerc inca o data, alta data.

La 38 de ani stiu ca trebuie sa-mi iau cand plec iarna la munte si un costum de baie, sa fie.

La 38 de ani stiu ca daca zambesc o sa fie cu 53% mai bine, indiferent de situatie.

La 38 de stiu ca atunci cand imi place un barbat si-l vreau langa mine e cazul sa stau aproape si sa insist, chiar daca nu a dat vreodata semne ca ar fi interesat. Si ca in final sunt sanse enorme sa se lase.

La 38 de ani stiu ca mai urmeaza, judecand dupa comportamentul de viata al femeilor din familia mea, inca vreo 50 de ani. Si ca trebuie sa mi-i organizez bine si sa am un plan pentru ei, ca sa fie bine.

Happy 38 de ani. Si sa inceapa petrecerea.

 

top 5 minciuni care mi-au fost spuse vreodata

Se zice ca femeile stiu sa mimeze orgasme si uneori relatii intregi. Dar nici cu barbatii mincinosi nu mi-e rusine.

Sunt de parere ca nu prea am avut de-a face cu multi barbati mincinosi in firava, costeliva mea viata sentimentala. Si totusi, nu pot sa uit 5 dintre minciunile cele mai gogonate care mi-au fost rostite in fata sau in apropiere, de obicei in momente de beautitudine. Si nu de catre aceeasi gura de barbat care imi era draga in perioada aia.

Pe degetul asta o sa pun un inel. Asa mi-a strecurat ceva o data, in timp ce ii faceam cartofi prajiti. Ii placeau atat de mult. Poate de-aia. Nu-i vorba, mi-a si indesat in graba un inel pe acel atat de norocos, mi se parea mie, inelar. Dar a trebuit sa-l returnez tot in graba, cu lacrimi si scremuta durere, dupa atat de scurta vreme.

In burta asta o sa pun un copil, obisnuia el sa zica unei doamne si altei doamne. Si apoi apasa cu degetul lui aratator pe locul unde stau de obicei copiii. Parca si mie mi-a zis asa, nu mai stiu. Cert e ca eu nu am nascut. Inca.

Nu e nevoie sa-ti schimbi numele si sa ti-l iei din nou pe cel de fata, mi-a soptit el languros, pe cand incercam sa scap pe cale administrativa, cu decizie de la primarul metropolei asteia grabite, de numele fostului meu sot, inginerul fara inima. Ia-l direct pe al meu, ti-l dau cu placere. Ce sa ne mai complicam aiurea, mi-a zis el parand indragostit pana peste poate. Am rosit/M-am bucurat/Dar putin a mai durat.

Si eu te iubesc. Ce am mai regretat declaratia mea patimasa dar spusa totusi in joaca. Ce rau mi-a parut ca nu m-am putut abtine sa nu-i zic ca il ador. Raspunsul lui a venit atat de prompt si prost jucat incat m-am lecuit pe viata, pasamite, de la asemenea efuziuni.

Astazi ai fata de Madalina. Este vorba despre SMPE sau Sufletul Meu Pereche Estival. Dupa ce m-a strigat Madalina-cu-toate-ca-pe-mine-ma-cheama-Sana, asa a motivat. Mi-a zis pe un alt nume de femeie pentru ca in dimineata aia aveam fata de o femeie, una generica, care ar purta acest nume. L-am parasit dar tot mie mi-a parut rau. Acum insa imi pare bine.

Oare pe voi cum v-a mintit.

de ce, Isuse, de ce

Titlul cu usoara tenta pascala se refera la relatiile stabile, aceste casnicii ale timpului nostru.

Relatiile de cuplu se bucura de un PR foarte bun. Sunt dorite cu patima, urmarite cu lumanarea si aduse acasa cu sarguinta de catre toti participantii la viata de metropola. Fara osebire, dar in special femei. Toata lumea vrea sa apartina cuiva, sa vada inca un cap cand se trezeste dimineata, sa imparta baia cu o vietate, sa aiba pe cine tarai la un botez, sa aiba rufe de celalalt sex pe sarma.

Si eu patesc la fel. Dar recunosc ca mie iubirea stabila dintre doi oameni mari mi se infatiseaza  foarte greu de gestionat. Uneori la fel de greu ca singuratatile, de care fuge toata lumea mancand pamantul precum si niste nori. Cand esti fara-de-pereche macar te poti gestiona singur asa cum vrei. In cuplu, trebuie sa joci la individual compus si asta nu este pentru amatori.

Sub un strat gros de pace si dulce monotonie, se cuibaresc tot felul de mici demoni sentimentali care ii inabusa pe participantii la relatie, pe rand. Compromisuri garla, in fiecare zi. Renuntari cat China, dimineata la pranz si seara. Diferente de opinie cat vezi cu ochii. Bratele care te cuprind vin la pachet cu activitati nedorite. Diminetile de mic dejun in doi merg brat la brat cu programe tv care nu te intereseaza.

Sunt dati cand ma intreb de ce, Isuse, de ce. De ce vrem toti sa stam in relatii. Dar apoi, dupa acest moment de ratacire, vreau din nou sa continui. Cu si mai multa indarjire.

viata de dupa

Pastele asta a pus pe masa reteta perfecta. Fara miel, fara piosenie, doar relaxare.

