boa lisboa

Cireasa si-a pus jalba in bat si bocceaua pe umar.

In ea sad confortabil doua sandivsuri in boccea, o carte asa de interesanta ca nu o pot lasa din mana nici cat ma duc pana la baie, ochelarii de soare cu oglinda sa nu i se vada ochii pofticiosi cand se uita dupa barbatii locali de multe rase, alcatuiri, texturi si culori, niste slapi mai aratosi, asa, un costum de baie in culorile curcubeului cumparat ei de amicul SMPE, cerceii cu cirese, un sutien care este bland si iubitor si confortabil cu sanii astia mari, o pernuta gonflabila pentru gat in caz ca ii vine sa motaie, un cadou impachetat cum s-a priceput ea mai bine, 2 fuste flu-flu, doua prezervative care sa fie acolo pentru ca nu e sanatos pentru psihic sa presupun ca nu voi face cu siguranta sex, doua tricouri care o sa ia mintile barbatilor, un parfum cu care cand se da iti vine sa o tot adulmeci pana lesini si cazi jos, o umbrela ca cica s-ar putea sa ploua, sosete argintii, oja rosie, aparatul foto care o scoate din minti dar este mai bun decat niciun aparat foto si un card de 8 mega, o esarfa care o tine nici imbracata nici dezbracata, niste cash, o geanta care pare mica dar in ea poate sa se lafaie in voi un pui de elefant la nevoie, o asigurare de sanatate in caz ca isi rupe vreo unghie.

Cireasa pleaca in zori de zi la Lisabona pentru ca merita. Ea a muncit de i-au mers fulgii unul cate unul, extraordinar de multi fulgi a pierdut in ultima vreme. Oricat s-a straduit, facand si overtime, nici in momentul asta nu a reusit sa-i adune pe toti pentru a face din ei umplutura pentru cea mai elaborata perna din univers. Cand lucrul asta o sa se intample, perna asta va fi vanduta la suprapret.

Cireasa va fi receptionata la aeroport de catre poneiul sturlubatic, motivul serios al acestei escapade usor costisitoare dar sunt absolut sigura ca pe deplin satisfacatoare in final. Depre Lisabona nu stiu mare lucru asa ca sunt gata sa aflu cam tot.

Stiu ca are coline, vreme frumoasa, oameni pusi pe party dar si siesta. Ca felurile de mancare se intrec umar la umar pentru cele mai gustoase bucate din univers. Ca oamenii tind sa te atinga si sa te stranga cu inflacarare in brate desi abia te-au cunoscut. Vai, sper sa fac fata acestui asalt. Stiti doar ca sunt o persoana mai timida si mai retrasa.

Poneiul zice ca o sa mergem la plaja. Asta m-a surprins foarte tare. Aproape ca m-am inmuiat in felul ala sexy dinainte de un act sexual cand am auzit ca, desi e martie, eu o sa stau in pielea goala pe nisip si o sa las vantul sa-mi faca pletele scurte fal-fal-fal.

Lisabona, surprinde-ma, draga mea. Sunt gata. Poneiule, despre tine ce pot sa mai zic. Sa fii acolo, la primire.

Ne auzim marti, 3 martie, cu povesti desucheate despre mica mica vacanta.

mda sau simfonie primavaratica

Mi-a cazut o plomba. Mi-au taiat gazul. Acum vine o factura uriasa plus o taxa de conectare. Imi trebuie niste ram neaparat. Laptoul meu de zahar dublu rafinat abia se mai taraie. Revizia la masina a costat mai mult decat am crezut. Mai aveam de schimbat si chestia aia in care bagi centura de siguranta. Ca s-a stricat senzorul ala si desi am centura pusa el bipaie ca un idiot de imi vine sa-mi iau campii. Dar costa prea mult si am zis ca nu o schimb, ca se poate trai si asa. Dar acum imi vine sa iau un topor si sa o stalcesc in taieturi. Nu se poate trai si asa. Bipbipbipbipbipbip.

