sexul din viata reala si cel SF, adica pornografia (video cu mancare)

Sexul si mancarea merg mana in mana, in diverse combinatii de succes. Acum este vorba despre ceva amuzant.

Viata sexuala, asa cum reiese ea din filmele porno, si harjonelile de toate zilele, au foarte putine lucruri in comun. Am mai vorbit despre asta. Dar uite cat de misto a explicat cineva in filmul de mai jos, folosind mancare, cat de tare difera forma, culoarea, durata si, in general realitatea din paturile noastre de pornografia, tot a noastra, cea de toate zilele.

Femeile din filmele porno par innebunite de placerea de a face sex anal. Iar la noi acasa, de cele mai multe ori acest fel de mancare nu se regaseste pe platouas. Tot ele sunt la fel de entuziasmate cand un barbat vrea (ar zice Irina Nistor) sa-si descarce pusca direct pe fata lor congestionata de placere.

Barbatii din filmele porno o au mai lunga si mai groasa decat orice mascul pe care l-a cunoscut oricare dintre noi. Sexul cu ei dureaza ore intregi, fara probleme, si trebuie sa le ceri indurare. Doar atunci vor termina, daca insisti. Altfel, o pot tine asa zile intregi. Nici apa nu le trebuie, nici somn, nici hrana.

Pe langa faptul filmul e amuzant, el contine si tot felul de date statistice misto de stiut. Acum, cine sunt cei pe care i-au intrebat porcarii despre viata lor intima cei ce au facut filmuletul, eu una nu stiu. Dar tot mi-a placut. Sa va distrati bine cu el.

Anunțuri

despre Sufertasul, filmul Adele 1 & 2, si o presupunere

Les Films de Cannes a Bucarest au un renume foarte bun, stiti asta. Sunt si bune, ce sa zic.

Cum mie imi plac filmele la nebunie, am dat putin cu nasul de titlurile de anul asta, sa vad unde investesc timp si bani. In demersul meu, am inteles ce filme vreau neaparat sa vad. Sunt multe filme premiate si grozave. Apropos, va rog frumos sa vedeti Lunchbox/Sufertasul. E sensibil, romantic, frumos, duios. In timpul lui ba mi-a stat inima, ba mi-a parut rau, ba m-am bucurat. E un film superb. E indian, e modern, e fara dansuri boliudiene si nu contine drama fara rost. E plin de speranta. Si Nebraska e misto tare.

Dar am inteles din prima si unde sigur nu voi putea sigur sa ajung. La filmul Adele 1&2, despre care vorbeste toata lumea. Este programat pentru astazi si maine, in mai multe cinematografe, si tot nu e destul. Biletele, la toate proiectiile, s-au dat inca de la inceput. Vedeti voi, e cu lesbiene si cu cele mai explicite scene posibile. Si lucrul asta se stia dinainte.

Sigur, filmul e premiat in fel si chip la Cannes dar biletele va spun eu ca nu mai sunt de multa vreme pentru ca e cu lesbiene. Lucrul care apare soptit-pictat-insinuat si pe coperta programului de festival. Si eu acum nu pot sa nu ma intreb cine a luat toate bilete astea in avans. Cine o sa fie in sala azi si maine, cu ochii impaienjeniti de atata uitat fix la ecran. Cine sunt cei care s-au repezit primii, ca la o paine calda.

Sa fie oare preponderenti aceia dintre barbati care sunt bantuiti mai dihai decat ceilalti de fantasma asta, cu femei care fac sex intre ele, sub ochii lor, in viata reala. Si viseaza mereu la un threesome. Sa fie totusi si un procent bun de lesbiene in sala care, pentru ca sunt nevoite mai tot timpul sa taca sau sa fie discrete despre sexualitatea lor, vor sa vada vorbindu-se despre ea macar pe ecran, langa multi hetero, in intuneric.

Sau poate ca eu aiurez si publicul este acelasi de la toate celelalte filme. Perfect echilibrat. Si contabili, si atei practicanti, si corporatisti, si ascultatori de dubstep, si cheliosi, si free lanceri, si mame singure, si biciclisti, si oameni intre joburi, si acelasi fete pasionate de film, pe care le vezi la toate festivalurile.

Mana sus cine are bilet la Adele 1&2 si va rog sa va prezentati in cateva cuvinte. Merge si doar in doua.

 

 

cand blondul e gresit

Mi s-a intamplat sa intalnesc in acelasi timp doi blonzi misto.