N-am plecat nicaieri si ma gandeam sa vezi ce mai plictiseala. Cand colo, ce sa vezi. Se da o zi in care ploua asa de tare si cu bulbuci asa de gogonati ca nu are rost sa ies din casa. Si se dovedeste ca asta e ceva bun, ca mi se ofera ocazia sa ma dreg. Sa dorm dimineata cat mai tin capacele, sa nu ma uit compulsiv intr-un ecran, sa nu fiu nevoita sa ma imping singura cu un bat de la spate sa ajung undeva, contra cronometru. Ploaia nu doar aduce bogatie ci e buna pentru om, in general.

Iar cu urmatoarele doua zile de soare chiar se face primavara. Calare prin oras, cu triluri de pasarele nebunatice incurcate prin pletele scurte sau darze, impreuna cu vantul si pufii plopilor de metropola. Cu roseata de soare curajos in obraji combinata cu roseara de ou mancat cu prietenii. Cu ceapa verde si catan cu extensia navigatorii jucat cu prietenii si cozonac muiat in lapte si lipait intr-o curte verde. Pe cuvant, viata e frumoasa de pica.

Am luat o pauza, nu mai mare decat cea legala, si a fost cea mai buna investitie in dezvoltarea personala. Acum ma simt ca si cum am fost la sanatoriul de boli nervoase si mi-a priit.

un gand despre unii posesori de smartphone

Sunt peste tot, cata frunza cata iarba dar desi nu ma inteleg omeneste cu ei, imi dau seama ca sunt romani si nu turci. Pasnici dar dezinteresati, se tin de telefon ca de-o iubita sexy, misterioasa, cu picioare lungi, si care le sopteste ca vrea doar sa si-o traga, fara obligatii.

Dar e cu adevarat amuzant cand cineva care sta cu ochii aglutinati de telefon cand merge pe strada, cand iese la o bere, cand e la ziua cuiva, de fapt de cate ori are un crampei de timp liber dar chiar si atunci cand n-are, zice ca televizorul indobitoceste.

cum mi-as face un cv pe bune

Si-asa-mi vine cateodata sa-mi fac un CV cu informatiile cinstite si pe bune interesante din viata mea. Care sa lase un potential angajator cu gura cascata dar sa il si lamureasca plenar asupra fapturii mele si ce se poate face cu ea. Dar si ce iese din discutie.

Obiectiv:

Sa muncesc un numar cat mai mic de ore pe zi, sa zicem 3, hai 4, si sa fac cumva sa am totusi salariul pentru o norma intreaga. Sa nu imi vina sa lacrimez pe interior in mod patetic luni dimineata si sa am toate weekedurile libere de tot.

Educatie:

> Pentru inceput, sa stiti ca nu prea mi-a placut scoala, abia am asteptat sa scap de ea.

> Am absolvit Facultatea de Relatii Publice dar va jur ca in timpul ei nu m-am imbogatit cu mai nimic; m-am si maritat in anul doi ca o fraiera si apoi mi-am luat un job fulltime, foarte presant. Ce mi-o fi trebuit, nu stiu. Dar e drept ca atunci mi-am facut eu primul meu set de prieteni misto, pe care ii mai am si acum. Asta e cu facultatea.

> Abia acum vreau sa fac o facultate care ma pasioneaza cu adevarat dar ma costa 5000 de euro pe an si nu ii am; sa vedem.

Experienta:

> Pai sa vedeti, am cunoscut un tip care mi-a placut de mi-a sarit basca si am petrecut impreuna niste timp; m-a invatat sa ascult muzica buna si sa nu stau o clipita locului.

> Ei bine, nu prea mi-a placut mie cartea dar am calatorit destul de mult prin lume si am priceput tot felul de chestii misto.

> In plus, am avut o relatie foarte buna cu tata si, in timpul cafelelor baute impreuna in dimineti lungi de tot, in timpul tigarilor fumate la lumina stelelor si spriturilor savurate in tihna, am discutat mult. De acolo am ramas cu tot felul de lucruri folositoare.

> Am citit foarte multe carti misto, care m-au dirijat in fel si chip; nici cu filmele nu stau rau, multe dintre ele sunt biblia mea.

> Da, am lucrat si in cateva locuri faimoase, care m-au invatat tot felul de smecherii de supravietuire in companii si cum sa faci sa-ti fie caldut.

Calitati:

> Rezist la stres, ce-i drept, dar prefer sa nu fiu supusa la asa ceva; imi cauzeaza, asa cum cred ca va cauzeaza si dumneavoastra, dragi cetitori, dar poate ca nu va dati inca seama.

> Ma puteti incarca mult de tot pe parcursul unei zile si stiu sa trag ca un magar intelectual; dar sa stiti ca la 6 sparg usa, ca asa e soiul meu; pana la ora aia am dat deja tot ce puteam si mi-am pierdut energia.

> Sunt foarte prietenoasa si deschisa si ma inteleg bine cu oamenii; sa stiti insa ca nu sunt buna la bagat limbi in urechi si cand dau de oameni prosti ii chinui in fel si chip.

Si tot din seria asta imi vine sa citesc alte cv-uri alcatuite la fel, pe care sa le primesc imediat ce cunosc un om cu care vreau sa am de-a face. Tare as vrea sa stiu ce-ati scrie voi, uite macar obiectivul, in cv-ul vostru facut pe bune.

avantajul vecinilor bogati

Ce misto este sa ai vecini bogati. Cand ei isi tund gazonul, miroase si la tine. Pentru ca au pomi, pasarile vin si isi fac cuib si isi cresc acolo copiii si sporovaiesc toata ziua si sub geamul tau. Pentru ca au iarba si pomi impreuna, hop! si greierii, care canta zilnic o fanfara, ca intr-o seara de vara, la tara.