cireasa si filmele, cate poate ea inghite

Incepe TIFF-ul. Nu stiu altii cum sunt dar zau daca-mi pasa caci eu una stiu sigur.

Cireasa o sa fie prima la linia de start, sa dea buzna in sala. De la ora 10 o sa ma aliniez acolo, stiu deja si la ce film ma duc. Am ales cinematograful si de fapt tot programul pentru 1 iunie. Tropai aici de incantare, nu se mai intelege nimeni cu mine. Vreau la filme. Vreau sa se bata turcii la gura mea de atatea proiectii inghitite pe nerasuflate.

Bineinteles ca am si un target. Trebuie sa plec de acolo cu 20 de filme ingerate, digerate si puse in sertarase, pentru vremuri mai tulburi. Cel mai rau scenariu, cel in care ma simt slabita si ma duc la culcare dupa doar 4 filme in fiecare zi, ma impinge sa ma intorc cu 16 pelicule la bord sau sub piele, unde or intra.

Printre filme, o sa hapai probabil friganele si mancare de mazare si spanac cu oua si supa de ciuperci cu smantana si crutoane la Cafe Bugakov. Unde lumea nu prea vorbeste romaneste dar gateste pana la loc comanda. Manand si plang, mananc, acolo. Cred ca o sa dau o raita si pe la CFR, loc descoperit de curand pe care nu stiu sa il gasesc dar mai intreb si eu lumea. Fiti amabil, unde e pizza aia. Fiti amabil, nu ma lasati asa, era intr-o curte misto, sub un nuc.

O sa incerc sa stau departe de Tabita, sa nu ma intorc iar acasa cu un snop de rochii in care arat superb. Dulapul meu nu mai duce si nici punga mea. Abia astept sa intru putin la gradina botanica, cand nu e ceva interesant la cinematograf. Ceea ce nu o sa se intample niciodata, asa ca skip gradina botanica. Doar am vazut-o in toate anotimpurile.

Dar la concertul de jazz de la Casa Tiff ma duc sigur. E o trupa venita direct de la Festivalul International de la Green Hours si cica e musai sa o vad. Mi-e dor de Cluj ca de mama. Si am acolo treburi sumedenie. 4 zile nu sunt destul. In 4 zile doar prind iar gustul asta de cum e sa fii cireasa clujeanca si iar nu mai vreau inapoi.

Ne auzim cand o sa ma satur putin. Cre ca pe marti-miercuri, asa.

pofte de iunie

M-am gandit si am ales. Nu m-as supara sa am 3Xluna iunie.

Si as oferi la schimb un noiembrie, un februarie si un orice altceva, la alegere. Luna iunie imi satisface toate poftele, care mai cuminti, care mai sturlubatice.

Iunie miroase extatic a tei si, daca ploua, miroase a ceai de tei cu miere. Cum sa nu vreau sa ma balacesc in el.

In iunie sezonul imperecherilor e in toi. Iti vine sa amusinezi stelele, sa stai cu geamurile deschise pana la refuz. Nu e nici prea cald nici prea racoare. E doar verde si numai bun pentru iubiri.

Iunie are capsuni grasute si, daca suntem cuminti, si cirese dolofane. Cartofii noi si mazarea proaspata si rosiile de gradina sunt preferatii mei pe aceast pamant.

Cireasa este fan luna iunie.

Unde mai pui ca tot acum este festivalul TIFF. Cel mai bun festival din parcare. Zile intregi in care cireasa se vara in sala de cinematograf si apoi fuge prin ploicica clujeana pana la un loc unde sa se nutreasca si sa se adape.

Iunie are tot felul de gadgeturi trebuincioase mie. E vremea dudelor si a fustelor colorate si a salatelor creative.

Iunie in seamna bicicleta si tarmul cu miros frumos al marii. Sunt foarte pregatita pentru luna asta. Doar ca am prea putine zile de iunie la dispozitie, petrecute in orasul meu. Caci Bucurestiul, Bucurestiul e mortal in luna iunie. Cu ierburile lui si florile si caldaramul umed.

cere si ti-o va da

Cireasa nu a trait degeaba.

Ea a inteles cate ceva din cum merg lucrurile in universul sexual, cel plin de chiote si veselie. A priceput ca el este si fara de frontiere. Si cum este generoasa din fire, vrea sa dea know-how-ul mai departe.

Cand era mai mica si chiar pana de curand, cireasa credea ca anumiti barbati sunt de necucerit. De curand a inteles ea ca, atunci cand ti-e pofta, trebuie sa ceri. Cererea se prezinta zambind. Dar ea se sustine si cu feminitate, calm, precum si darzenie. Daca procedezi asa, din dormitorul tau scapa cine poate.

