la mare cu cireasa

Sper ca au pregatit hamsiile pentru prajit la Dinamo. Cu mujdei le vreau si doar cu un mic munte de cartofi prajiti le voi accepta.

Da, domnule, ne-am mobilizat. Mergem la mare, cu mic cu mare si cu mediu. Sageata albastra scurma pamantul cu roata de nerbadare in fata blocului. Nu ma mai inteleg cu ea pana cand nu o incarc cu toti prietenii si nu pornesc degraba. Stie ea drumul si singura, ca magarul omului beat. Eu trebuie doar sa o strunesc cu iscusinta.

Avem cu noi bautura, aeroterma, centuri de castitate, haine groase. Dar si costum de baie curcubeu, muzica numai buna pentru drum si chef, chef, chef monstruos. Stiu deja cu ce o sa ma ocup acolo. Dau o raita pe la Soni pentru o ciorba zdravana. Sed pe malul marii gratios o zi intreaga. Si noaptea, noaptea e tanara si noi tot asa.

Sper ca vad macar un mac, acolo. Si macar niste pasari marunte ciripind si alergandu-se pe deasupra campurilor, sub un soare potrivit de mangaietor. Da, mi-e dor de vama aproape dureros. Abia astept sa amusinez apa si nisipul inca tulburator de curat. Sunt dornica sa-mi bag nasul prin niste cocktailuri cu vodca.

Cica o sa fie cald, foarte cald. Prea bine. Atunci o sa fac bujori in obrajori si o sa ma desfat cu vantul prin plete. O sa imi scot pieptul generos la soare, sa il impresionez. De nu, zbrrrr nu pe o dugheana, ci sa bem cafele la nisip si sa mancam suberek pana om cadea sub masa.

De cand astept momentul asta. Sa inceapa odata vama mea. Si asta o sa ne ocupe tot timpul.

Anunțuri

despre Zilele Basce, numai de bine. Nada Mas.

Sa vedeti. M-am dus pe inserat in strada Nicolae Golescu nr. 16, in spatele Ateneului Roman.

Cum ce treaba aveam acolo. Este vorba despre restaurantul Nada Mas. Tot acolo sunt acum Zilele Basce, pana pe 28 aprilie. Adica mancare buna de tot, gatita de catre un bucatar aprig si foarte priceput din San Sebastian, unul dintre locurile unde se mananca cel mai bine din lume.

Dar gata cu partea tehnica. Acum stim unde e cireasa. Uite-o asezata la masa, cu multe randuri de tacamuri in fata. Si alaturi sta un domn bine. Imanol Jacade, un domn basc expert degustator, care are o mare pasiune pentru mancare bine gatita si viata bine traita. Este o trasatura a regiunii de unde vine, pasamite. De pus pe lista cu vizite viitoare.

Si ne povesteste el cu apa in gura cum se intampla in Tara Bascilor, un tinut verde verde si muntos muntos. Cum se aduna ei si beau cidru in picioare si ciugulesc mancare de calitate, din ianuarie si pana acum, la final de aprilie. Despre cum adora ei carnea si cum o gatesc de bine.

Aflu si faptul ca vaca nu trebuie sa fie tanara la frigare, asta e un mit. Caci taman vaca grasa si mai batrana face txuleton-ul (o friptura de va lingeti pe toate cele 10 degete) bun. Daca e gatita pe indelete si cu pricepere. Va spun, pe mine o vaca care mi se strecoara de acum inainte in farfurie nu mai are cum sa ma pacaleasca. Caci stiu acum. Cea tanara e roz, cea batrana e rosie.

Ce s-a petrecut acolo e destul de simplu. Eu sunt 89% ierbivora. Dar asta nu inseamna ca nu l-am privit cu ochisori mici si rautaciosi pe eCostin, cu care trebuia sa impart o friptura spectaculoasa de vaca facuta in sange. El barbat capabil, eu femeie pofticioasa si lupta e dreapta. Maldita si Cristi Serb au fost mult mai civilizati. La el aveti si poze bune cu ce s-a petrecut acolo. Nici de la ardeii copti nu m-am prea putut abtine.

Dar inainte de friptura mi s-au perindat prin fata ochilor mei cu pupilele marite asa. Aperitivo de Txistorra, adica niste carnaciori proaspeti de casa. Alubias negras de Tolosa con guarnicion de morcilla de cebolla y guindillas, adica fasole neagra de Tolosa acompaniata de morcilla de ceapa si ardei iute. Totul s-a sfarsit cu Queso Idiazabal, membrillo y nueces, si anume branza Idiazabal cu sos de gutuie si nuci. Iar a trebuit sa ma lupt pentru drepturile mele cu eCostin.

