cum oi fi trait pana acum

Pana de curand, cireasa doar scrijelea lucruri la un site de femei.

Acum cireasa nu mai face doar asta. Ea se asigura ca tot ce apare pe home-ul sitului hotcity.ro este interesant pentru femei. Si misto. Si cool. Si proaspat. Si tare. Si miam. Informatii de sa stea pisica si femeia-n coada cand le vede. Prin urmare, zilnic ling tot felul de date, stiri si noutati, ca sa aflu ce si cum.

Dar acum, ca stiu ca sezonul asta se poarta pielea si gulerasele Peter Pan, ca fata se tine bine cu biomagnetoterapie cu aur si pedichiura se poate face si cu pestisori. Ca Marc Jacobs a lansat un parfum nou si Karl Laggerfeld a inventat niste accesorii care ma pot face o regina rock, nu mai am liniste.

Mintea mea este imbibata in sampon bulgari, masca de fata cu miere, tastaturi personalizabile din lemn, Madalina Ghenea care se da pe langa Gerard Butler si buzele rosii ale vedetelor pasionale din sezonul asta. Am aflat ce alimente ingrasa toamna asta, ca se poarta manicura french reverse si ca Victoria’s Secret pariaza pe pijamalele roz. Sfinte Sisoe.

Stiu brusc cum sa-mi ascund vergeturile cu lotiune bronzanta, cum sa ma dau cu ruj ca sa nu se puna pe dinti, ca s-au intors fustele clos si ca sunt un papagal daca nu imi impletesc parul toamna asta. Ce ma fac acum, ca e scurt. Daca am ochii umflati, am trei solutii in maneca. Pot sa va zic sculata noaptea din somn care sunt cele mai tari 5 locuri de fumat narghilea in oras si unde se canta karaoke, in 7 locatii de top.

A, si acum nu mai stiu 3 chestii care se intampla in fiecare zi, ci 12. Si toate sunt misto. Eu unde sa ma duc, si cum sa aleg. Au. L-am vazut pe David Beckham in chiloti si am murit incet. Vreau pantaloni verzi din piele eco dar cu tinte. Vai. Lady Gaga a inventat primul parfum negru care cand te dai nu mai e negru.

Acestea fiind spuse, eu nu inteleg cum am trait pana acum. Cum am putut sa-mi tarai zilele, indiferenta la progres, noutate in moda, tipsuri de frumusete si barfe. Cum am putut, nu am un raspuns.

unde filmele asiatice seamana incredibil cu iubirile nereusite

Omul cand n-are de lucru isi face. Cireasa desi are, tot isi mai face, suplimentar. Sa fie acolo.

Mereu m-a mirat la filmele asiatice un lucru. Ca niste drame incredibile, niste orori greu de povestit, niste cantitati de sange impresionante care ies din oameni prin toate orificiile, ei bine toate astea se desfasoara de multe ori intr-un soare orbitor.

Si nu pot sa nu-mi amintesc de o anume dimineata dintr-o anume iarna. Una in care mi-a fost clar ca dragostea mea s-a facut tandari si ca nu mai e mare lucru de facut. Doar sa ii inchidem ochii si sa ii legam mainile pe piept cu o batista barbateasca. Zapada sclipea minunat pe langa drum in lumina jucausa a inceputului de zi. Eram in masina si veneam de la munte. In mod normal, un asemenea context ar fi trebuit sa fie doar minunat. Atunci a inceput sa cante o melodie a celor de la Coldplay. O melodie care mi-a ramas lipita in crestet ca muzica dezastrului meu emotional.

Aseara, dupa multi ani, a inceput sa cante melodia aia la radio. Foarte rar o canta cineva, nu este dintre favorite. Imediat mi s-a sadit in suflet o senzatie de disperare cu gust rau de tot. Mi-am dat seama stai, ca acum e bine. Cel mai iubit dintre pamanteni a plecat de mult, dragostea s-a consumat ca o pastila de calciu intr-un pahar cu apa pe care nimeni nu mai vrea sa il bea. Si totusi muzica mi-a facut sa mi se perinde dinainte ramasite de-ale mele de suflet. Bucatele mici de carne carbonizata, imposibil de recunoscut.