Poate ca nu-l vei determina pe barbatul cu pricina sa fie tatal copiilor tai. Poate ca nu o sa vrea sa te insoteasca la Ikea. Poate ca nu o sa-ti gateasca pastele lui preferate si nu o sa te prezintei balaurului cu 4 capete care este mama lui. Dar sex o sa-ti ofere cu siguranta, caci orgoliul masculin se cere gadilat. Si asta se face cel mai bine cu un sex feminin.

Chiar daca barbatul cu pricina maraie un oarecare nu, nimic nu e pierdut. Daca intr-adevar vrei sa te poticnesti la el in pat trebuie sa mai ceri inca o data si inca o data, cu tenacitate. Cel mai probabil o sa cedeze. Sa fim seriosi. Ce barbat de pe lumea asta este insensibil cand i se ofera posibilitatea, fie si teoretica, de a insemina o femela foarte dornica.

Cererea se poate inainta in felul descris mai sus chiar daca observi niste impedimente in calea placerii tale. Chiar daca ti se pare ca el nu te place suficient. Chiar daca el are o iubita. Chiar daca el pare complet neinteresat de sex in general si de tine in special.

Tinand cont de toate cele de mai sus dar si de altele, e simplu. Deviza ciresei este cere si ti-o va da.

cireasa si protectia

Cireasa sufera de sechele din trecut care se lasa cu prezervative la purtator in prezent.

Cine n-a patit situatia absurda de a vrea sa se intinda fix in momentul ala pe jos si sa faca sex salbatic numaidecat si de a nu avea prezervativ la el si de a nu avea nici vreun chiosc de unde se pot cumpara trei in mare graba si daca se poate sa fie deja desfacute si oferite de catre o manuta secreta, din intuneric asa, cu partea cea buna de rulat si nu cu interiorul, mana sus.

Eu am fost maritata doar o data dar uite ca m-am gasit cel putin de 10 ori in situatia asta. Si sexul cu care doream atunci sa ma imprietenesc a palit mai apoi si s-a dus pe apa sambetei si nici ca a mai putut fi adus inapoi. Caci unele lucruri se fac atunci sau deloc si cu asta basta.

Prin urmare, cireasa a ramas socata din punctul asta de vedere. Si hai ca atunci cand este prin livada si iese doar la paine mai treaca mearga. Nu trebuie sa aiba musai indesate in buzunare vreun prezervativ. Dar cand pleaca intr-o calatorie pe undeva, nu se mai poate abtine. Are n-are treaba, daca o cauti, gasesti dosite pe undeva prin bagajele ei doua-trei prezervative.

Am mai auzit de oameni care, din pricina razboiului si a privatiunilor venite odata cu el, au mereu depozite de zahar si ulei. Sau de alti oameni care, iesiti din comunism, au mereu frigiderul plin pana la refuz cu de-ale gurii. Si fac prea cald in casa si lasa luminile aprinse peste tot si isi bat joc de banane. Pe care le cumpara des si nu le pot manca in acelasi ritm, doar pentru ca nu au avut.

Ei bine, asa si eu. N-am avut prezevative cand trebuia, asa ca acum am si cand nu-mi trebuie. Daca plec din oras, sunt pregatita. Fie ca plec la munte sau la mare sau la Bruxelles, eu am costum de baie, umbrela si prezervative. Doar-doar ma voi imbaia, ma va ploua sau voi face sex.

skirtbike nr. 3 este sambata, 26 mai

Putine evenimente care au loc in orasul asta imi plac mai mult decat SkirtBike.

Stai, nu. Acum m-am hotarat. Skirtbike este evenimetnul care imi place cel mai tare si pe care il astept cel mai cu foc. In acest scop, mi-am cumparat in ultimele doua luni vreo 4 rochii si 4 fuste si tot atatea bluze. Pentru ca cireasa vrea sa fie la inaltimea celor cateva sute de bicicliste, de fapt undeva aproape de 600, care sunt asteptate anul asta.

Minunata intalnire a fetelor cu bicicleta si fusta sau rochie, dupa caz, se intampla sambata, 26 mai. Locul unde ne vedem este Aleea Circului, partea dinspre Stefan cel Mare. Ora este 4 jumate trecute fix si date despre traseu gasiti aici. O sa fie asa de misto, abia astept. Am fost si la celelalte editii si nu m-as mai fi dus acasa.

