prea mult din aproape orice

Una dintre marile mele frustrari sunt obiectele care ma urmaresc si se strang in jurul meu ca o armata. Rezultatul este ca am prea din orice si prea multul asta sta sa-mi pice in cap imediat de deschid usa unui dulap.

Am doua sticle cu spirt, am avut trei dar m-am straduit tare sa folosesc cat de mult spirit pot eu si asa am ajuns la doua.

Am doua truse medicale de masina, conforme cu normele europene, si 3 stergatoare de parbriz pe timp de iarna. Am de doua ori mai multe scaune decat folosesc si am si o masa mare in plus. Am doua picukp-uri si nicunul nu merge. Am 3 seturi de discuri format mic, viniluri adica, pentru pickup-urile care nu merg, si mai am si vreo 200 de discuri mari. Sa fie.

Am 4 seturi de perdele frumoase desi folosesc doar 2. Am doua canapele si un televizor care nu e niciodata aprins. Am 3 demachiante si doua tuburi cu lotiune de plaja. Am doua geci de ski desi imi trebuie doar una. Ce usurare ca am scapat de a treia saptamana trecuta. Am doua scari pentru a ajunge la obiecte din casa care sunt puse mai sus decat piticimea mea dar intamplarea face ca nu ma sui niciodata, pe niciuna.

Am trei sorturi de bucatarie, trei tirbusoane, doua seturi de lingura si furculita supradimensionate, pentru apucat salata si adus salata in farfurie. Am mai multe dubluri de carti. Oamenii mei au tot murit si mi-au lasat mie lecturile lor. Nu e intamplator ca sunt aceleasi lecturi. Sunt oamenii mei.

Am doua canapele de trei persoane fiecare. Si un storcator de fructe care someaza. Am doua genti barbatesti de umar si nu le poarta niciun barbat. Am si mult prea mult perechi de cizme de iarna. M-a apucat ceva, nu stiu ce, vara asta, si mi-am cumparat cu duiumul.

Acum am chiar si o bicicleta si doua claxoane. Am doua suporturi de brad si doua strecuratori pentru paste si fructe. A, plus doua razatori.

Am prea mult dintr-o gramada de lucruri. Noroc ca am si suficient din altele, alea care conteaza.

Anunțuri

cuseta de 4, acest mic univers

Sa dormi in cuesta de 4 cu cineva e ca si cum te-ai muta impreuna, de proba. Si apoi mai vezi tu incotro duce relatia.

Spatiul e minuscul, socializarea insa e maxima. Calatorul iti afla culoarea pijamalelor, stie daca sforai sau doar pufai usor si este la curent cu relatia ta intima de-acasa. Stie cand te suna partenerul sau iti da un mesaj la ore mici si banuie de ce. Se prinde induiosat daca iti place sa dormi cu o perna intre picioare si cum iti sta tenul fara fard, dimineata.

La schimb, tu afli ca el e claustrofob sau n-a mai mers cu trenul de cand era mic sau e baimarean.

Afli multe cand dormi cu cineva in cuesta de 4. Cuseta de 6 este destinata razboiului, fiecare trage pentru el, il urasti din principiu pe calator, vrei sa il calci pe cap. Cea de 4 este insa ca o dulce coabitare. Esti mai norocos decat cei de la 6, vrei sa te intelegi bine. Zambesti, dupa caz. Ajuti, dupa alt caz. Daca dai peste vreun vorbaret, vorbesti, n-ai incotro. Daca dai peste un sexist, asculti ce glume sexiste face, nu vrei sa te certi.

Totul  e sa nu-ti pice la ruleta ruseasca un mos. Mosii care calatoresc sforaie si miros urat. Mi-e rusine sa gandesc si mai ales sa si zic asa dar asta nu schimba lucrurile. Adevarul ramane la suprafata ca uleiul deasupra apei. Daca nu-ti pica un mos, esti recunoscator cu orice altceva. Sexisti, tarani care au muzica tehno la mobil sau femei care isi suna sotii din 2 in 2 ore desi e foarte noapte, si le citesc acestora tablitele garilor pe unde se opresc sau ii informeaza macar asupra faptului ca, inca o data, habar n-au unde sunt.