A venit asigurarea de casa. In cateva zile trebuie sa platesc rata trimestriala la casco. E uimitor cat costa casco. Si e inca si mai de mirare cum trei luni trec precum o luna jumate atunci cand ai de platit casco. Trebuie sa fac o ecografie care probabil ca costa asa de mult pentru ca sunt implicati doi sani in intreaga poveste. Am de platit o datorie, ce bine ca e petite. Luna asta trebuie platit impozitul la casa. Ce bine ca nu exista impozit pe bicicleta si folosirea ei. M-a sunat doamna administrator sa-mi zica ca nu am fost de multa vreme pe la ea, sa stam de vorba. Vrea sa zica intretinerea dar ii apreciez finetea.

Dar sa vedem partea roz roz roz din toate astea. Ma bucur insa ca frigiderul nu merge tot cu gaz si ca laptopul reuseste sa functioneze fara apa calda sau caldura. Ce misto ca am masina ca acum se face vreme de fugit in lume si tot ce am de facut este sa ma urc in ea si sa-i dau bice, dupa ce i-am soptit o destinatie. Ca sa nu mai aud bipaitul, o sa pun muzica rock tare si o sa deschid geamurile si o sa ma tot duc. Ce situatie norocoasa ca nu am datorii si nici vreun credit si mi s-a terminat leasingul. Consider ca e un lux faptul ca am bani sa platesc tot ce am povestit mai sus si mi-a mai ramas ceva si pentru un bilet de avion.

Probabil ca va regasiti. Dar nu-i nimic. Mergem inainte. Viata e frumoasa de pica chiar si asa.

cireasa si sistemul

Toata lumea cu scaun la cap injura sistemul. Bineinteles, si eu.

Unde sistemul reprezinta locul si timpul anume stabilit de catre altii, multi ca numar si importanti ca ierarhie, care ne forteaza sa facem in timp ce stam aplecati lucruri pentru a ne castiga o paine mai mica sau mai mare, dupa posibilitati. Dar si modul in care ar fi bine sa ne obisnuim sa traim, caci asa face mai toata lumea. Urinatul impotriva curentului e anevoios si se lasa cu repercusiuni pe care toata lumea le vede tot pe pantalonii tai.

Tot sistemul este modul in care ne intelegem cu vecinii, chiar si cu cei care nu ne plac, pentru a ne asigura ca se monteaza un interfon. Daca vrei interfon, e musai sa te supui si atunci cand vecinii se agita in mod stupid pentru nu stiu ce gardulet fara sens. Trebuie sa zambesti si sa cotizezi sume grasute cu inima aparent deschisa pentru garduletul de care ti se rupe in 14. Faci asta ca sa fii sigura ca ai o viata decenta acolo unde locuiesti si ca sunt sanse mai mici sa ti se bata in teava atunci cand faci sex cu strigaturi.

Sistemul este modul in care acceptam ne supunem sa apasam 1 pentru informatii despre factura si 2 pentru cazurile in care ni s-a intrerupt curentul electric si il vrem inapoi. Sau 3 pentru cazul in care simtim nevoia imperioasa, la fel de imperioasa ca cea de a mictiona, de a vorbi neaparat cu furnizorul respectiv dar nu stim exact ce vrem sa ii spunem.

Sistemul este supermarketul din ce in ce mai urias unde ti-e sila sa intri, caci tie iti cam place sa faci cumparaturi din magazine mici, cu oameni care au interesul sa fie draguti, ca sunt ale lor. Sistemul supermarket propune produse din ce in ce in mai bizare, aduse din locuri din ce in ce mai indepartate, desi avem aceleasi produse aici si suntem multumiti de ele. Sistemul este si usturoiul chinezesc. Si totusi mergi la supermarket si caci restul sistemului te face sa ai putin timp pentru cumparaturi si atunci te supui si iei totul de aici, din hala.

Sistemul inseamna si cascoul pe care il uram dar nu-l facem. Ultimul fel de detergent pe care l-am inregistrat fara sa vrem de la televizor si il cumparam automat. Goana dupa gasirea unui loc bun la gradinita pentru un copil pe care il vrem pregatit si capabil de a face parte din viitorul sistem. Gata, ma opresc. Stim toti ce inseamna sistem.