Atatea fete frumoase, aranjate, vesele si emanand energie pozitiva la un loc, eu nu am mai vazut. Cred ca au ramas trazniti de lucrul asta si numerosii barbati care ne-au escortat in drumurile noastre prin metropola zambitoare. Caci SkirtBike nu e doar prilej de biciclit in grup. Ci si un fel de declaratie de stil de viata.

De data asta, Bucurestiul este cum vrei noi sa fie. Colorat, inflorat, entuziast, frumos, dichisit, cool, deschis si cu energie pozitiva. Va recunoasteti orasul? Daca da si stiti despre ce vorbesc, veniti la SkirtBike si incalecati pe sa. Daca nu, veniti sa vedeti si sa va convingeti ca am dreptate.

Sa stii ca si daca esti fata nebiciclista si vrei sa incerci acum prima data, esti bine venita. In plus, inteleg ca de anul asta pot sa nici nu fiu in Bucuresti de SkirtBike, ci si in Timisoara, Sibiu, Iasi si Arad. Caci si acolo s-a intins flagelul asta grozav, al biciclitului in fusta, al biciclitului ca stil de viata la feminin.

Deci ne vedem sambata, sa lasam orasul cu gura cascata de placere.

from ardeal with love

Sigur a fost cireasa ardeleana la origini, pe undeva, prin generatiile ei neincaltate.

Si cred ca lucrul asta iese cel mai tare la iveala cand ajunge in Bucovina si isi da seama ca radacinile ei sunt musai razase. Hihi. Chestia e ca ador sa vietuiesc la tara si mi se pare incredibil cum viata mea este atat de teribil de urbana incat nu poti sa o clintesti nici cu un centrimetru.

Iar am fost in ardeal, iar m-a luat puia gaia de pofta sa raman acolo. Clujul ramane pana la urma marea mea dragoste. Si Florestiul, cu oamenii din el, cireasa de pe tortul din care mi-as dori sa gust in fiecare zi. De as fi clujeana, mi-as face de lucru dupa serviciu prin preajma Muzeului de apa pana seara, tarziu.

Am stat toata ziua in chiloti in gradina, mirosind dealurile cu iarba lor. Am ascultat cucul fericit care ii tot zicea ca nebunul. Am baut nesfarsite cafele cu lapte si am mancat friganele care acolo se numesc cumva imposibil de pronuntat. Un cuvant vecin cu Balvanyos.

M-am intors plina de lucruri de facut. Am adus cu mine cateva mladite de caprifoi de pus in pamantul bucurestean, pentru infratirea simbolica intre zonele geografice. Am adus zer cu multa grija, zer care a fost intai carat cu masina, apoi cu trenul de noapte. O sa fac din el ciorba de salata de o sa mi se duca vestea.

Si am promis ca ma intorc in Cluj in 10 zile, incarcata cu diverse. O floare frumoasa pentru o vecina care m-a hranit cu gulyas si tort de mere, pe perioada sederii mele clujene. Si niste carti, sa le citeasca kapra ardeleana si ai ei fartati. Caci cartile bune trebuie sa circule in natura si livada ciresei. Am zis ca le iau inapoi la anu si la multi ani.

Cluj, ce bine ca te vad in curand, caci imi placi de ma perpelesc de dorul tau.

M8

M8 este blocul copilariei de cireasa.

In jurul lui s-au intamplat tot felul de chestii, unele uluitoare, altele triste, altele nu. Ba parintii de cireasa si-au disputat cireasa si au dat-o de la unii la altii. Adica de la M8 la M14, blocul vecin, si inapoi la M8 si tot asa. Tot cu 4 etaje dar foarte diferit, nu stiu in cel fel. Ba tot pe langa M8 a fost si primul sarut, fara limba, in iarba.

Apoi acolo, la M8, se juca cireasa cu niste baieti si niste carbid intr-o baltoaca. Dar cel mai important este ca in M8 se intamplau multe multe intamplari de sorginte culinara. Manca cireasa tocanita de scoici culese cu mana ei de pe fundul lacului Branesti. In timpul asta mamaia facea turta in cuptor. Si prajea seminte in tigaie.

In M8 se facea atunci multa ciulama. Si parca si mai multe mamaliga. Se prajeau camioane de peste in malai, se faceau turnuri babel din snitele in crusta de ou si iazuri adanci de ciorba de perisoare. Toate astea sunt legate in mintea mea de mirosul de vopsea de obicei alba si de petrosin. Dar si de tacanitul masinii de cusut unde mi se facea mereu cate o fusta.