Unul e mai batran dar numa bun, altul mai tanar si sexy ca la balamuc. Amandoi ochelaristi, si amandoi lucrand in acelasi loc. Doar ca blondul mai batran este seful lui blondul mai tanar. Imi plac ei mie pe loc, amandoi. Si, cum ei imi arata mie deopotriva interes reciproc, se complica treaba. Incep eu si imi fac socoteli. Cin’ sa fie, cin’ sa fie.

Daca era dupa mine, alegeam doi blonzi. Dar societatea de azi, desi avansata, nu permite astfel de comportamente lacome. Blondul tanar e foarte inalt si e mare vrajitor de cuvinte si pare fara de iubita. Celalalt blond e grozav rau de tot dar si implicat intr-o relatie serioasa. Cat de serioasa, daca imi face mie ochi dulci, nu am izbutit sa ma intreb atunci. Si rau am facut.

Ma hotarasc, cu greu, asupra unuia. Cel tanar. Am eu defectul asta, imi place carnea sa fie frageda. In sange, daca se poate. Celalalt m-a anuntat imediat ca am ales prost si sigur ca a avut dreptate. Dar eu am zambit si m-am dus acasa cu agoniseala mea timpurie, cu puf de pui de gaina in cap. Ce era sa mai fac.

Totul a durat foarte putin cu blondul cel tanar si calitatea a fost indoielnica. Pe o scara de 1 la 10, noi am atins cu opinteli un 4,7. M-am intalnit peste cativa ani cu cel batran si tot misto era. Se insurase cu relatia serioasa la putin timp dupa incrucisarea noastra intamplatoare de drumuri dar divortase la fel de repede.

Era acum intr-o relatie pe bune serioasa, in care se gaseste si astazi. Sa-i fie de bine. Ma bucur pentru el doar ca na. Asa arata o alegere, de blond sau altceva, cu adevarat tampita.

imposibila viata a sutienelor mele

Sutienele mele dispar pe capete.

O sterg de acasa fara preaviz, fara sa fata cine stie ce fite in prealabil, ca sa-mi dea de stire ca avem o problema in relatie. Pleaca fara sa se planga, fara sa strambe macar din nasul lor de dantela. Pur si simplu vine un moment cand nu mai suporta si o sterg englezeste. As intelege daca as duce o viata dezordonata si m-as dezbraca des si intempestiv prin diverse locatii geografice din oras. Dar nu.

Dupa viata mea de acum poti sa potrivesti ceasul de la universitate. Poti sa anunti inceperea oficiala a cutarui anotimp. Sau sa stabilesti ca oile sunt pregatite sa fie tunse si apoi intoarse la baza. Stiu ce am de facut in fiecare zi, ora cu ora. Si pentru ca totul e atat de prestabilit, nici sutienele mele nu sufera de o prea mare spontaneitate. Si totusi.

Ceva la face eu lor, ceva insuportabil, de ele renunta si isi baga picioarele. Sutienele rosii dispar cu preponderenta. De ce le lasa pe ele nervii si se ascund undeva si nu mai apar niciodata, nu stiu. Dar e clar ca ele cedeaza psihic primele. Apoi urmeaza cele negre de dantela. Daca as avea bani, as comanda unei societati de sondaje un studiu printre sutienele mele, ca sa inteleg ce si cum.

Poate sutienele pleaca pentru ca sanii mei sunt prea mari. Poate pleaca pentru ca fac prea mult sport si deci ma zbantui prea tare si prin urmare le supun la un stres fizic si moral prea prea si foarte foarte. Poate pleaca pentru ca nu le spal mereu de mana, asa cum ar trebui, ca ele sa ramana la calitate maxima.

Ce e clar insa este ca sunt o rea proprietareasa de sutiene. Dar lucrez la asta.

decat sex oral

Am o dilema orala, pe care prefer sa o exprim in scris.

Bineinteles ca discutam in general, asa, si ca nu este vorba despre mine. Dar daca s-a intamplat ca un barbat sa-mi faca doar sex oral, oare ce atitudine trebuie sa am eu despre asta. Nu-mi dau seama daca se pune ca am facut sex sau putem spune ca doar ne-am cunoscut un pic mai bine, am gasit pasiuni comune, si am petrecut niste timp de calitate impreuna.

Mie orice forma de sex care nu se lasa si cu intromisie nu mi se pare sex. Pentru mine sex implica un barbat care intra intr-o femeie, cu o anumita presiune, dintr-un unghi oarecare, ales prin consimtamant de obicei reciproc. Dar alte persoane cu care am discutat despre problema asta sustin ca totusi un asemenea caz este demn de pus la catastif, la lista cu trofee sexuale. Si ca da, sexul a avut loc.

