3 povestioare

Despre niste morcovi care au inceput grandios si au sfarsit prost.

I-am mancat la a cherry, gustul era delicios. De-aia am si tinut minte ca vreau sa-i fac. Mi-a luat 4 ani sa pun in practica experimentul, caci asta a fost. Erau facuti dupa o reteta a lui Jamie, una dintre retetele lui usoare si practice si mai stiu eu ce.

Rezultatul a fost nu rau, ci monstruos. Ca sa nu incep sa plang, am si mancat 1/3 dintre ei, sub privirile stupefiate ale publicului meu, care simtea ca ceva nu e chiar in regula, desi nu putea sa puna degetul sa zica ce. Morcovii in general nu sunt niste vedete ale bucatariei. Ei bine, morcovii aia ai mei au demonstrat ca pur si simplu nu se face. Morcovii trebuie facuti suc, sote cand esti bolnav la burta si mancati cruzi prin vreo salata, doar daca ii tavalesti prin ceva sos. Sau prajitura din aia care costa 12 lei portia.

***

Despre niste pui de chiwawa.

Erau intr-un acvariu la mall si erau doi. Foarte mici, puteai sa pui 5 ca ei intr-o poseta. Dar ei erau doi si se jucau ca niste tampiti si se ciupeau de urechi si de coada si se calareau. Cand unul dintre ei rontaia codita aproapelui, aproapele a inceput sa faca caca. Si asta de la coada a ramas ca sagetat. Foarte mirat de asa intamplare, tot statea acolo, la fundul prietenului lui si se uita siderat, cat timp a durat ce trebuia sa se intample. Mai tarziu m-am intors si dormeau cu gaturile innodate, ca doi prieteni buni ce au ramas in continuare. La oameni asta nu ar fi omeneste posibil.

***

Despre paine si iar paine.

Painea cu unt este maxim de populara in Franta si nu se poarta deloc la noi din simplul motiv ca painea noastra este, de cele mai multe ori, mizerabila. Ca un fel de carton ieftin, ca un rumegus pe care scrie din greseala comestibil, ca niste calti folositi de catre instalatori, stransi laolalta pentru a pacali populatia.

Cand dai peste o paine buna, incepi si o mananci goala. Intai coltul, apoi inca o cojita, apoi tot. Ai o revelatie cand iti dai seama ca pana si miezul este, la painea misto, teribil de distractiv. Daca peste painea buna pui unt, incepe brusc o petrecere.

centrul vechi, vazut cu ochi pofticiosi

Uite ca nu prea am mai mers in centrul vechi si rau am facut.

Am pierdut probabil valuri inspumate de barbati postati, prin acvariile in care se bea bere cu placere. Am fost acum, de curand, si am vazut ceva ce m-a stupefiat. Am vazut ciorchini de barbati in vitrine, bine-dispusi si dornici sa lege conversatie, mi s-a parut mie.

Surpriza a fost atat de puternica incat am strigat catre prietenele mele mai plimbate prin capitala chiar asa. Baaaai, barbati in vitrinaaaaa. Apoi cred ca am si batut din palme de incantare, cel putin asa s-a povestit. Prietenele s-au rusinat foarte tare de asemenea iesire lipsita de eleganta. Mie nu mi s-a parut chiar un capat de lume.

Barbatii sunt draguti si in cazuri izolate, nu zic nu. Dar cand ei se prezinta in grupuri mai mari, grupati dupa interese, varsta, convingeri religioase, influente muzicale in viata de zi cu zi, burta sau lipsa ei, inaltime, barba si meserie, apai atunci bucuria este cu mult mai apriga. A mea, cel putin.

Am inteles ca exista un fel de turism in jurul centrului vechi. Cica vin straini din toate zarile sa petreaca aici, pentru ca este suntem norocosii castigatori al unuia dintre cele mai funky centre pietonale pe o raza de multi kilometri. Cica doar cu greu mai gasesti asa un perimetru intesat cu cluburi si carciumi si cafenele. Bravo noua.