Cuseta de 4 e un mic univers si din el pleci aproape prieten. Prieten de-o noapte si apoi ai vezi tu.

garsonierele sunt ca relatiile

Cireasa nu sta cu picioarele pe pereti invartind vreo suvita de par in incercarea de a gasi cu orice chip asemanari fortate intre lucruri, ca sa para interesanta. Pur si simplu uneori lucrurile astea o surprind.

Asa a fost si cu asemanarea izbitoare dintre garsoniere si relatii. Mi-am dat seama ca trebuie sa am noroc sa gasesc o garsoniera buna. Si nu se poate spune ca atunci cand imi doresc o relatie stabila si misto, am nevoie de noroc doar cu paharul si nu cu carul. Nu se poate spune.

Dar pentru a clarifica, multe garsoniere suna incredibil de bine pe hartie, si cand te apuci sa vezi exact despre ce e vorba, ramai stupefiat. Totul e doar butaforie si fard grosier aplicat. La fel se intampla si cu unele relatii, care pe-afara par aurite poleite si pline de miez si potriveala si, cand le scuturi o leaca, ramai cu niste rumegus.

O garsoniera misto costa scump si presupune multa alergatura, tevatura si efoturi de toate felurile. Culmea e ca la fel se intampla si cu convietuirea intr-o relatie misto. De multe ori trebuie sa dai din coate pentru a obtine un concubinaj cum trebuie. Dar o femeie trebuie sa faca ce o femeie trebuie sa faca (parafraza de mantuiala la A man has to do what a man has to do).

Orice garsoniera care imi place vine la pachet cu probleme fel si chip. Odata identificate problemele, trebuie sa pun in balanta bunele si relele si sa incerc sa ma prind daca as putea trai acolo. Si barbatii care imi plac au tot felul de morti pititi prin debara si defecte stupefiante de fabricatie, ca sa nu mai zic de perimarea morala. Totul e sa vad daca pot sa le inghit eu pe defectele astea, margica cu margica.

O concluzie care m-a frapat este aceasta. Abia dupa ce vad cateva garsoniere care par sa promita incep sa le apreciez pe cele care sunt pe bune ok. Bineinteles, la fel e si cu relatiile. Abia dupa ce treci prin cateva care incep foarte ok si vezi cu ce se mananca, incepi sa le apreciezi pe cele cu adevarat valoroase.

discutie a la tara mea, romania

Am multe motive pentru care imi place tara mea, Romania. Sigur, sunt si chestii care ma scot din minti. Dar astazi spun despre ceva care ma incanta, chiar daca pare la prima vedere scos dintr-un film de arta european.

Faptul ca aici oamenii se pot apropia imediat unii de altii si simt ca pot sa interactioneze direct si intim si in mod absurd cu un necunoscut este una dintre chestiile care imi fac bine. Poate ca voua discutia de mai jos vi se pare nebuna. Mie mi s-a parut doar foarte romaneasca, foarte ca noi toti.

Asteptam impreuna cu un domn de la o agentie imobiliara la iesirea dintr-o scara. Voiam sa vedem ceva si trebuia sa apara proprietarul. Iese o doamna pe la 50 de ani, genul bine imbracata. Ne intreaba daca suntem de la o agentie imobiliara si cand zicem da, incepe.