De fapt multi altii sustin ca o asemenea apropiere suprema, care inseamna totusi schimb de lichide, chiar daca intr-o singura directie, nu poate fi catalogat decat la categoria da, ai facut sex. Ca doar are si cuvantul sex in in titlul. O fi, ca prea o spun ei cu foc. Dar nunu, eu raman la parerea mea. Ceva ce nu intra in altceva si implica doar gura cuiva si sexul celuilalt, nu se pune.

Prin urmare, un barbat cu care am facut doar sex oral, si mai ales daca vorbim de faptul ca el a fost prestidigitatorul, este pentru mine un barbat cu care m-am sarutat. Ceva mai pasionat, ceva mai special, dar doar m-am sarutat.

scrisoare deschisa catre femeile cu sanii mici

Dragi femei cu sani mici si obraznici sau sani mici si sfiosi sau sani mici pur si simplu,

Ma gandesc de multe ori la voi. De cele mai multe ori, intrebandu-ma cu mirare oare de ce mai purtati voi sutien. Sutienul este menit sa sustina o greutate care altfel o ia razna. Sutienul este astfel gandit sa nu o lase, pe greutatea asta, sa se pravale inestetic in jos, cum se intampla in cazul sanilor mari. Stiu ce vorbesc, ca doar sunt posesoare de la 13 ani incoace.

De ce nu umblati in continuu cu ale voastre sfarcuri in vant, chiar nu pot sa pricep. Un sfarc la semi-vedere este atat de sexy. Eu pe ale mele trebuie sa le tin mereu zavorate  in dantele perfide si sub bumbacuri groase sustinute de niscaiva sarme si asta nu-mi convine. Caci eu, ca alte femei din tagma mea de fapturi planturoase, nu pot umbla nici prin casa fara sutien. Mai ales daca stiu ca se uita cineva.

Sanii mari si goi da, sunt o placere pentru privitor. Mai ales ca, odata ajunsa in postura asta, adica un barbat sa se uite la sanii mei dezveliti, fara retineri, lucruri minunate promit sa se intample in continuare. Dar sanii mari si nesustinuti inginereste de un sistem performant, peste care pui o bluza, asta nu mai e chiar asa de amuzant.

Iar oh, voi, femei cu sani mici, vi-i oblojiti si ii strangeti in chingi, ca si cum nu s-ar putea descurca singuri. De-as avea eu sani mici, ce-as mai zburda cu ei aproape pe-afara. Bluzele mele ar fi mereu usor indecente caci, nu-i asa, cine poate blama o femeie cu sani mici ca este usor decoltata. Incearca si ea, e normal.

De-as fi voi, cred ca nu as pune niciodata sutien. Si as face parada de lucrul asta in fiecare zi, ca si cum am facut un ou de aur. Sfinte Sisoe, cum trebuie sa fie sa iesi din casa fara sa te strangi in tot felul de hamuri si haturi, ca un cal de curse, pe care il asteapta o zi lunga. Sanii mei nu sunt niciodata in vacanta. Niciodata liberi. Niciodata pe deplin multumiti intr-o zi normala de, sa zicem, joi.

Purtatoare de sani mici, mai lasati sutienul ala deoparte. Mai ales cel cu pernite, care omoara in fasa orice posibilitate de a se vedea forma naturala, frumoasa si neincorsetata a unui san. Mergeti si voi fara sutien macar o zi, cat sa vedeti ce bine e si cat nu aveti nevoie de el. Oh, femei cu sani mici, oh. Cum va mai invidiez uneori. Si nu, nu glumesc defel.

 

kafka, frate

Abia acum citesc Procesul lui Kafka. M-a tot ocolit dar acum uite, imi repar greseala. Cu nesat mi-o repar.

Pe langa faptul ca imi place cartea de mor si alta nu, mi-am dat seama de ceva. Ma fascineaza faptul ca te poti trezi brusc cu un proces serios pe cap. Ma inspira in viata mea amoroasa ideea ca poti fi acuzat si judecat intr-un proces pentru un lucru pe care nu il cunosti si de catre un tribunal destul de obscur, care nu binevoieste sa ti se prezinte.