Asiaticii nu au nevoie de un miez de noapte pentru a inscena ceva absolut oribil. La ei e chiar ok sa alergi in miezul zilei cu un topor in cap. Iar dragostea, ea chiar se poate sa moara cand esti la piscina si bei dintr-un cocktail cu umbreluta. Nu e nevoie de o seara de noiembrie pentru drame de iubire. Se pot intampla si in mai, cand au inflorit peste tot bujorii.

Ce porcarie mare. Ce porcarie. Ce.

despre ce nu-mi place, gura nu-mi mai tace

Cafeaua bizara, care in loc de aroma de misto, se prezinta la tine cu o scoica, pietricele, rumegus si un soricel cu palarie si trabuc.

Lingurita prea scurta. Cu cap de lingurita populara, mare, dar corpul terminat inainte de vreme.

Farasul care in loc sa-si tina marginea pe pamant, se curbeaza taman acolo in sus, facand imposibila actiunea de a pune gunoiul cu matura in el, si rezultatul ei.

Sireturile care se desfac la fiecare 100 de pasi, ca si cum nu stiu sa sada legate funda si nu de-aia au fost facute.

Geamurile care nu se deschid si isi sfideaza astfel una dintre functiile lor vitale.

Alarmele prea sensibile ale soferilor nesimtiti, care bipaie cat e ziulica de lunga si uneori fac noaptea scurta si alba si ii streseaza pe ceilalti.

Paharele de plastic in care mi se ofera sampanie calda si eu trebuie sa ma prefac ca e un moment special, sarbatoresc, si ca imi place de mor.

Pantofii care pateaza ciorapii frumosi si apoi cineva ma descalta si mi se vad petele. Si oricum, detest sa ma descalte cineva. Sa iau naibii o matura dupa ce ma cheama in vizita, si sa stearga astfel orice urma ca am fost, incaltata, pe acolo.

parfum de taran

Cand alearga, cireasa are respiratia precipitata si deci inspira mai cu foc.

In felul asta are parte de o sumedenie de mirosuri neplacute, cum ar fi ce iese pe teava de esapament la masini si emanatiile toaletelor ecologice din parc. Dar isi ia revansa pe deplin cand vine vorba despre tot felul de miresme minunate, care ii patrund in organism in mod nemijlocit. Cum ar fi.

Mirosul pamantului reavan, de toamna. Iarba obosita dar inca verde, asezonata cu frunze uscate. Popcorn proaspat pus la facut si vata de zahar invartita in momentul asta. Dar mai ales amusineaza cireasa cu nesat mirosul de taran iesit in oras. Este un miros anume, ieftin dar imposibil de refuzat.

Undeva, in oras, este cu siguranta o fantana in care in loc de apa susura parfum prost. O fantana in care unii barbati isi inmoaie ale lor degete si se racoresc pe gat. Iar eu, eu nu mai suport, atat de mult imi place.

Este mosc amestecat cu cine stie ce alta chestie vrajita, nici nu prea conteaza ce. Ce importa este ca imi vine sa ma tin dupa barbatii aia care arata cum nu-mi place mie. Imbracati of si vai de mine, cu lantisor la gat si care, cand le suna telefonul, parca s-a pornit o petrecere cu cea mai rea muzica tutz-tutz-tutz din lume.

Dar tot ei imi comunica, folosindu-se in mod neortodox de chimicalele corpului lor, ca sunt sexy. Sfinte Sisoe, ce sexy. Poate tot alergand, imi pierd putin controlul si il ating pe vreunul dintre ei. Cu nasul meu pe gatul lor, sucindu-le o mana la spate, sa nu fuga.

Parfumul de taran o fi el ieftin dar face toti banii.

astazi s-a lansat noul hotcity.ro

Sunt foarte obosita dar ma gandesc ca merita osteneala.

Astazi s-a lansat noul hocity.ro. S-a pastrat numele si subiectul: femeile. De schimbat, s-a schimbat tot si nu e putin lucru. Avem echipa noua, look complet nou si interese noi.

Hotcity.ro, locul meu de munca, este un site de recomandari pentru femei. Culoarea siteului este roz, la care am asortat ceva turcoaz. Avem o rubrica de evenimente de sta pisica-n coada, cu 4-5 chestii megainteresante de facut in fiecare zi.