Sistemul sunt toate lucrurile care ne constrang sa funtionam cu ele pe tot parcursul vietii. Una dintre responsabilitatile de capatai ale sistemului este sa se asigure ca suntem prinsi in el ca intr-un cleste. Dupa parerea mea, cine crede ca poate sa se eschiveze sistemului e un om naiv. Ce-i drept, nici mie nu-mi place prea tare.

Unde voiam sa ajung este ca mi se pare ca exista trei feluri mari si late de a relationa cu sistemul. Primul este sa i te supui orbeste, devenind parte ingranta cu trup si suflet si saliva si inima si oase si unghii si limfa din el. Al doilea este sa i te impotrivesti indaratnic, luptandu-te cu el cu spume la gura si angajandu-te intr-un razboi care te face sa chelesti devreme si sa bei alcool sa te mai racoresti si sa visezi permanent sa fugi undeva, in alt sistem care de aici pare mai verde, ca iarba din alta parte.

Al treilea mod in care poti aborda sistemul este cochetand cu el. Este un fel de curvasarie, chiar placuta pe alocuri. Cam asa cum aleg femeile dintr-o tara cotropita sa se lase seduse de chipesii barbati din armata cotropitorilor. Se si distreaza cu barbatii astia frumosi si bine antrenati dar castiga si niste bani in vremuri de restriste.

Cireasa crede ca trebuie sa te faci frate cu sistemul prin toate punctele esentiale pe unde asta se poate, fara a-ti pierde sufletul. Sistemul are si foloase importante, ce nu sunt de neglijat. Si oricum iti impune lucrurile alea ale lui nasoale, ca vrei au ba. Si atunci de ce nu. De ce sa nu te impiedici, cand sistemul te alearga.

Fuck the system, cred si eu. Dar incerc sa il fac sa ma faca in asa fel incat sa-mi si placa, pe alocuri.

sa inceapa prajitureala

Cinnabon m-au invitat sa fac prajituri adica rulouri cu ciocolata la una dintre casutele lor.

M-am prezentat la Afi Controceni impreuna cu 4 cititori de isprava. Mi-au dat un tricou de o culoare foarte frumoasa, tucoaz, o sapca, un sort, niste manusi, si m-au pus la treaba. Doamne ce mult mi-a placut. M-au invatat sa fac treaba buna in vazul lumii, asa.

Am framantat coca, am intins-o pana a devenit material numai bun pentru un rulou de nota 9 spre 10. Mai am cate ceva de invatat. Am umplut coca asta cu o ciocolata despre care nu stiu sa va spun exact cum mirosea de minunat. Ceva incredibil. Ma si mir ca n-am lesinat. Poate ca doar rusinea de cititori m-a tinut in picioare.

Am taiat rulourile la milimetru, folosindu-ma de o rigla. Le-am potrivit regeste in tava. Am pus totul la dospit si am asteptat. Apoi a urmat cuptorul, unde rulourile au dormit somn dulce. In timpul asta cititorii mei de blog se uitau la mine cu ochi pofticiosi si umezi. Au inteles ca e serioasa treaba si ca pe bune urmeaza sa manance ceva marca Cinnabon din mana mea.

Iulia, cea mai buna facatoare de rulouri din pravalie, m-a calauzit in prima mea aventura prajiturista. Alina, sefa mea pe termen scurt, m-a invatat etica la locul de munca. Cinnabon nu si-au dat seama cred cu cine au de-a face. Caci altfel nu le-ar fi scapat informatia cum ca ar exista ceva loc liber la ei.

Sa depun un CV, ma gandeam. Mai astept un pic doar, sa nu ii sperii. Caci e prea misto la ei acolo. Si prajiturile care populeaza standul Cinnabon, o nebunie. As muri de placere sa fiu inconjurata de cupcakes si caramel si nuci vrajite, aduce de la capatul pamantului, si multa multa cioco.

Merci Cinnabon. Cititorii mei s-au distrat gustativ. Eu m-am distrat in multe alte feluri.