Ce mi-as dori de fapt ar fi asa. Sa intentez procese peste procese barbatilor importanti din viata mea trecuta. Dar de ce nu si actuala. Bine, si actuala. Procese deci pentru diverse neajunsuri pe care le-am suferit din pricina lor. Si nu ma refer la chestii extraordinar de filosofice. Nu. Ci chestii marunte pentru ei, pe care nu o sa si le aduca aminte niciodata, nici daca le tii o pusca la tampla, dar vitale pentru mine.

Mi-as dori fierbinte ca barbatii pe care i-am iubit sa primeasca citatii surprinzatoare, cu mai multe capete de acuzare per capita. Fiecare barbat in parte, ca in Procesul lui Kafka, sa nu stie despre ce e vorba. Nici ce au facut si nici cine i-a dat in judecata. Doar eu, care am intentat, sa stiu ca este pentru acum 3 ani, cand el s-a urcat incaltat in pat sa ia ceva de pe sifonier, ca se grabea, si de-aia nu si-a mai scos pantofii. Si asta dupa ce eu tocmai schimbasem asternuturile. Sau pentru ca altul a insistat sa faca un fel de mancare foarte complicat, cica pentru mine, care s-a complicat si mai tare pe parcurs si a prins dimensiuni de hiperbola. In loc sa implice doar o tava, a necesitat si doua tigai, un gratar, doua capace, 16 tacamuri si un sfert de sticla de ulei sarit in mod isteric peste tot in jur, pe faianta, frigider si altele. Si nu, nu a curatat el. Sau altul, sa vedeti. Stia ca nu pot trai fara unt si cafea. Si intr-o zi le-a consumat pe ambele, pana la prasele, si nu a pus altele noi in loc. Si eu credeam ca am unt si cafea si n-am avut si am trait o senzatie de nimicnicie si mi-am pierdut, timp de cateva ore, simtul orientarii in viata. Ca sa nu mai zic despre barbatul care, luni de zile, mi-a inecat in mod deliberat sapunul intr-o baltoaca de apa, dupa ce isi facea mendrele cu el.

Procese de-astea, pot broda zeci. Ba nu, sute. Stati, m-am inselat. Pot intenta sute sau chiar mii de procese pentru extrem de multe nereguli letale, pe care absolut toti barbatii cu pricina nici macar nu le-au bagat de seama. Si asta imi genereaza o placere secreta, numai a mea. Acum am pe rol un proces intentat unui barbat care facea, inocent, pipi in chiuveta.

Pedepsele, ca ma intreba cineva in comentarii, ar fi tot casnice si tot insuportabile. O gramajoara de unghii lungi si rosii taiate ici, pe biroul lui, fire de par lung si viguros, negru, incolacite pe periuta lui de dinti si in mancarea preferata. Sau folosirea inadecvata a tehnologiilor lor preferate, des si cu seninatate.

 

mergeti va rog pe calea plevnei in seara asta

Adica mergeti la Silver Church, la ora 9, pentru ca este concert Snarky Puppy.

Sunt adusi pentru prima data in Romania de Twin Arts, care tot aduc concerte misto toamna asta aici. Am scris despre lucrul asta aici.

Snarky Puppy canta funk-jazz si fusionMuzicienii din Texas canta in premiera in Romania in cadrul celei mai noi serii de concerte prezentate de Twin Arts-Jazz Night Out. Snarky Puppy inseamna jazz, inseamna funk, inseamna in acelasi timp si progressive rock, sau mai simplu spus, inseamna nu-jazz sau jazz fusion.

Snarky Puppy mai inseamna energie si mood de party. Deloc intamplator, deviza trupei este music to move the brain and booty”, si intr-adevar amestecul de jazz, rock, funk, soul si world music face ca la fiecare concert toata sala sa se transforme in ring de dans. Snarky Puppy au si premii Grammy in palmares, premii castigate de bateristul Robert Searight in urma colaborarilor cu God’s Property si Snoop Dogg dar si de pianistul Shaun Martin cel care a colaborat cu Kirk Franklin si Erykah Badu).

Concertul incepe pe bune la 9, deci nu trebuie sa va mai fie frica ca, desi anuntat pentru 9, trebuie sa asteptati pana la 11 si sa plecati acasa la 1, iar a doua zi sa fiti fresh la job. Incepe la 9 si un bilet costa 48 de lei.

 

cine sunt pana la urma barbatii misto

Barbatii misto sunt aia langa care ma simt bine. Dar pana sa ajung la concluzia asta, am mers si eu cu turma, osciland intre diversele posibilitati.

