from facebook, with love

Am primit mesajul de mai jos ieri dar nu este primul din seria asta bizara.

Nici nu stiu prin ce intamplare a izbucnit el dintr-un om din alta tara catre mine. Pentru ca am vazut filmul Her, nu ma mira singuratatea oamenilor de pe internet. De fapt, nu ma mira nici inainte sa vad filmul Her. Oricum, sa-l vedeti, ca merita. Daca nu pentru cat de chipes este Joaquim Phoenix si cum ii stau de bine patalonii anilor 2050, macar pentru Posibilitatea unei insule scrisa de inca cineva, pe langa Michel Houellebecq.

Mesajul este de la o fata care are multe poze cu flori dupa urechi si suna asa.

Ce mai faci? Sper că ești bine. Numele meu este Elizabeth, profilul dvs. atrage atentia mea si am luat cunosc altă alegere decât de a trimite acest mesaj pentru tine. Vreau să fie prietenul tău și vreau să te cunosc mai bine. poate te rog, să-mi scrie înapoi prin adresa mea de e-mail (elizabeth8040@hotmail.com), astfel încât i se poate explica mai multe despre mine, fotografiile mele, și scopul meu de a vă contacta. știu că acest mesaj vă va surprinde, dar vă rugăm să vă Trimite-mă înapoi pe email-ul meu, astfel încât veți ști despre mine și i-au ceva foarte important, care i se va dori să împărtășesc cu voi. O prietenie bun este a construi fundație pe alte lucruri în raport cu vin. vârstă, religie sau nu contează în prietenie,. prietenie este de a se auzi reciproc vocea din inima, aștept cu nerăbdare să citesc de la tine în adresa mea de e-mail cel mai scurt timp posibil. dacă doriți să păstrați comunicare scrie-mi înapoi pe adresa mea de e-mail (elizabeth8040@hotmail.com) pentru că eu nu sunt întotdeauna pe Facebook. cu dragoste…

Cine sunt oamenii astia si cum aleg ei mai multe vietati din tari indepartate si le trimit mesajul asta si mai ales de ce, e bine nu pricep. De ce nu incearca ei sa stabileasca un contact cu oameni din tara lor, cine sa inteleaga. Daca aveti vreo teorie, va rog sa mi-o impartasiti fara zgarcenie. Aproape ca ma simteam mai bine cu propunerile de marire de penis decat cu acest tip de agatament in scopul unei presupuse imprieteniri care nu o sa aiba loc niciodata.

Oare le raspunde cineva?

Anunțuri

discutia pantofilor nostri

Cred ca de la tata mi se trage ideea asta, ca pantofii trebuie sa se aiba ca fratii.

Mi-a spus el sa fiu atenta la ceva. Ca oamenii pe care ii strang in jurul meu, prieteni sau altceva, trebuie sa aiba pantofi care sa se inteleaga de minune cu pantofii mei. Mi-a mai spus el multe dar m-am prins intre timp ca asta mi s-a potrivit manusa-de-piele-de-caprioara. Zis si infaptuit.

Primul lucru pe care il scanez atunci cand imi place un barbat in partea lui de sus, adica atunci cand constat ca are ochi inteligenti si trasaturi atragatoare, sunt pantofii. Ma uit la incaltari chiar inaintea fundului, si doar se stie cat e fundul de important pe lumea asta.

Pantofii mei cauta in viata pantofi de barbat care urmeaza linia naturala a labei piciorului. Deci nu vor fi nici prea ascutiti, nici exagerat de bonti. Materialul trebuie sa fie, in cel mai bun caz, piele intoarsa. Da, stiu si eu ca se intretine greu dar asta ma face sa oftez de placere. Daca nu s-a putut cu niciun chip pielea intoarsa, e buna si pielea piele sau, in ultima instanta superioara, o panza cat mai neplasticoasa.

Nu-mi plac pantofii care au cusaturi ce nu le sunt necesare si sunt pur dar neplacut ornamentale. Impletiturile la pantofii barbatilor sunt bleah. Strutocamilele de pantofi care nu sunt nici pantof nici sanda nu au ce sa discute cu pantofii mei. Si daca varful unui pantof de barbat se intoarce fie si putin in sus, eu am plecat. Jos culorile si modelele fistichii

Pantofii barbatilor cu care vreau sa am de-a face sunt treaba serioasa. La fel ca platitul taxelor sau mersul la dentist. Astfel ca nu voi face rabat la calitate si voi fi acest jandarm de pantofi. Atenta la fiecare detaliu, inclusiv la cat de ingrijit arata pantofii care il incalta pe barbatul ce ar putea sa-mi placa.