Vreau sa ma sfatuiesc cu dumneavoastra, zice doamna. Am si eu un apartament de vanzare, boboc de apartament, pe la Budapesta. Agentul tanar zambeste, nestiind ce urmeaza. Doar ca in el sta cineva si eu nu pot sa-l scot afara, a schimbat si yala, nu mai pot intra. Apartamentul este pe numele meu dar femeia asta cu care traia fratele meu, Dumnezeu sa-l ierte, desi nu are vreun drept acolo, nu vrea sa plece. Am vorbit cu un avocat si a zis ca dureaza cateva luni sa obtina ordin de evacuare si eu nu am timpul asta. Ce vreau e sa vand apartamentul si sa se ocupe cine il cumpara sa o scoata pe femeia aia. Las si la pret, daca e, doar sa-mi ia chestia asta de pe cap. Ca ma intelegeti, sunt exasperata, eu a trebuit sa-l ingrop pe fratele meu cu haine cumparate de noi, ca n-am putut intra in apartament sa iau ce-i trebuie pentru inmormantare. Bine, se apara ea, nu ma plang ca a trebuit sa cheltui bani pe haine, ca nu suntem chiar cei mai saraci si in fond era fratele meu. Dar va dati seama, ce situatie. Imi vine sa-mi iau campii, mai adauga ea.

Agentul, un timid simpatic cu fundul mare si gene de fata, zicea mereu inteleg, inteleg. Desi era din ce in ce mai tulburat si era clar ca nu intelegea nimic. De fapt intelegul lui inseamna cucoana sa moara ma-sa, eu am venit aici cu alta treaba si ce-mi zici matale este atat de complicat si de imposibil, incat tare as vrea sa incheiem discutia. Dar el era bine crescut si nu zicea asta. A spus doar ca el n-a auzit vreodata sa se vanda vreun apartament pe neve, asa, si si cu o personala recalcitranta in el. Dar tot el a adaugat ca, cine stie, s-o putea si asta, doar ca nu a intalnit el asa ceva si i se pare complicat.

Atunci doamna s-a intors spre mine si m-a intrebat ce cred. Stimata doamna, e cam nasol ce patiti. Eu, daca as fi in locul dumneavoastra, (si asta e misto la Romania, ca poti mereu sa te pui in locul cuiva si sa-i zici orice, si ala nu se supara, ca doar el ti-a cerut sfatul), as incepe actiunea cu avocatul chiar azi. Alea cateva luni o sa treaca cat ai zice barza varza viezure. Si o faceti legal si apoi vindeti cu pretul corect. Altfel, nimeni nu o sa-si bata capul cu asa o situatie.

Doamna mi-a multumit frumos. Apoi s-a interesat ce vrem sa vedem, si-a dat cu parerea despre imobil, a zis ca ar fi bine sa fie din cele pe colt si mi-a urat succes. Si eu ei. Si agentul noua. Si noi o zi buna agentului.

Imi place Romania si nu mi se pare ca e nasol ca e locuita.

barbatul care face sex precaut

Cunosc pe cineva despre care, daca sunt fortata sa zic ceva, ar trebui sa recunosc ca este un barbat aratos.

El se fataie pe sub nasul meu cu o medie de cate degete sunt la o mana in fiecare luna. Nu e ceva ce ne dorim vreunul dintre noi, pur si simplu lucrul asta se intampla. In timp l-am studiat cu atentie, ca asa e cu barbatii care se fataie pe sub nasul meu, mai ales daca sunt si putin fatosi.

Si tot uitandu-ma la el, mi-am dat seama ca mi-ar fi absolut imposibil sa ma bag vreodata la el in pat de buna voie. Chiar daca s-ar crea un asemenea context absurd, si in plus lumea ar urma sa se termine. Desi dragut anatomic si imbracat frumos, ceva e foarte in neregula cu el. Ceva major.

Barbatul asta imi da mereu impresia ca a iesit dintr-un mediu curatat cu atentie de catre o echipa mult prea specializata pentru a avea grija de un biet muritor, cum e el. Si imi pare ca a fost adus pana aici invelit in vata, cu doua gaurele mai mari prin care sa respire. Si ca a fost desfacut din culcusul lui chiar la intrare, ca sa nu cumva sa se umple impuritatile pe care le-ar colecta pe trupul lui foarte curat, daca ar fi obligat sa treaca strada cum o facem toti.

