hai sa mergem

Cireasa e prietenoasa din fire. Dar acum, ca si-a dat seama de niste lucruri esentiale, o sa fie cu 46% mai prietenoasa decat tot ce s-a vazut pana in prezent.

Preludiu: acest post este aparent trist dar de fapt indeamna la o mare veselie si pofta de viata.

Ideea mi-a venit cu ocazia unei inmormantari. Sa nu ne intristam insa, dragi nuntasi, caci e de bine. M-am gandit la urmatoarea situatie. Ca atunci cand cineva drag care sta departe e grav bolnav sau moare, ne gasim vreme sa mergem la capataiul trist sau disparitia oficiala a corpului.

Ni se pare ca-i datoram celui tare bolnav sau mort atata lucru, prezenta noastra adica. Ca ne-a placut de el si e un fel de omagiu. Din punct de vedere social este considerat inacceptabil sa lipsesti de la bagarea in pamant a cuiva care ti-a fost apropiat. Si brusc gasesti zile libere si resurse si bani de benzina si chemare si tot ce trebuie.

Si tot gandindu-ma eu asa, mi-am dat seama ca este probabil mult mai important sa fii alaturi de persoana cu pricina cat timp rade si vorbeste si povesteste si iti mai si gateste ceva bun. Cand mergi la inmormantare te prezinti in fata unei carcase. Sau, mai frumos spus, un corp despre care convenim sa credem ca era cutarica.

Dar cred ca strategia castigatoare este asta. Sa fac eforturi sa fiu prezenta la evenimentele importante din viata oamenilor dragi atat timp cat ei sunt vii si calzi si sanatosi. E drept, o sa ma coste mai mult. E adevarat ca o sa implice eforturi mai mari si complicatii zeci.

Dar daca ma port bine cu un om cat timp e sanatos si in viata. Si daca ma interesez cum se cade de toate ale lui, eu cred ca pot chiar lipsi de la inmormantare, fluierand. Concluzia ar fi asa.

Hai sa mergem acum, chiar daca e greu. Nu cand moare cineva si nu mai e nimic de facut, inafara de un buchet de flori pe care nu le miroase oricum nimeni. Ci hai sa mergem cat e in viata si ne cheama la diversele lui evenimente vitale.

Sa fim acolo de ziua lui, Craciun, logodna, aniversarea casatoriei sau cand a facut o ciorba buna. Chiar daca ciorba e la 470 de kilometri pe serpentine sau, pentru a o gusta, musai sa luam avionul. Ca sa nu mai zic de situatia penibila cand ciorba e in alt cartier din orasul nostru, care nu prea ne place, si alegem sa stam acasa.

Ce daca e departe. Ce daca e greu. Hai.

Reclame

3 comentarii

  1. Irina · aprilie 18, 2012

    O cireasa inteleapta! Hai! 😉

    Apreciază

  2. Adamutza · aprilie 18, 2012

    Cool . I agree

    Apreciază

  3. stefan · aprilie 19, 2012

    bine gandit, felicitari! probabil majoritatea am gandit la fel in momente similare, dar incet ne’am intors la cotidian, trebuind doar ca un eveniment similar sa ne readuca la aceleasi promisiuni facute cu propria persoana…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s