Dupa pantofi, potopul.

implanturi mamare in loc de dentare

Acum cateva zile mi-am luat inima in dinti si mi-am facut implanturi. Dentare. Ca norocul, doua la numar.

Implanturile sunt o alegere dureroasa, se intelege. Prin urmare, au fost momente cand m-am strambat la cate cineva sau macar m-am incruntat si am scos limba catre univers, asa. Vazand asta, la rastimpuri, cineva mai milos din fire m-a intrebat de ce sufar. Si nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca cei ce au auzit raspunsul meu, ca anume mi-am pus implanturi, au exclamat intr-un glas.

Ti-ai pus sani?!?

Nici acum nu stiu ce sa zic. Cand ma vezi, remarci trei lucruri. Ca sunt tunsa foarte scurt, si asta desi mie mi se pare ca e deja lung si se impune o vizita la frizer. Ca sunt mica de statura. Si ca am sanii mari. Pe cuvant, nu ai cum sa nu vezi ca am sanii mari. Chiar daca e iarna afara si e noapte si ninge si trebuie sa tii din cauza asta ochii mijiti, si eu mai port si o pufoaica groasa. Tot te prinzi.

Si atunci nu pricep cum poti sa crezi tu interlocutor, dintre toate implanturile pe care as putea sa le fac, ca tocmai despre sani e vorba. Oare de ce mi-as pune eu sani. Ce m-ar mana in lupta. De ce nu implanturi de par sau de dinti sau de buze sau de pometi sau de fese. De ce tocmai de sani.

Dar probabil ca raspunsul la aceasta intrebare va ramane pe veci pitit. Asta daca nu ma impicioronghez si angajez un institut de sondaje cu state vechi in materie.

nimfomana capitolul 2: stai jos, nota 3

Si asa a trecut si Nimfomana 2.

Daca tot nu m-am putut abtine sa scriu despre Nimfomana 1, m-am incumetat sa abordez si ultimul capitol. Mie primul chiar mi-a placut. Mi s-a parut poetic si incitant. Nimfomana 2 continua oarecum linia Nimfomanei 1, doar ca se prezinta cu o buna parte lipsa din poezia care mi-a placut, pe langa colectia de penisuri, la inceput de drum.

E drept ca scena cu cei doi negri care isi disputa aprins locurile vacante, erotice, din eroina principala, mi s-a parut plina de umor. Sunt simpatici ei si sexurile lor care, desi alerte, se lasa in jos din pricina greutatii nefiresti si mai stau si fata in fata, impungand aerul pe rand, unul catre altul, luandu-se la harta.

Filmul nu mi s-a parut nerealist, cum a sugerat destula lume. Desi universul in care ma invart eu nu abunda in deviatii sexuale si apetituri prea greu de masurat la cantar, nu mi-e greu sa cred ca astfel de personaje, precum Joe, exista. Doar ca ele nu suna mereu la usa noastra de doua ori, ca postasul. Si tindem sa credem, dupa model strutesc, ca tot ce nu vedem nu exista.

Dar de data asta mi s-au parut exagerate paralelele culturale ale personajului ce o asculta pe Joe in odaita lui. Si parca e si putin lungita partea asta a doua. Fara floricele suficiente esti mort. Intr-un cuvant, dupa ce am plecat simtind placere la prima Nimfomana, la a doua n-am rezonat si am iesit din sala nici moarta nici vie. Adica cum e mai rau. Parerea mea despre Nimfomana 2 este ca a luat nota 3.

Dar asta nu inseamna ca sa nu mergeti si sa nu vedeti si apoi sa spuneti ce parere aveti voi. Poate ca veti simti ceva nebanuit, care dormea in voi nestiuit, la scena cu biciuirile lui K.

 

ce-are ciclul cu untul. sau invers

Cand esti vampir de unt, tot ce te intereseaza dimineata este sa ai unt.