Si nu pot sa nu ma gandesc cum face barbatul asta sex. Probabil ca luand foarte mult precautiuni si incercand sa nu cumva sa se murdareasca prea tare in timpul procesului. Lucru destul de imposibil de altfel, cum stim noi astia care facem sex. Si atunci ma gandesc ca poate nu prea face, ca oricum implica prea mult efort toata treaba. Trebuie sa te speli si inainte, sa ai multa grija sa nu te infectezi in timpul, si apoi clar ca iti vine sa te speli si dupa. Mai bine lipsa, asa mi se pare mie ca isi spune in barba barbatul aratos. Iar vara, cand prin natura lucrurilor transpiri mai tare, vara probabil ca i s-ar face sila inca de la partea de preludiu.

Plus ca parul, parul lui atat de bine tuns de fiecare data, parca fir cu fir, de niste maini foarte moderne si neaparat curate, s-ar deranja. Cine stie cum l-as apuca, femeie salbatica, in timpul ostilitatilor, fara sa ma prind ca fac rau. Si ar tipa probabil ca din gura de sarpe si i-ar pieri tot cheful si in mod sigur si mie mi-ar pieri.

Pacat de barbatii prea filfizoni. Pacat de ei si sper sa se gaseasca un suflet curat care sa se culce totusi si cu ei. Ca sa fie pace pe pamant si dreptate in lume.

cireasa ironica

E curios cum a trebuit cireasa sa astepte foarte multi ani pana sa inteleaga multe lucruri.

E destul de ironic sa vrei sa faci bine din prima si totusi si sa nu ai habar de cum sa infaptuiesti lucrul asta. De cand sunt femeie, si e ceva vreme de-atunci, am trecut prin foarte multe freze, variante de vacante, parfumuri, tipuri de cercei, feluri de revelioane, propuneri de barbati care pareau buni de iubit si feluri de mancare.

Am incercat de-a valma atatea lucruri, fara sa ma prind atat de mult timp ce mi se potriveste. Acum, in sfarsit cred ca stiu. Si pot rasufla usurata, facand putin curat in marea de stimuli si vietati care ma inconjoara. Pot in sfarsit sa aleg in cunostinta de cauza, cu inima deschisa, fara frica experimentului continuu si suprem.

Stiu acum ce anume tunsoare imi sade bine, motiv pentru care trebuie sa lase departe orice alte dracovenii de feluri si lungimi de par. Inteleg ca trebuie sa caut cu indaratnicie, printre toate umerasele pamantului, agatate in toate magazinele lumii, fustele in forma de A, caci arat minunat in ele.

Dintre 100 de mancaruri gatite spectaculos, eu o sa prefer tot niste paste. Dintre 100 de deserturi de care n-a auzit nimeni, ca sunt mult prea revolutioare, eu aleg tot o felie sanatoasa de tort de ciocolata negru in cerul gurii. Dintre 100 de vinuri, eu o sa-l aleg tot pe cel de Porto, cu un cub de gheata in pahar, cum nu-l bea nimeni.

Cred totusi ca in domeniul barbati potriviti am facut cele mai mari progrese. Barbatii care ma incanta sunt aia de preferinta cu barba si neaparat cu veselie la purtator, cel mai bine mari pasionati de calatorii, filme si natura. E asa de placut sa stiu ca nu mai are niciun rost sa incerc sa-mi gasesc norocul printre barbati cu prea multi bani sau care merg in vacanta la all inclusive sau care cred ca cel mai important pe lume e sa ai ultimul model de plasma. Ca oricum eu vreau barbati care fac sport si gatesc bine si se entuziasmeaza la culorile cerului, vazute printre capite, in orice anotimp.

Acum, in sfarsit, e bine. Dar e ironic sa fii nevoit sa incerci atat de multe lucruri, desi in final descoperi ca iti plac lucruri atat de putine si fixe.

cireasa si aberatiile onirice

Mama, mama, ce plicticosi mi se par mie aia care imi povestesc visele. Aproape la fel de plicticosi ca aia care imi povestesc filmele pe care le-au vazut.

Si totusi, vreau sa povestesc un vis. Asta e.