Dar nu doar despre nostalgia lui M8 vreau sa zic eu aici si despre ce a fost odata. Ci despre mirarea pe care o incerc vazand ca M8-ul de atunci e la fel si azi. Toata lumea a evoluat, bucurestiul s-a schimbat tare, la fel si modul in care traiesc oamenii astia multi si incrancenati in el. Si totusi M8 e la fel.

Am trecut pe langa el si inca se face ciulama acolo. Sfaraie pe la geamuri ceva in ceaun. Sunt aceleasi gradini in fata blocului si, pun pariu ca, desi nu i-am vazut, copiii se mai joaca cu niste carbid. Geamurile de la bucatarie emana aceleasi mirosuri, prin camere licaresc aceleasi lumini, se mai aude cate un aspirator.

Daca un politician specialist in probleme de politica interna s-ar uita putin la chestiunea asta, ar declara cu siguranta ca M8 este un model de stabilitate in zona. Cand ma duc acolo, langa M8 sunt mica din nou. Si e asa de bine si de confortabil sa stii ca nu totul s-a intors cu fundul in sus.

barbatul care mi-a infectat duminicile

Prea multa vreme a trecut de cand nu am scris despre inginerul fara inima.

Acest personaj nu trebuie lasat sa se odihneasca in pace. Ci a lui cenusa de om in mod curios viu se cade rascolita in permanenta. Chiar de e plecat pe taramuri indepartate, de soare si asiatici pline, unde nu exista durere si nici intristare.

Fostul meu sot, inginerul fara inima, avea mai multe metehne. Acum despre inca una dintre ele, una inrobitoare.

El adora sa doarma si/sau macar sa leneveasca. Pasamite avea inginerul asta o pofta nebuna sa isi traiasca viata cu tenul foarte intins si zero cearcane. Altfel nu imi inchipui cum de sedea el intins in pat taman cand era mai frumos afara si pasarelele cantau mai cu foc si norii faceau figurine mai cu spor.

Ca o fetita cu chibrituri dar una inchisa in interior, ma uitam cu jind la orice era afara. Socoteam cu obida orele care se scurgeau fara rost, pe langa vreo canapea, in fata vreunui televizor, la capataiul acestui barbat.

Nu stiu sa socotesc cate duminici sunt in 7 ani. Dar probabil ca prea multe, din moment ce inginerul fara inima a reusit sa mi le otraveasca pe toate, si pe cele ce au urmat. Caci si acum o duminica imi face rau, daca e goala. Mi-e frica de duminicile fara rost ca de gandaci.

Duminicile mele trebuie sa sfaraie de activitati, treaba si tot felul de bunatati pentru a nu ma face sa plang. Inginerul fara inima a plecat dar a lasat insamantat in cireasa un fel de boala sezoniera. Una care se activeaza cand mi-e lumea mai draga si mai ales cand cred ca am scapat.

Dar eu ma dau in continuare cu dezinfectat si pana la urma sper sa scap. Nu mor ciresele cand vor inginerii, fie ei si unii mari si fara inima.

managementul mirosului

Eu miros tot ce prind.

A se intelege prin asta ca amusinez tot ce mi-e drag sau mi se pare ca arata bine. Capsunile din castron, iarba pe care ma las, pielea unui barbat care imi place si si-a scos tricoul, parul unui copil prin care am privilegiul sa-mi trec degetele, painea proaspata pe care o rup in doua inainte de musca din ea cu sete.

Si mi-am dat seama intr-o discutie foarte serioasa tinuta azi in soare, la o cafea, ca mirosul bate filmul.

El este o componenta megacalifragilistic de importanta intre doi oameni care se plac sau vor sa se placa in cele ce urmeaza. Si ca, daca partenerii unui cuplu isi mentin un bun management al mirosului pentru intregul lor corp, viata e mult mai sexy.

Principiile de management sunt simple. Se ia corpul omului, se imparte in regiuni distincte de interese. Se trateaza fiecare regiune separat, in functie de nevoile si caracteristicile specifice. Se indeparteaza chiar si umbra unui miros neplacut acolo unde e cazul. Corpul omului trebuie sa fie un fel de farmacie. Sa poata fi mirosit si lins in aproape fiecare clipa.

In schimb, se exacerbeaza, hiperbolizeaza si metaforizeaza un miros bun acolo unde ne mirosim toti cand ne intalnim. Ma refer la locuri decente, din categoria celor de care ne lipim obrazurile si gaturile, ca niste girafe indragostite ce suntem.

Cand iti vine sa iti lipesti nasul de cineva, e mare lucru. Este inceputul dar si continuarea unei frumoase prietenii. Cu un miros ademenitor pot muta muntii din loc, pot face senzualitatea sa explodeze si intregul meu mic univers sa se roteasca in jurul meu.