Dar eu nu-mi dau seama cum de nu s-a institutionalizat inca un fel de turism, si mai placut decat cel in jurul unor chefuri monstruoase. Turismul tot axat pe centrul vechi dar de tip drooling. Adica sa-ti tragi in picioare niste pantofi comozi si sa te plimbi pe stradute in continuu, ca o nebuna, ore in sir, salivand la vitrinele insetate ochi cu barbati de toate tipurile.

Din proprie experienta, pot povesti ca nici nu trebuie sa pui mana. Esti multumita doar cu uitatul. Dupa ce ai vazut manunchiuri de barbati veselindu-se, se instaleaza o stare de bine.

despre nuditatea unora si altora si in final a mea

Eram pe google si ma simteam bine. Eram oarecum la birou, cu cafeaua in fata. Am dat cautare dupa cuvantul naked.

Treaba mea cum de m-am gandit la asta. Tot ce am de declarat este ca scopurile erau pur profesionale si nu doar ca ma ardea pe mine sa vad carne. In inocenta mea speram in van, acum imi dau seama, sa gasesc ceva sexy dar cuminte. O goliciune acceptabila. Una cu care sa nu-mi fie rusine, daca ma prinde seful meu cu ea deschisa pe ecran. Una pentru care sa am explicatie.

Ti-ai gasit. Ecranul si apoi mintea si apoi chiar si cana de cafea si poala fustei si buzunarele exterioare ale hainei puse pe spatarul scaunului mi s-au umplut de corpuri goale, ca la un fel de bazar. Atunci m-a lovit o imensa incredere in sine si mi-am dat seama ca am gresit in tot acest timp.

M-am uitat intai la fotografiile unor femei uluitor de frumoase, cu sani mari, egali, cocotati sus, sus, sus, la munte sus, cu sfarcuri puse fix pe mijloc, par des care le izbucnea din cap in cascada, picioare perfecte, unsuroase si fara celulita, de o forma impecabila si ochi mari, de copil, fara nicio alunita niciunde, lipsite de pistrui, cu nas mic si usor acvilin, cu talie provocator de fina si in proportie ideala cu soldurile arcuite taman cat trebuie. Adica exact genul celor pe care te astepti sa le intalnesti atunci cand cauti nuditate. Mi-au aparut alaturi si femei normale in pielea goala, la un mars de pe nu stiu unde, protestand impotriva blanurilor. Si apoi de la alt mars, antiglobalizare. Si apoi de la alt mars, antirazboi. Pentru prima data le-am vazut asezate unele langa altele, ca si cum ar fi fost din aceeasi specie dar va jur ca nu erau.

Si mi-am dat seama ca eu, in amarata mea de minte, atunci cand dansez uneori in pielea goala dimineata, cantand la sfesnic odata cu radioul, ma compar doar cu prima categorie. Cum femei normale nu prea imi arata nimeni asa, intr-un stol, iar femei photoshopate imi arata toata lumea mereu, pe oriunde intorc capul, eu fara sa vreau ma compar automat cu idealul de frumusete fabricat atent in laborator. Sfinte Sisoe, cat am gresit. Si atunci am avut revelatia si brusc mi s-a varsat o cadita cu ambrozie in suflet.

Domnule, nu cu vedetele porno si fotomodelele de prin toate mediile trebuie sa ma compar. Ci cu colegele de birou, cu vecinele, cu doamnele de 30 de ani de la circa financiara, cu fetele de prin baruri, cu femeile din sala de cinema si cu cele de la sala. Daca le conving sa ne dezbracam toate odata, o sa am de-a face in sfarsit cu ceea ce pot numi competitia mea. Si o sa ies bine, domnule, ca eu fac sport si mananc migdale neprajite si avocado. Iuhuuuu.

barbatilor care nu ma plac

Le-as spune cu destul curaj ca se insala.

Increderea in mine nu a venit de la inceput si nu a venit brusc, intr-o sfanta zi de luni, cum ar fi de altfel mai cinstit sa se intample. Ea s-a insinuat incet dar sigur. A trebuit sa am multa rabdare. S-a instalat in stropi mici, de pipeta, pe masura ce am tot avut de-a face cu sexul tare, in moduri minunate, de povestit mai departe publicului larg. Intr-un material de difuzat, de exemplu, la Discovery Channel.

Increderea asta in mine a venit sa stea, simt asta.