Se facea ca eu inca lucram la magazinul ala mare de masini frumoase. Dar pravalia era asezata in cu totul alta parte, nu stiu exact unde, dar nu unde sade ea de drept in viata telurica, de toate zilele. Showroom-ul era sub teroare, caci un ucigas asiatic cu sange rece omorase deja cativa colegi imbracati frumos, la costum si cravata creativa, si acum se pregatea sa ucida din nou.

Cauta ucigasul o persoana numai buna de ucis pentru a arata bine pe coperta unei reviste al carui titlu, slava cerurilor, l-am uitat. Si se tot uita el, incercand sa inteleaga pe cine sa aleaga. Bineinteles, panica. In timpul asta, eu aveam voie, nu stiu de ce, sa ies pe-afara, sa mai beau o cafea. Aveam drept de libera circulatie si am impresia ca nici in pericol asa de mare nu eram.

Eu insa, desi simteam ca poate nu eu sunt aleasa pentru coperta, eram foarte afectata de stresul sub care erau colegii mei. Si atunci a aparut el, cel mai iubit dintre pamanteni. Cu mainile goale si poate si cu mainile curate, el mi-a dat de inteles ca o sa rezolve situatia si ca lucrurile sunt acum sub control.

A intrat in showroom fara teama si urma probabil sa mi ti-l sluteasca in batai pe ucigasul asiatic. Doar ca n-a mai avut timp. A sunat ceasul. M-am trezit si apoi mi-a fost rusine cinci minute.

Sfinte Sisoe, ce feste poate mintea sa iti joace, cand nu esti atent sau te odihnesti. Sfinte Sisoe, ce gunoaie tinem prin capetele noastre. Sfinte Sisoe.

nu dati banii pe prostii, faceti ingeri din copii

Foto Union s-a odihnit putin si apoi s-a scuturat si s-a pus din nou pe treaba. In weekend da drumul “Povestii cu Ingeri”, un weekend in care fotografiaza copiii care le trec pragul.

Foto Union, adica Sutu si Badoiu, si-au propus sa faca treaba buna weekendul asta care vine. Toata tarasenia se intampla pe 24 si 25 noiembrie, la sediul asociatiei ROI, din Bd. Schitu Magureanu nr. 45, de pe langa Cismigiu. Ce puteti face, daca va vine pofta de fotografii frumoase cu copilul, este sa il luati de mana, sa va plimbati cu el prin parc, si apoi sa intrati o tura si la pozat, intre 10 dimineata si 6 seara.

De venit, poate sa vina cine are chef. Copil, sa fie, si sa aiba intre 4 si 14 ani. De platit, nu trebuie sa platiti nimic. E moca. Pe langa sesiunea foto destinata copiilor, va asteapta acolo ateliere de spus povesti dar si ateliere pentru parinti si cadouri din noua gama de produse Ingerasul de la Dacia Plant. Exista spatii de joaca si la toate astea participarea este gratuita.

Caravana Poveste cu Ingeri o sa mearga pana la sfarsitul anului in mai multe gradinite, sa zica o poveste misto, Ingerasul venit din soare. Acum ca stiti, meditati la asta, daca aveti copii.

cauciucuri de iarna pentru bici

Anul asta ciresei ii este mai clar ca niciodata ca ea e biciclista din nascare, doar ca dintr-o regretabila eroare a uitat asta.

Odata realizat faptul, ea nu vrea sa se mai dea jos de pe bicicleta. Nici macar cand ninge pufos, cu fulgi ca scosi de la masina de spalat care nu are calcar la motor si in care ai pus un detergent performant. Si nici macar cand vantoasa si gerul sfichiuitor o imping inapoi, in casa incalzita, cu muscate de gheata la feresti.

Tarile nordice sunt foarte reci, se stie. Si tot de acolo se aude zvon cum ca oamenii care le locuiesc prefera, tot anul, cu indaratnicie, bicicleta masinii. Daca oamenii nordici pot, cireasa nu se lasa mai prejos. Vrea si ea sa se tina calare pana cand nu s-o mai putea. Bucuria de a merge cu bicicleta, descoperita abia acum, cand ea a crescut mare, trebuie valorificata la maximum.