Concluzia e destul de simpla. Mergeti in seara asta acolo. Nu o sa va coste ieftin dar o sa va distreze rau de tot. Dati-i stomacului un premiu de excelenta. Alegeti meniul basc si atmosfera placuta de la Nada Mas si nu o sa ma injurati.

codoasa de profesie

Cireasa are multe placeri in viata. Dar una dintre cele care devin mai vartoase pe masura ce trece timpul este gasirea unui rost, stapan si adapost pentru lucrurile bune.

Este vorba despre obiecte, nu lucruri abstracte. Si despre oameni, pana la urma. Si despre o viata in armonie, undeva pe la mijloc. Lumea mea este plina ochi de obiecte. Si, daca este sa ne luam dupa legea atractiei, din ce ai mai multe obiecte si le faci sa se miste cu talent si cu folos, din aia o sa capeti si mai multe.

Eu cred in legea atractiei si asta este exact cazul meu.

Se pare ca nu intamplator am gestionat eu si fosta lamaie actuala jeanette siteul ala, dasiprimeste. Prin el imi satisfaceam exact oful asta. Redirectionam lucruri inca bune de la cine nu le mai vrea catre cine are nevoie de ele ca de aer. Simplu si curat. Pacat ca nu am mai avut vreme sa facem treaba ca la carte si am inchis.

Eu sper sa deschid din nou pravalia. Caci oful meu in loc sa scada, creste. Mereu vreau sa iau un fund de lemn care e nefolosit si sa il duc cuiva care sta sa stea bani pe unul, caci are de tocat ceapa.

Scaune, televizore, haine zeci, pantofi, cantare de bucatarie, dulapioare, aparate epilat, dulapioare de pantofi, toate astea si zeci de alte obiecte trec cu o frecventa uimitoare prin mana mea. Si eu am rabdare ingereasco-cireseasca cu fiecare dintre ele. Si dau telefoane si scriu mailuri si le car cu masina si le gasesc un nou stapan.

E clar ca sunt o codoasa de profesie. Acum aveam de ceva vreme un storcator care, desi un model simplu si curat si eficient, nu-si gasea suflet pereche. Era un caz disperat, dupa parerea mea. Statea de prea multa vreme la mine, nebagat in seama. Si uite ca i-am gasit o persoana de sex feminin. Care l-a luat in casa si a inceput sa-l stoarca deja cu placere.

A fost o zi buna, ziua de ieri. Iar viata intreaga, ea e superba si nu are nevoie de nicio completare.

astazi e ziua mea

Astazi e ziua mea. Zi superba ca mine. Tanananaaaa.

Totul a inceput fulminant. Un ponei portughez brunet a dormit cu mine in pat toata noaptea fara sa dea din micile-i copite. Si mi-a si sarit in brate la 12 si 5 sa imi zica la multi ani, mihoho. Si m-a strans in brate like there’s no tomorrow.

Dar sa vedeti. Inainte de asta am primit cele mai tari margele din lume. Grele, de argila. Aproape rosii. Pe fiecare dintre ele Lola a scris Cireasa e + ceva misto de tot. Dulce. Zemoasa. Sexy. Mmmmm. De ce nu e ziua mea macar 18 zile pe an. E asa de bine.

Am primit si o melodie misto, de pus la cafea. A mers in bucla, cat a tinut lunga cafea de ziua mea. Si apoi, imediat un t-shirt plin cu mici capsuni. Toate astea asa, pe burta goala. Daca stiam ca e asa de bine la 36 de ani, ii faceam mai demult. De ce oare nu vorbeste lumea despre asta.

Si facebook duduie. Si telefonul taraie. Si casa e deja aproape plina, desi e asa de dimineata. Pasarelele canta in fata geamului la multi ani. Si veverita din ciresul din fata tine o aluna pe nas. Pfiiii.

Dar sa ma duc sa iau tort. Si vin rosu. Si capsuni. Caci avem treaba, multa treaba. Ma intreb daca seful meu chiar vrea sa lucrez azi. Eu as sta mai degraba cu telefonul incins la ureche. Doar doar suna cineva sa-mi zica lucruri minuntate.