Barbatilor care nu imi plac mie deloc, nu mi-as bate capul sa  le spun ce povesteam mai sus. E normal sa nu ma placa, caci cel mai probabil sunt din cu totul alt univers. Mesajul meu se adreseaza doar barbatilor care asculta aceeasi muzica ca si mine, care fac glume la care imi vine sa rad, care se imbraca cu haine care mi se par misto si care petrec timp in locuri in care m-as bucura si eu sa fiu.

Barbatii pe care eu ii consider misto dar care nu au ochi pentru mine dintr-o regretabila greseala de sistem (al lor) ma fac sa zambesc pe interior. Uneori nu ma pot abtine si dau drumul zambetului sa zburde liber la mine pe fata. Ce conteaza. Mi se pare comic lucrul asta. Ca adica stiu sigur ca, daca si-ar lua niste timp sa ma cunoasca, sau daca eu mi-as lua eu niste timp sa-i conving, ar muri dupa mine.

Barbatilor care nu ma plac le-as mai zice ca au la dispozitie un pic de timp, din momentul in care mi-au pus eticheta gresita, pana cand se pot razgandi.

crampei grabit dintr-o viata

Mi-a sarit o plomba. Azi e prima zi in care dansez la modul contemporan. Imi trebuie neaparat un electrician, cica a gasit mama unul superok. Nu vrem ca electricienii sa fie doar priceputi, vrem ca ei sa fie si oameni de treaba. Vrea cineva o chiuveta, am una in plus.

Nu m-am mai vazut cu mama de multa vreme, hai sa mancam la pranz. Trebuie sa ma duc sa-mi iau bicicleta, e pana acolo o fuga de iapa pana crapa. Azi am musai ora de sport, ca nu am fost deloc saptamana asta. La 6 ma intalnesc cu un instalator care sa ma ajute cu o masina de spalat. Trebuie sa-mi fac unghiile.

Am programare la pensat. Trebuie sa cumpar pipote de la magazinul de pipote, care nu e chiar in drum. Oare cum se face ciulamaua. Am tren sper Cluj. Imi trebuie un bilet la concertul Pink Floyd. Ba nu, doua. Imi trebuie o lustra, e la Obor, am gasit-o, ma asteapta. In seara asta am promis ca o sa cumpar prajituri.

Ciorba este pe foc, mai de pus leustean. Mi-e teama ca imi miroase parul a mancare, iar trebuie sa fac dus. Trebuie sa duc forfecutele la ascutit, ca nu mai taie nimic. Am de baut o cafea cu cineva care vrea sa imi povesteasca ceva despre un job. Azi este ziua pentru inot dar ploua si parca nu ma trage ata.

Trebuie sa repar o pendula. Unde sa fug cu ea. Am de mers pana la ikea, sa duc un raftulet inapoi, ca e in plus. Azi ma intalnesc iar cu mama scurt, sa-mi dea un anumit ceai. A ramas si ca mananc cu fetele in oras, ca n-am apucat sa mai sporovaim de nu stiu cand.

Si asa mai departe. Totul condensat intr-o saptamana si multiplicat dupa gust.

inmuguresc si nu-mi pare rau

Am iesit deunazi afara si era frig dar mai era ceva.

Se simtea un vanticel care era parca insotit de un sunet, de ingeri moderni care ciupesc zglobii din harpe, sunet pe care il cunosc prea bine. Unul care rascoleste gandirea pragmatica si nu lasa carnea in pace, sa doarma in papuci. Era parca si un miros anume. Ala care te faci sa incepi sa dansezi ca un nebun, caci astepti de un an chestia asta. Toate astea inseamna venirea ei.

Si cand se intampla asta, adica vanticelul impletit mestesugit cu sunetul si impachetat in miresme, sufletul nu mai e de oprit. Animalul din mine isi cere tributul lui anual. Inima-mi bate mai cu foc si repede se mai infierbanta, din te miri ce. Ochii sunt alerti si mult mai scrutatori decat in mod normal. Palmele se fac caus cateodata metaforic, cateodata nu, cand vad ceva ce le-ar placea sa atinga.