Si ma scol eu intr-o dimineata, imi prajesc painica, imi fac o cafeluta uriasa mmmmmm, dau drumul unei muzicute. Ce mai, cat sa-mi placa faptul ca a mai inceput o zi. Si apoi insfac untiera si ma duc cu ea la masa indemnata de o mare pofta. Ma asez tacticos, apuc cutitul de uns unt si, ce sa vezi. Ridic capatul si untul nu-i. Panica.

Intai incerc sa-mi vin in fire. Nu pot. Ma ineaca nervii. Nu pot sa trec peste faptul ca nu am unt cand eu eram convinsa ca am. Apoi ma duc cu ochii injectati la frigider, si sfichiuind aerul cu smocul de par din coada, ma holbez bezmetic printre rafturile racoroase, in cautare de orice care sa-mi aline dorul de unt.

Gasesc o amarata de branza, o intind pe paine ca si cum ar fi unt, o si mananc doar ca sa nu mor de inanitie. Dar o fac cu dezamagire. In tot timpul asta, nu ma pot linisti. Cu greu ma bucur de cafeluta, muzicuta nici nu conteaza. Intai ma gandesc sa fac justitie pe loc. Sa vad cine a mancat unul si de ce. Sa se faca dreptate, sa se deporteze oameni, sa cada capete. Totul pana la unt.

Dar pana la urma apuc o hartiuta si apuc si un pix si scriu asa.  Cine mananca untul sa puna altul in loc sau sa anunte de urgenta. Si apoi niste inimioare, ca sa indulcesc anuntul. Apoi apare cineva, cineva care ar fi putut, la o adica, manca tot untul, si citeste anuntul. Ma intreaba dar de ce avem o asemenea situatie, caci este unt.

Deschid frigiderul si vad atunci nu unul, ci doua pachete de unt, asezate in pozitii de elita, foarte la vedere. Ma rusinez si incerc sa o dreg. Apoi inteleg ca pur si simplu lipsa iluzorie a untului e un semn ca vine ciclul.

 

la ce meserie tanjesc

Cand esti mic si tot ce ai chef este sa te joci si sa nu dormi dupa-masa, toata lumea pune presiune pe tine sa-ti alegi meseria.

Asa ca nu ai incotro, iti dai seama ca e cam belita, ca oamenii mari tin foarte tare la asta, si incepi sa ingaimi si tu ceva. Apoi se intampla, tot pentru ca esti impuns sistematic cu un bat de catre adultii asa-zis responsabili, sa te cramponezi de acel ceva. Nimeni nu-ti spune ca de fapt mai bine ai lasa pacatelor medicina, invatamantul si aselenizarea, si te-ai face meteorolog.

Cand esti meteorolog, nu exista malpraxis. Cand esti meteorolog, nu exista targeturi. Cand esti meteorolog, nu exista norma.

Daca ai spus ca o sa ploua si foarte multi oameni si-au luat cu ei umbrela in ziua aia si pana la urma nu a plouat, cel mult o sa-ti iei niste injuraturi si energie negativa. Toata lumea stie ca un meterolog are doar niste pareri despre cum o sa fie timpul, caci de-aia se si cheama timp probabil. Te alegi cu dispretul concetatenilor dar pana la urma ei nici nu stiu numele tau. Poti sa te culci pe o ureche, nimeni nu o sa te dea in judecata sau ceva. Nu ruinezi vieti cu deciziile tale. Nimeni nu moare, nimeni nu ramane paralizat.

De asemenea, cand esti meteorolog stii ca nu o sa vina vreun sef naspa, cu o falca in cer si una in pamant. Si nu o sa-si puna cana de cafea pe biroul tau si nu o sa te bata pe spate pentru motivare si nu o sa-ti ceara cu o figura grava ca pana vineri, 28 martie, cand se inchide anul financiar-meteorologic pe anul trecut, tu sa te asiguri ca ai strans 286 de zile cu soare. I-ai rade in nas. Dude, cum sa imi ating targetul de atatea zile cu soare daca am avut o iarna cam ploioasa. Wtf.

Si tot cand esti meteorolog, nu exista norma. Adica tu ai foaia aia cu timpul si gata. O zici tuturor si cu asta basta. Nu e ca si cum poti sa produci in acelasi moment mai multe variate de timp, nuante de ceata, capitole de ploaie sau un numar frapant de mare, acelasi in fiecare zi, de nori.