Dar in continuare va indemn sa cititi ce-am scrijelit chiar eu despre asta. Aici.

energii din toate tarile, uniti-va

Uite, saptamana asta este una importanta pentru mine.

Asa de importanta ca am nevoie de toate energiile voastre pozitive, date cu furtunul sau stranse cu pipeta.

Stiu ca nordul Europei e bine reprezentat aici si e cu mine. Hai tu, Thea din Danemarca, LiaLia din Suedia si ala care ma citeste cu insistenta din Bruxelles. Hai si ganditi-va frumos la mine si tineti-mi pumii.

Vara-mea din Montreal, lasa putin copiii aia si tu, prietena mea buna din Orleans, inchide studioul pentru doua zile. Chamonix, esti acolo? Veniti virtual de peste tari si mari si stati alaturi de mine. Am nevoie de forta.

Dar si voi romanilor de aici, vecini cu livada mea, concentrati-va putin. Sunteti multi si smecheri, asta o stiu. Sunteti capabili si imi purtati simpatie, si asta stiu. E timpul sa ma sustineti cu gandul.

Daca aveti o unghie incarnata, v-ati ingrasat sau nu ati gasit loc la epilat desi aveti un date pe inserat, nu va ganditi la mine, ca mai rau faceti. Dar daca vi se pare ca viata e frumoasa, ca toamna nu e un anotimp naspa, ca partenerul miroase frumos si abia asteptati sa beti un pahar rosu, alocati-mi cateva secunde pe zi, va rog.

Saptamana asta nu ma joc, sunt serioasa.

despre alegeri si scapari

Cand ajunge intr-un solar de rosii, cireasa se intreaba unde a fost cotitura.

Adica tot incearca sa dibuie cu mintea limpede cand a ales ea sa stea in fata unui computer, un numar nepermis de ore din zi si din noapte, in loc sa bata ierburile pamantului cu piciorul descult.

Apusul care se scurge in spatele unui deal si susurul florilor de camp in timpul asta fac toti banii. Nu pantofii si rochiile, de data asta. Culesul si alesul fasolei, batutul untului de casa si fierberea unei mamaligi tari, care se taie cu ata, devin prioritati din top cinci in fiecare zi.

Ma tot gandesc unde am lasat natura deoparte si pamanturile si pielea arsa de soare si lacurile deoparte. Si ce m-a calauzit cand am ales cladirile cu termopane care nu se deschid nici macar de sarbatori si leasingurile si cardurile de mai multe feluri si asigurarile.

Am ales blocul, caldura permanenta iarna si atat de mult confort incat, luata repede, nici nu mai stiu care sunt anotimpurile. Am lasat deoparte pamantul cu mirosul lui de umed si reavan, vantul prin plete si mangaierile scoartei copacilor.

Am cu mine internetul, concertele rock, filmele de arta si mallurile. Am scapat din mana stelele, animalele domestice, mancarea la prima mana, luata direct din pamant sau din animal, si noptile line.

Am caffe latte, penne quattro formaggi, reduceri si oferte speciale, mers la sala. N-am ploaie care pica grabit intr-o curte, peste daliile cat capul de om si figurine din nori, la care sa ma uit minute in sir, fara sa ma grabesc.

Cand am ales sa fiu asa de oraseanca, nu stiu. Dar tanjesc des sa fiu taranca.

mi-am bagat casa in sedinta

Cireasa are foarte multa treaba, ba de-adevaratelea, ba inchipuita. Si cand nu are, isi face.

Din pricina asta ajunge sa-si interogheze destul de rar casa. A venit insa timpul. Si am inceput sa ma uit ca gaina la margica la fiecare cotlon. Ca si cum sunt un strain curios sa vada cu ochi noi locul asta, adica livada. Am descoperit in felul asta, cu stupoare, ca am pe pereti niste poze dintr-o era care nu ma mai reprezinta.

M-am uitat cu uimire la niste paralute (pentru barbati, astea sunt niste flori mici si albe, ce cresc amestecate cu iarba prin parcuri), pozate cu inflacarare si efuziune sentimentala. Apoi o papadie din aia cu puf. Apoi un strop de primavara, surprinsa in flagrant pe panta unui deal italienesc. Hehe, vorbim de poze din epoca celui mai iubit dintre pamanteni.