Vine primavara, oameni buni. Vine de nu se mai poate povesti. O stiu si copacii, caci i-am verificat. Sunt cu mugurii pregatiti sa izbucneasca. Asteapta doar un semnal. Si tot doar un semnal astept si eu sa zburd ca potarnichile prin parcuri si peste dealuri.

Si partea buna e ca primavara vine in tara mea mai frumos ca oriunde in alta parte. Vine cu speranta de mai bine si cu parfum de imperechere si cu promisiuni de lucruri minunate pe care o sa le facem impreuna.

nu vreau sa urinez din picioare

Sunt femeie. Asta imi da niste drepturi si vine la pachet si cu niste obligatii.

Si nu ma plang, este ok. Nu-mi doresc sa fiu altceva. Traditional vorbind, eu urinez asezandu-ma pe vine. Nu am deloc o problema cu asta si nu vreau sa urinez din picioare, pentru a putea fi macar putin mai barbata decat sunt in prezent. Niciodata nu m-am suparat pe mine si pe specia mea spunandu-mi la naiba. Ce ghinion pe mine ca nu pot sa o fac cu o mana in sold si picioarele departate.

Eu inteleg ca si de prima persoana care a purtat umbrela s-o fi ras, la vremea ei. Si ca, facand o asociere oarecum fortata, poate ca si producatorii dispozitivelor de urinat din picioare (pentru femei) spera ca insistand, impingand, discutat necontenit despre asta, platind bani grei si accentuand fara odihna foloasele (?!), pana la urma o sa impuna acest dispozitiv. Dar daca umbrela mi se pare ok pentru ca atunci cand ploua, destul de des, nu te uzi pe cap si pe restul corpului, cu prietenul de urinat in picioare lucrurile stau complet altfel. Fara el sunt complet serena si ma simt implinita.

Va rog din inima lasati-ma in pace cu sistemul vostru performant prin care sa ma faceti sa fiu si eu in sfarsit barbat. Si prin care pot sa-mi indeplinesc visul meu de-o viata, acela de a mictiona in fata unei multumi care a venit sa se distreze undeva. Nu vreau. Nu.

Nu vreau deloc sa urinez in picioare si nici sa vad la tot pasul mesaje care sa ma indemne sa fac asa ceva.

despre barbosi si roscate

Probabil ati auzit de societatea secreta a iubitoarelor de barbosi.

Societatea se ocupa exact cu lucrul asta deloc simplu. Si anume membrele ei iubesc in taina barbosul generic si membrul sau. Barbosul ca specie creata pe pamant pentru desfatarea femeii. Numarul iubitoarelor trece de 10,000 si, daca intri pe pagina cu pricina, te poti desfata cu barbati nedusi la frizer de multa, multa vreme.

Noi, iubitoarele de barbosi, ne recunoastem dintr-o ochire. Tot ce avem de facut este sa avem un barbos cat de mic si pricajit in camera cu noi. Pentru ca ne vom holba ostentativ la parul lui de pe fata, vom fi prietene la catarama. Barbosul generic este un personaj care ne umple zilele de chicoteli si noptile de oftaturi. Na, c-am zis-o.

Ca sa aflu zilele trecute ca barbatii, barbosi au ba, au si ei visele lor umede in materie de nise. Exista si societatea secreta a iubitorilor de roscate. Ii inteleg. Cu roscatele este aproape si mai complicat decat cu barbatii. Cele naturale, caci doar ele conteaza, sunt atat de putine si greu de intalnit.

Ele au totusi mai putini fani, caci barbatii sunt poate mai discreti cu placerile lor esentiale. Poate ca este si ceva legat si logistica deznadajduita a obtinerii unei roscate. Pe un span il mai poti transforma intr-un barbos, daca el are stofa necesara si daca esti destul de insistenta. Nu ma plang. Cu roscatele insa, treaba sta altfel.

Pentru ele trebuie sa calatoresti mult timp, sa ajungi in alte tari de par roscovan si pistrui pline. Si trebuie sa cheltui bani pe avion si bauturi si sa minti ceva acasa, ca sa te lase sa pleci. Si sa faci curte in limbi straine si sa iti iei si liber de la job, in loc sa huzuresti si tu in Grecia, la mare.