Parinti, daca tot chinuiti copiii sa-si aleaga calea din pruncie, macar indemnati-i sa se faca meteorologi. Traim vremuri grele.

barbatii si impuscaturile lor de jucarie

Cand un barbat se impusca, mie mi-e oarecum tarsa sa deranjez.

Inteleg ca modul de trai, asa cum e el organizat astazi, il frustreaza pe barbat de diverse activitati specifice. Barbatul care traieste in casa cu incalzire centralizata si plateste intretinere si munceste ceva intelectual pe calculator in fiecare zi si isi face asigurari si isi cumpara haine din fibre obtinute in moduri nenaturale, nu prea mai are unde sa-si consume energia lui masculina.

El nu mai vaneaza masa de seara iar la micul dejun alege de multe ori cereale cu lapte. El nu mai are ocazia sa se razboiasca pentru a asigura continuitatea in buna regula a urmasilor sai si atunci insangereaza internetul. El nu mai are ocazia de a se plasa in vreo competitie fizica cu semeni asemeni lui si atunci se angajeaza in polemici pe facebook.

Cand un barbat cu energie neconsumata se impusca cu alti barbati care nu au reusit nici ei sa se razboiasca macar cu vreun vecin pentru locul de parcare in viata reala, eu nu stiu cum sa ma comport. Aparent, barbatul sta pasnic acasa, in fotoliu si se incontreaza cu altii doar din incheietura, asa ca n-ar trebui sa-mi fac griji. Daca insist, lasa putin barda si imi raspunde la intrebari. Dar eu stiu ca e mai bine sa nu intervin, caci poate muri pe internet cat ai zice varza barza viezure.

Cand vad ca e plin de sange, ca tine strans o arma, cutit sau pusca, dupa caz, si ca inainteaza tiptil pe terenul intesat cu bombe, ma infior. Cand da comenzi de lupta si in urma vorbelor lui genereaza alte cantitati de sange proaspat, pixelat, ezit sa il mai rog sa-mi deschida vreun borcan incapatanat. Nici nu stiu daca in momentul ala e om bun sau e terorist, caci rolurile se schimba tare des.

Impuscaturile barbatilor din razboaiele de jucarie, razboaie care se tin acasa, par niste copilarii. Dar seriozitatea cu care ei se implica in lupta este demna de un om mare. De aici si nestiinta mea in a coopera potrivit cu situatia. Vreau sa stiu daca aveti si voi prin vietile voastre barbati care se impusca cu alti barbati. Si totusi apoi sunt vii si nevatamati.

 

la apa

Si acum din beneficiile indirecte ale hidratarii sau spune-mi cata apa bei ca sa-ti spun care sunt sansele sa te cuplezi.

Acum nu foarte multa vreme, pot sa imi inchipui ca idilele rurale se infiripau cu precadere si cu prisosinta la cules sau la seceris, la biserica, la hora dar si la fantana. Astea erau locurile fierbinti unde, cu tot cu parinti, vecini si alti sateni, tu ii observai si ei se holbau. Vedeai toata spuma satului. Cui i-au mai dat tuleiele, cine e lat in spete, care joaca de ii sar capacele si cine are maini mari, bune de munca.

Astazi exista corespondente perfecte pentru toate lucrurile astea. Adica la cules s-a transformat in ocheade la supermarket, la biserica egal noua religie mersul la sala, la hora este de fapt mersul in club, pentru zbenguiala. Aici sa-mi fie permis sa remarc ca e grozav ca acum avem si bautura.

Mi se pare evident faptul ca la fantana are drept corespondent dozatorul de apa din vremurile noastre. Daca esti corporatist si mergi la apa, te vede toata lumea. Cu cat bei mai des, cu atat sansele sa iti faci un iubit se ingroasa si ele Totul e sa arati cat mai bine cand mergi sa iti astamperi setea.

In drum spre apa, trebuie sa iti tii antenele atente, pentru a verifica fiecare barbat-posibilitate. Stabilesti intai contact vizual si apoi mai vedem noi ce fel de contact cu barbatii pe care ii intalnesti pe dru, raspanditi la raspantiile de birouri. Ii tii minte pe ai de ti-au placut si apoi te intorci maine si poimaine, din nou, ca un gandacel neobosit, pana obtii un zambet.