Prin casa mea zaceau si alte poze oarecum fara importanta acum, odata ce dragostea ce aveam eu in ochi cand le-am pozat, a disparut. M-am mirat rau ca nu le-am observat mai din vreme. Si m-am repezit pe aceste ansambluri, le-am dezmembrat si am pus in loc de iarba cu dragoste, alte poze.

Si mi-am dat seama ca omul in general si cireasa in special este precum o furnica sarita de pe fix. El strange tot felul de deseuri, cand sentimentale, cand aparent functionale, pe care si le tot planteaza prin micul lui univers. Dar ca omul-cireasa-furnica nebuna evolueaza si uita sa faca ceva curatenie si prin ce il inconjoara. Asa ajungi sa ai pe pereti pufi de papadii care nu mai au rost.

Este absolut necesar sa faca cireasa o selectie la sange, in fiecare an, in ale ei bulendre. Si sa vada ce are voie sa ramana pe loc si ce trebuie sa plece urgent, ca e rusine daca mai ramane acolo si face umbra livezii degeaba.

in Bucovina ti-i foame

Cum da cu nasul de Bucovina, cireasa isi aduce aminte de placeri primordiale.

Stomacul, cel de care avem grija in tot restul timpului sa nu fie indopat ca purceii inainte de Craciun, acum devine prioritate zero. Bucovina nu te suporta flamand. Toate curtile rudelor te cheama si iti indeasa pe gat bucate alese, pana ceri mila.

Mintea, cea mereu pusa la treaba, aici ia o binecuvantatameritatasiregasita pauza. Incepi sa te intrebi de ce alergi ca un nebun acasa, de ce ai atata treaba, de ce ti se pare ca te sufoci. Aici nu exista nicio urgenta.

Nici cand te gandesti ce urgente te asteapta acasa cand ai lasat pentru putin totul in urma, nu mai poti sa te recablezi. Aici nu le mai simti ca atare. Acolo ardeau atatea chestii, aici totul se face cu tihna. Nu prea conteaza unde ai de mers, ce ai de platit, ce trebuie reparat si cu cine.

Sufletul tanjeste dupa greieri si contururi de brazi in amurg.  Este uimit cand da peste dulceata de trandafiri indesata in borcane cu eticheta srisa cu pixul, hribi culesi proaspat si parauri de smantana. Vibreaza duios dupa caii care pasc grasi si luciosi, cu ciucuri rosii la urechi.

Corpul e fericit de-asa racoare. Nasul inspira cu placere si nesat aerul tare, in care a inceput sa se simta mirosul de lemne arse, caci aici, in tara lui departe, s-a facut frigut. Mersul, pe jos spre Voronet ii face bine. Urcusul pe Rarau il coafeaza.

Stele cat galustele cu prune, oameni care dau buna seara desi nu te-au vazut in viata lor si torturi de ciocolata. Despre asta si dealuri mutate si multe alte bunatati este Bucovina, unde mereu ti-i foame.

a venit

Dusul s-a stransformat in dușo-cada. Am inceput sa il fac combinat cu niste apa stransa in cada, sa-mi tina cald la picioare.

Cand ma trezesc dimineata, nu ma mai duc primul lucru la balcon, sa-mi scot o cafea acolo. Imi caut de lucru prin bucatarie.

Aprind lumina pentru ca parca e putin prea intuneric.

Imi pun sosete cand ies seara in oras. Am un sacou diminetile. Imi mai ingheata la rastimpuri nasul.

Mi s-a spus ca piscina in aer liber e deschisa pana pe 30.

Greierii canta asa, mai in surdina. Nu le mai arde de sex salbatic, ca vara.

Imi vine sa beau vin rosu si sa ma uit la seriale.

Am avut nevoie prima data de o paturica peste sale acum doua nopti.

Am o programare la strans via intr-un loc indepartat din tara asta.

Am inceput sa mai inchid din geamurile casei. Nu se mai poate sa le las vraiste, cum face de 4 luni incoace, neintrerupt.

Parca nu-mi mai vine sa mananc toata ziulica branza cu rosii.

Astea toate sunt semne. A venit. Si este aici sa stea.