Daca ma intrebi pe mine, mai bine te resemnezi si i-o tragi si tu, si tu, si tu, unei satene de prin zona, ca toata lumea. Ce bine insa ca noi avem destui barbosi chiar aici, acasa. Desi pentru ei as fi poate dispusa sa merg pe coate, pana la capatul lumii si inapoi. Pentru ca merit.

cluj, inca una si ma duc.

Despre Cluj am spus aproape tot. Vin aici de cel putin 3 ori pe an, uneori mai des. Petrec aici o saptamana legata la fiecare sfarsit de iunie, cand se instaleaza Tiff-ul in oras si mintenas ma instalez si eu, venita cu trenul de noapte.

Este orasul meu preferat din tara asta. Este locul in care ma simt foarte acasa, desi nu am pic de sange ardelenesc prin vene. Este taramul care imi infierbanta sufletul si mintea. Este locul de care m-am amorezat, fara sa am cine stie ce motiv serios.

Imi vine aproape de fiecare data sa vand tot ce am, sa parasesc tot ce iubesc si sa ma refugiez aici, de unde sa o iau pe curat de la capat. Cum nu am niciodata curajul necesar sa rup pisica bucuresteana si sa ma apuc sa construiesc o pisica clujeana, imi e rusine sa mai tot zic asta catre un public deja neincrezator.

Imi place Clujul chiar cand e iarna si ploua si e putin cam vant. Cum a fost acum. Imi place si cand e duminica si nu e nimeni pe strada. Las’ sa nu fie. Imi place inclusiv la Cluj la mall, chiar daca acasa refuz sa pasesc des pe-acolo si o fac doar daca am un motiv al naibii de serios.

Musai ma imbuib la Marti cu ceva paste buna, o supa de ceapa si o prajitura manjita cu ceva caramel. Musai am parte de mic dejunuri copioase intr-o companie mai multe decat misto. Si neaparat re-gasesc activitati care sama incante, cum la mine in oras parca nu mi se intampla, de atata treaba.

Iubesc Clujul si in cazul asta  nu sunt deloc flusturatica. O sa-l iubesc probabil mai mereu.

5 carti de citit pentru o relatie mai buna

Te rog frumos cheltuie putin din el pe una dintre cele 5 propuneri de carti care, cred eu, fac viata de cuplu cu mai multa noima.

Cand vine vorba despre cum facem sa ne intelegem cu sexul opus noua din toate punctele de vedere, lumea se imparte in doua.

Unii zic grozavii despre celalalt sex si sunt convinsi ca nu se poate face nimic si ca asa a fost de cand e lumea. Adica barbatii si femeile sunt ca soarecii si pisicile si ca totul trebuie lasat sa mearga de la sine cum o fi, cu probleme, uimiri, furie si resentimente.

Ceilalti incearca sa cucereasca reduta sexului advers prin tot felul de metode si isi bat capul sa progreseze, sperand sa reuseasca ei unde altii au esuat rau de tot. Se straduiesc sa afle mai multe despre el, incearca sa inteleaga ce-l multumeste profund si ce-l scoate din minti si, nu in ultimul rand, fac echipa cu el, cu sexul celuilalt, in acest demers.

Daca faceti parte din prima secta sentimentala, nu are rost sa cititi mai departe. Daca sunteti optimisti si vreti sa faceti mai bine, poate rasfoiti macar una dintre cartile de mai jos. Pe mine m-au ajutat, asa ca trag nadejde ca poate functioneaza si in alte cazuri, la fel de complicate, incalcite si uluitoare.

Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus, de John Gray

Este cea mai buna carte in domeniu, dupa parerea mea. E subtirica dar explica foarte clar cum functioneaza barbatii si asta este o mare usurare. Citind-o, pricepi ca nu esti tu fixista, si nu e el nebun, si intelegi ca speciile astea doua sunt diferite tare. Asta e manualul de utilizare al celeilalte specii.

Iubirea la timpul prezent, de Morrie si Arleah Shechtman

Discuta despre relatii moderne si ce se poate face azi intr-un cuplu pentru a avea armonie. Pune accent pe stilul de viata actual si problemele actuale, indemnandu-ne sa nu ne mai cramponam de iubirile bunicilor nostri.

Citeste in continuare.