Oh, doar sufletul conteaza, spun cu insufletire multe doamne, cand discuta la un ceai despre barbati. Frumusetea interioara, asta hraneste o relatie. Lucrul asta suna foarte bine. Cred ca si eu am zis o data sau de doua ori sloganul asta amuzant. Desi in secret trageam cu ochiul la barbatii cu umeri largi si privire vioaie, tunsi scurt si corpuri de mino-tauri.

Dar de fapt, cand iesim in oras in grup, ne uitam dupa barbati frumosi. Lasam plevusca deoparte, adica tot ce nu se incadreaza ca standarde fizice. Si apoi ne delectam dandu-ne cu parerea despre fiecare exemplar aflat la indemana. Care-i mai spatos, care-i mai musculos, care are maxilare mai pronuntate si fundul mai bombat.

Cand se aduna laolalta, toate femeile vor barbati cu inaltime peste medie, cu par mult in cap, dinti albi, si o proportie buna intre umeri, fund si lungimea picioarelor. Am zis bine toate femeile. Chiar si cele grasute, cu probleme mari de ten, cu par rar, cu sani mici dar fund mare, cu picioare in x, cu degete scurte sau 42 la picior.

N-am auzit nicio femeie care, intrebata fiind de alta surata cam ce partener crede ea ca si-ar dori, sa spuna asa. Pai e simplu. Un chelios care vine mereu devreme acasa. Sau un gras alaturi de care sa ma prapadesc de ras. Un pitic care sa fie cel mai harnic sot de pe scara. Un slabanog prea inalt si prin urmare usor adus de spate, dar care gateste demential. Un barbat dintos care este sufletul petrecerii sau clapaug din cale-afara, care nu stiu cum se face ca citeste cele mai interesante carti si imi citeste si mie cu voce frumoasa pasajele care i se par importante.

Si totusi, barbatii misto vin atatea forme incat este o placere sa-i descoperi. Nu este nici exclusiv despre frumusetea interioara, care a ajuns deja subiect de bancuri, si nici doar despre cea exterioara, care este si mai buna de luat in tarbaca. Barbatii misto sunt aia care tenteaza cu o suma de bunatati, din diverse categorii. Si cu un sex pe masura.

la cei 156 ai mei am nevoie de cel putin 185 ai lui

„Ce-mi mai plac barbatii cat malul! Iar faptul ca, slava cerurilor, si ei imi fac ochi dulci mie, nu poate decat sa-mi confirme faptul ca sunt pe drumul cel bun.

Apropiatii s-au obisnuit de multa vreme cu faptul ca imi plac barbatii inalti si nu ma sfiesc sa ma anin la bratul lor, de cate ori am ocazia. Ca doar de-aia mi-am ales un (fost) sot ca un sifonier cu doua usi, cand m-a apucat maritisul. Dar uite ca lucrurile nu stau asa si cu alti oameni, de fapt cu alte femei. Multe doamne nu se bucura deloc pentru mine si cuceririle mele de peste 185 m si sunt lovite brusc, in plex, de aceasta nedreptate.

Nu sunt putine cunostintele, colegele de serviciu sau prietenele de varsta mamei care au femei inalte de maritat si ele nu se mai marita odata, si cred ca piticele trebuie sa stea in banca lor. Faptul ca piata de barbati potriviti pentru ele reprezinta doar un procent oarecare din toata placinta masculina le face sa se mire cu neplacere cand ma vad alaturi de un barbat inalt. Ele nu pot sa priceapa in ruptul capului ce caut eu cu niste brazi, niste tauri sau munti de barbati.

Pe de-o parte, ele se intreaba de ce nu ma multumesc eu cu barbati scunzi sau macar de statura medie. Sunt pe toate drumurile, in cantitati suficiente, si e clar ca m-as potrivi manusa cu ei, caci si eu am statura unui piscot. Daca vorbim strict din prisma acestui criteriu, imi dau si eu seama ca orice barbat mic de statura si-ar dori sa fiu prietena lui, caci asta l-ar face sa se simta dintr-o data inalt. Deci toata lumea ar trebui sa fie multumita. Dar eu nu si nu, eu tot incalc regulile.

Pe de alta parte, tot femeile astea nu pricep nici ce gasesc barbatii astia inalti la mine. Oare de ce nu-si iau si ei partenere inalte si sexy, cu care s-ar putea saruta fara sa se aplece vreodata, si cu care ar face o pereche frumoasa, de invidiat? Doi brazi sunt mult mai aratosi impreuna decat un brad si o bibilica, pe langa el. Cine sa-i mai inteleaga si pe barbatii astia…” (121.ro, septembrie 2013)

Continuarea aici.