Ce mai zi. Sa nu va fie frica de 36. E the new 28.

cireasa si micul univers distorsionat

Cireasa e bucuroasa ca poate vedea universul in felul ei pozitiv pana la nebunie.

Unii numesc asta naivitate sau autominciuna sau mai stiu eu cum, intr-un fel usor dispretuitor. E mai cool sa ne inchipuim ca universul e trist. Si ca tot ce pare frumos e doar o pojghita penibila pentru un putregai imens care se ascunde cu siguranta sub orice.

Sunt destui oameni care cred, indiferent ce intentii bune avem, nu vom ajunge nicaieri. Ca tot ce ne inconjoara e desertaciune. Si ca totul e degeaba. Si ca lumea e invidioasa si pusa pe rele. Oricum, exista un public substantial care dispretuieste ochelarii cu lentila roz ai ciresei.

Dar sa vedeti cum se observa totul de la mine. Complet invers. Copaceii au inflorit in ziua in care m-am intors eu in tara. Tot atunci, nu pot fi decat vecinii cei care au dat cu artificii. De buna seama, toti au sarbatorit bucuria revederii. Bine te-ai intors cireaso.

Dupa parerea ciresei, toate in jur merg bine. Cheile bunului mers al lumii si al livezii sunt la ea. Daca ma port frumos, asta capat inapoi, intr-un procent coplesitor de cazuri. Cafeaua e mai buna pentru ca i-am zambit. Cei mai buni prieteni din lume sunt ai mei. Pasarile canta pentru a o distra pe cireasa in timp ce alearga.

Micul meu univers distorsionat in bine merge fara poticneli. Ce bine si frumos se vede de la mine, daca ati sti. Si daca apare ceva urat, tot la mine sta bagheta magica. Poate ca ma mint frumos si livada mea e un balon de sapun de lavanda. Dar rezultatele ma incanta, e asa bine sa traiesti. De ce l-as sparge si de ce as racai dupa rugina, nu stiu.

cireasa, nomenclatorul lor si combinatia noastra

Ma fascineaza meseriile prezente in nomenclatorul tarilor nordice.

Oamenii astia din nordul continentului, asa zis reci, se ocupa o sumedenie cu lucruri mici si specializate. Ati ramane trazniti sa banuiti cum traiesc si se organizeaza ei. Bine, nimic de zis. Si cu mintea inflacarata de gandul asta, am dat peste o situatie curioasa. O buna oportunitate de munca, daca as fi data maine afara.

Am aterizat la otopeni in crucea noptii. Prea tarziu pentru a mai gasi un transport in comun. Telefonul era blocat. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma descurc cumva cu celebrii nemernici de taximetristi care iau pielea bietului calator care ajunge sa le dea binete.

Am fost directionata catre primul. Norocul meu. Un barbat tanar si sfios, nu stiu cum ajunsese sa fie rechin de meserie. I-am spus uite, o sa fiu sincera, sunt atat de obosita. Vreau sa ma duceti pana la primul taxi normal, ca dumneavoastra sunteti mult mai scump. Aoleu ce-mi faci cireaso, mi-a zis. De cand astept o cursa si tu vii cu chestia asta. Oooof. Ia mai bine sa te invat ceva. Ia-ti tu valijoara si du-te de-aici. Du-te mai incolo, coboara scara aia si o sa gasesti taxi normal. Sa-i dea Dumnezeu sanatate acestui barbat tanar.

Asa am facut. Doar ca nu am dat peste un taxi chiar normal. Ci peste un gras neplacut de la o firma despre stiam ca e ok. Era din ala cu tricoul ridicat de atata burta. Dar grasul stia ca sunt la ananghie si ca ploua si ca m-au lasat nervii. Asa ca mi-a vorbit rastit si mi-a cerut o suma mai mica decat aia de sus dar tot mare. Am negociat putin si a acceptat cu multa sila sa ma duca acasa.

Peste o saptamana iar am ajuns la Otopeni seara. Telefonul mergea si nu era chiar miezul noptii dar acum stiam smecheria. Ca un facut, o doamna imi zice cat cred eu ca o sa plateasca ea pana la gara. Ii spun cucoanei chestia cu scarita. Si bang, m-a lovit. Asta as putea sa fac eu. Sa sed la otopeni si, contra a, sa zicem, 5 lei si o imbratisare, sa ma incoronez cercetasul in fruntea unui grup mereu nou de oameni pe care sa ii scot la liman. Sa ii feresc de taxiurile cele mai rele. Sa ii las in bratele pofticioase ale taxiurilor mai ok dar nu tocmai ok. In lumea de rechini sinistri generata si pastorita de catre aeroport, eu sa fiu cel mai mic si mai simpatic rechin. Minion, cu vorbe calde si dulci, si mai ales surazator.