Nimeni nu te poate condamna ca te fatai prea tare. Setea si de fapt ostoirea ei este un drept inalienabil al omului. Daca nu esti fumator, doar apa te ajuta sa iti legi destinul de al altcuiva, intr-un open space. Dar nici nu vreau sa ma gandesc cum e sa mergi la apa si sa te intorci mereu cu mana goala.

 

 

stele, greieri si niste iarba

Cand vine vorba despre fericire, sunt statornica.

Am gasit acum multa vreme formula pentru fericire pe paine. Partea sexy e ca nici ca s-a schimbat de atunci vreodata. Cum bine spune titlul, este vorba despre stele, greieri si niste iarba. Asta imi trebuie mie pentru a ma simti pe deplin fericita. Sigur, sa ai pe cineva cu care sa imparti toate astea

Daca sunt stele, stau cu gatul sucit si gura cascata a mirare astfel incat sa le vad mereu. Daca miroase a iarba proaspata, presarata cu flori comune, ma las intr-o rana si nu ma mai satur. Daca greierii sunt cei care asigura fundalul sonor, eu nu mai poftesc sa mi se cante altceva. In momentele alea punk is dead.

Daca aceste conditii sunt indeplinite, banuiala mea este ca nu mai am nevoie nici de pantofi noi, nici de quiche cu rubarba si nici de vacante planificate in Zanzibar. Sigur, n-am avut niciodata curaj sa imi fac rost de o portie suficienta, zilnica de fericire in felul meu. De fapt, se intampla taman pe dos. Cea mai mare parte a timpului o petrec departe de stele, greieri si niste iarba.

Petrec mult timp in casa, in fata unor ecrane. In temperatura constanta, departe de ploaie, vant, mirosul pamantului, copaci. In casa nu se poate spune, daca ma ia cineva repede, ce anotimp e afara. E mereu la fel. Distractiile sunt mai putin legate de natura si mai mult legate de entertainment care implica electricitate, caldura si alte resurse.

Dar mie cel mai mult pe lume imi plac stelele, greierii si niste iarba. Si luna si zapada luminoasa de la luna si cum miroasa ceata noptii. Si asa stand lucrurile, zau daca mai inteleg ceva.

 

zodiac: da/nu/poate

Sunt femeie si deci foarte inclinata in mod natural sa cred in zodii si tulburatoarea lor relevanta in relatiile mele sentimentale. Asa m-am nascut.

Credinta mea se mai clatina uneori cand am de-a face cu niste barbati pragmatici, careimi demonstreaza ca asa nu se mai poate si ca trebuie sa imi bag mintile in cap. Compatibilitatile dintre oameni, mi se adreseaza acesti masculi cu naduf, au de-a face cu orice altceva, sa zicem tipuri de personalitate, educatie si copilarie. Dar intelege odata, continua ei, ca nu cu zodiile si bazaconiile pe care ti le baga ele in cap. Bine, hai sa vedem.

Si totusi, ma gandesc eu pe furis, la femeia taur zice ca e gurmanda, mare amatoare de tot felul de placeri, nu spun de care, creativa si totusi cu picioarele bine infipte in pamant. Si asta nu zice la toate zodiile iar eu sunt copie fidela a ceea ce tocmai am explicat. Deci…, incerc eu timid sa induplec barbatii sa aplece macar putin urechea la ce zice horoscopul. Dar ei nu si nu, o tin pe a lor: astea sunt prostii, hai sa ne apucam de lucruri serioase.

Accept pe moment ca poate au si ei dreptatea lor, dar apoi iar imi aduc aminte. Stai putin asa, caci eu…. …Eu am de-a face doar cu trei zodii mari si late. Si nu e ca si cum am deschis un site unde fac inscrieri doar de barbati nascuti intre anumite date si nici sa n-aud de toti ceilalti. Nu. Si nici nu am curaj sa ii intreb pe barbatii care imi plac, din prima, ce zodie sunt, caci mi-e frica sa nu le par cumva caraghioasa, cum am explicat mai sus. (Sana Nicolau, 121.ro, decembrie 2013)

Continuarea este aici.