Anul trecut am fost nevoita sa descalec in ajun de Craciun, cand au picat primii fulgi de-adevaratelea, fulgi de luat in seama, fulgi antibicicleta. Dar anul asta parca nu m-as mai da deloc jos. As pune haine suficient de calduroase, fular peste gura si caciula indesata cu sete peste urechi si nu m-as mai lasa impresionata de vreme sau de cei care imi spun ca exagerez.

Poate ca am nevoie de cauciucuri de iarna. Poate ca Mos Craciun trebuie sa uite de semineul pe care i l-am cerut intr-un moment de slabiciune si ar fi bine sa-mi aduca in loc o bicleta care merge ca un tanc urban, peste nameti. Poate imi trebuie niste skiuri montate pe roti, si niste bete de care sa ma ajut in momentele delicate.

Un lucru e sigur. Poetul care canta eu nu ma mai duc azi acasa, mai spune s-aduca si lampa ma imbie sa fac un anunt. Eu nu ma mai dau jos de pe bicla, mai spune sa-mi puna o pereche de manusi.

job description de barbat

Cireasa se tot lauda ca moare dupa specia numita barbat. Ca o vrea mereu alaturi, ca n-ar putea trai fara ea, blabla.

Dar tot ea se plange ca barbatii sunt asa si ca sunt pe dincolo. Imposibili, de neinteles, prea reci, prea sensibili, prea detasati, deloc romantici, nemilosi sau prea intelectuali. Si totusi, daca ar fi obligata sa faca un job description asa cum si-l doreste ea, cu libertate deplina, pentru un personaj care sa ocupe acest post intr-o maniera pe deplin multumitoare, probabil ca nu ar reusi defel.

Dupa gustul meu, un barbat trebuie sa fie foarte masculin si dintr-o bucata. Dur dar nu prea dur. Doar usor sensibil la ce-i zic dar nu prea sensibil. E bine sa fie intelectual cat cuprinde dar sa mai lase si animalul biologic din el la vedere, in multe dintre situatii. Destule. Sa fie sexual dar nu obsedat de asta. Sa fie romantic cat i-ar sade bine unui gladiator sa fie de romantic. Sa ma iubeasca de nu se poate povesti dar sa nu-si faca din mine scopul principal in viata. Sa imi fie partener la tot felul de lucruri de facut prin casa si prin viata dar sa nu le faca pe toate, din principiu. Sa imi caute putin in coarne dar sa stie cand sa ma lase in pace, cu ale mele. Sa nu fie bogat dar sa aiba bani. Sa fie activ si implicat in tot felul de chestii dar nu atat de activ si de implicat incat sa nu mai aiba deloc timp de mine. Sa fie obisnuit sa mearga pe drumul lui fara sa ezite si fara sa se abata dar sa ma mai consulte si pe mine cand e vorba despre interesele noastre comune, reunite. Sa arate bine dar nu grozav. Sa abia un corp misto si bine intretinut dar sa nu se gandeasca doar la asta. Sa fie imbracat bine fara sa exagereze. Sa aprecieze o tartina cu avocado si sa manance cu placere mere si salata dar sa nu fie obsedat de graunte, germeni, sanatate din mancare, sucuri cu gust rau facute la blender pe care sa le bea pentru o viata mai buna. Sa intuiasca ce vreau eu in viata si de la el dar sa nu ma innebuneasca cu prea multe surprize si tot felul de actiuni speciale, menite sa ma dea pe spate. Sa fie moale cand trebuie si tare cand trebuie dar mai degraba tare, daca ar fi sa aleg. Sa nu fie fatalau dar nici un urs din padure. Sa nu vrea sa faca mereu baie de multime dar sa nu fie nici antisocial. Sa nu se plece ca o trestie in fata mea dar sa nu fie nici inflexibil.

Si un barbat ar face bine sa gaseasca singur, fara ajutor, doza potrivita si procentele norocoase din tot ce zice mai sus dar si multe altele, aproape imposibil de povestit. E greu domne, e greu. Stiu si eu lucrul asta. Si totusi unora le iese. Jos palaria pentru ei.