Da, nordicii ar ramane trazniti de cum am inteles eu sa-mi gasesc un job de nisa.

strategia pentru cucerirea unui barbat care nu prea se lasa

Ciresei ii place grozav sa fie vanata de catre personajul Barbat intr-o majoritate covarsitoare de cazuri. Cine are sange, sa cuteze. Cine nu, sa croseteze ceva si sa uite de cireasa. Are balta peste.

Si totusi, uite ca exista situatii curioase. Situati in care, nu se stie de ce, ea ajunge sa tina pusca la picior. Si sa tina painea si cutitul actului de seductie. Exista, ce sa-i faci, barbati ce merita osteneala. Barbati care ii dau tarcoale ciresei dar insista sa ii dea tot ei cheile ritualului de imperechere.

Cum dansa nu se pricepe prea bine le treaba asta, nici rezultatele nu sunt chiar cele scontate. Cireasa stie sa fie sedusa si apoi taraita de par in vizuina. Unde barbatul de isprava este indemnat sa dea tot ce are el mai bun prin corp. Ori, cand lucrurile stau invers si este ea care trebuie sa sara harnica si rabdatoare toate obstacolele si sa organizeze o cucerire in stil mafiot, totul se da de-a dura. Totul.

Cireasa mai e si nerabdatoare. Cand cineva nu se lasa cum ar fi cazul sa se lase, din prima si cu entuziasm, ia foc mintea ciresei. Strategiile care urmeaza acestei stari de fapt pot fi ba hilare ba greu de pus in practica ba mizeaza pe elementul surpriza. Aici este prezentata pe foarte scurt una dintre ele.

Ma gandesc sa il invit la film. Si, la vreo 28 de minute dupa ce se stinge lumina, sa imi las usor capul pe umarul lui. Apoi sa il musc brusc si salbatic de aorta. Taman cand nu mai se asteapta si se relaxase si credea ca pericolul a trecut. Apoi aplic un garou stans si ii explic ca totul e spre binele lui. Sa nu se zbata, ca isi grabeste sfarsitul.

Cu vanatul astfel in gura, ar fi bine sa ma indrept degraba spre casa, neluand in seama privirile ingrijorate ale trecatorilor. Ce sa fac, uneori e prea mult de asteptat, coane Petrache.

hai sa mergem

Cireasa e prietenoasa din fire. Dar acum, ca si-a dat seama de niste lucruri esentiale, o sa fie cu 46% mai prietenoasa decat tot ce s-a vazut pana in prezent.

Preludiu: acest post este aparent trist dar de fapt indeamna la o mare veselie si pofta de viata.

Ideea mi-a venit cu ocazia unei inmormantari. Sa nu ne intristam insa, dragi nuntasi, caci e de bine. M-am gandit la urmatoarea situatie. Ca atunci cand cineva drag care sta departe e grav bolnav sau moare, ne gasim vreme sa mergem la capataiul trist sau disparitia oficiala a corpului.

Ni se pare ca-i datoram celui tare bolnav sau mort atata lucru, prezenta noastra adica. Ca ne-a placut de el si e un fel de omagiu. Din punct de vedere social este considerat inacceptabil sa lipsesti de la bagarea in pamant a cuiva care ti-a fost apropiat. Si brusc gasesti zile libere si resurse si bani de benzina si chemare si tot ce trebuie.

Si tot gandindu-ma eu asa, mi-am dat seama ca este probabil mult mai important sa fii alaturi de persoana cu pricina cat timp rade si vorbeste si povesteste si iti mai si gateste ceva bun. Cand mergi la inmormantare te prezinti in fata unei carcase. Sau, mai frumos spus, un corp despre care convenim sa credem ca era cutarica.

Dar cred ca strategia castigatoare este asta. Sa fac eforturi sa fiu prezenta la evenimentele importante din viata oamenilor dragi atat timp cat ei sunt vii si calzi si sanatosi. E drept, o sa ma coste mai mult. E adevarat ca o sa implice eforturi mai mari si complicatii zeci.

Dar daca ma port bine cu un om cat timp e sanatos si in viata. Si daca ma interesez cum se cade de toate ale lui, eu cred ca pot chiar lipsi de la inmormantare, fluierand. Concluzia ar fi asa.

Hai sa mergem acum, chiar daca e greu. Nu cand moare cineva si nu mai e nimic de facut, inafara de un buchet de flori pe care nu le miroase oricum nimeni. Ci hai sa mergem cat e in viata si ne cheama la diversele lui evenimente vitale.

Sa fim acolo de ziua lui, Craciun, logodna, aniversarea casatoriei sau cand a facut o ciorba buna. Chiar daca ciorba e la 470 de kilometri pe serpentine sau, pentru a o gusta, musai sa luam avionul. Ca sa nu mai zic de situatia penibila cand ciorba e in alt cartier din orasul nostru, care nu prea ne place, si alegem sa stam acasa.

Ce daca e departe. Ce daca e greu. Hai.

blugii si iubirile

Cireasa daruieste obiecte din casa cu mare usurinta.

Aproape ca este implicata zilnic intr-un campionat de spune-mi ce daruiesti ca sa-ti spun cine esti. Obiecte nemanuite de multa vreme, scaune pe care nu a mai avut onoarea sa-si cazeze, fie si 5 minute, al ei sezut. Haine nepurtate si deci triste si cate si mai cate.

Saptamanal se aliniaza langa usa obiecte ce urmeaza sa plece in calatoria spre o lume mai buna., Cu stapani mai iubitori si mai bucurosi de ele decat s-a dovedit a fi superficial implicata emotional de cireasa. Cu blugii insa, cu blugii este alta poveste.

Cand dau peste o pereche care stie sa-mi iubeasca asa cum trebuie soldurile si talia, o port pana o dezmembrez. Frecarea maxima e, cum altfel, intre picioare. Intai cedeaza psihic si se cresteaza un pic. Apoi ruptura se tot casca la mine si la lume. Incetez sa ii mai imbrac doar cand sunt pe jumatate goala. Si nici atunci nu-mi convine si ma imbufnez la ei.

Chestia e ca nu pot sa-i arunc. Blugii astia poarta prea multe urme ale iubirilor trecute. Au buzunarele pline de nisip si vise. Ele nu se vad cu ochiul liber dar se simt la pipait, daca insisti. Stiva mea de blugi vechi au urme de mangaieri. Din fiecare dintre blugii astia, daca ii scuturi, o sa cada melodii frumoase si pahare pline.

Blugii mei vechi spun povesti. Chiar daca ei si-au trait traiul si si-au mancat malaiul alaturi de mine, simt ca nu pot fi ticaloasa. Ii mai tin acolo si apoi vad eu. Poate deschid un muzeu cu ei prinsi sub panouri frumoase de sticla si cuvintele explicite despre implicatia pe care au avut-o, la vremea lor.

O pereche de blugi tine doi-trei ani, daca ai noroc. Pfii, cate stie fiecare dintre ei.

am un Paste. cum procedez

Branza telemea. Iarba. Oua. Curatenie. Icre. Mic dejun pe balcon. Cafea 4 ore si un sfert. Miam.

Bicicleta pana la refuz. Trandavie. Iarba. Ordine in viata. Oua umplute. Ronduri de flori din parc. Poze. Icre iar.

Seriale preferate. Acces limitat la internet. Crap prajit cu piure. Povesti vanatoresti. Dans.

Barza. Varza. Viezure. Bingo.

Icre. Telefoane lungi cui am chef. Cui nu, nu. Hranit pisica Alin de douaX. Pamant.

Ploaie. Lapte de pasare, poate. Ordine in dulap. Alergare in parc. Ceapa verde. Primenirea florilor.

Bicicleta. Branza. 5 filme. Cafea cu lapte. Vorbarie femeiasca. Somn dulce. Somn meritat. Somon.

Corfu virtual. Speranta Corfu aievea. Icre, daca mai sunt. Flori proaspete. Rosii, galbene, albe. Violete, de or fi aparut.

Bere. Bere. Film. Film. Bere. Somn. Somn lung. Iarba. Manta de ploaie. Bicicleta.

Putin internet. Vacanta cu trenul din franta. Carte. Branza. Carte.

Prieteni multi. Tihna. Huzur. Ploaie. Branza. Cioc cioc. Oua. Cioc. Carte. Inima.

Va doresc un Paste fericit.