Si da, viata are nevoie de rasfat. Asa cred si eu si asa ar trebui sa faceti si voi in fiecare zi. Rasfatati-va, am zis. Cu prajituri bune dar si cu orice altceva aveti chef.

blonda la inceput, satena pe urma

Cand era mica, cireasa s-a interesat si a aflat ca o femeie e bine sa fie blonda si cu parul lung. Zis si facut.

Asa i s-a parut ei ca e bine si frumos cu mintea de atunci. Sigur, strategia nu a fost chiar rea. Cireasa s-a maritat, ce daca s-a maritat prost. In plus, cireasa a inceput sa castige din ce in ce mai bine. Ce daca banii reieseau din lucruri pe care nu adora neaparat sa le intreprinda. La toti ni-i greu.

Important e ca treaba mergea in sus si pletele lungi si blonde pareau sa joace rolul lor important in toata povestea. Sigur, mai erau si sanii astia mari. Poate si abdomenul ferm dar care totusi inspira fertilitate. Cine sa mai stie. Cireasa credea ca a apucat pe Dumnezeul podoabei capilare de un picior si nu visa sa fie altfel decat blonda blonda.

Ani de-a randul si-a boit dumneaei podoaba capilara si a incercat sa o lungeasca la maximum, cat s-a putut de tare. Anii au trecut si cireasa a uitat, ca intr-un cantec al formatiei Timpuri Noi, cam ce culoare avea parul ei la origini.

Noroc cu stilistul nemernic si scump care a intors-o pe cireasa din drum de doua ori cand ea era decisa sa continue cu proiectul vopsirea pana la loc comanda. Odata nu avea curent si ea avea programare si el a uitat sa o sune sa-i zica sa sada mumos acasa. Alta data era prea ocupat si cireasa s-a enervat ca prea asteapta mult si a plecat.

Apoi s-a ivit o plecare in China suficient de lunga incat sa capete cireasa niste radacini inchise la culoare cat China de mari. Vazandu-si pletele la adevarata lor nuanta, cireasa a ramas uimita. Sfinte Sisoe, deci asa arat eu cand nu am penajul vopsit. Dar e grozav. Ce o fi fost in capul meu.

Sigur ca blonde is more fun. Dar sa vedeti ce bine e sa fii satena cu parul tuns scurt. Un nou univers de posibilitati se deschide in fata ochilor unui asemenea fruct reinventat si de fapt adus la originile-i bune. E drept ca in varianta asta nu pare sa ma mai ceara nimeni de nevasta si asta nu-i chiar un lucru rau. Banii insa, ei vin multumitor.

Blonda la inceput, satena mai pe urma. Iata o combinatie care starneste, ciufuleste si intarata succesul.

oda barbatului cu bani putini*

Postul asta cere la inceput niste explicatii, mai multe, dupa cum urmeaza.

*Unde e bine de spus de la bun inceput ca barbatul cu bani putini este cel care castiga ok si nu deloc. El este capabil cu destule greutati, ca noi toti dealtfel, sa-si acopere cheltuielile fixe si sa puna si o bruma de arginti deoparte pentru vreo escapada sau un hobby.

**Barbatul asta cu bani putini despre care vorbesc eu reuseste sa se descurce spre a se intretine singur. La o adica, daca eu as incepe sa ma dau cu fundul de pamant urland ca din gura de sarpe ca nu mai vreau sa ma duc la serviciu incepand de maine, tot el ar fi capabil. Ar putea sa mai hraneasca inca o gura, si anume a mea, pe un oarecare termen limitat. Asta pana imi bag din nou mintile in cap si imi dau seama ca am exagerat si ma pun din nou pe muncit.

***Prin bani putini inteleg ca el nu are o masina mare care consuma mult, nu se imbraca in mod special de la Abercrombie & Fitch, nu are drept hobby yachtingul sau alte dracovenii care necesita sume indecente de bani.

****Barbatul cu bani putini este unul normal, care se bucura cand ii iese ceva despre care nu se vorbeste neaparat la televizor.

Uf, bine, ca am terminat cu preliminariile. A fost greu dar necesar.

Imi place barbatul cu bani putini pentru ca el inca apreciaza sincer lucrurile pe care le face si le capata. Actul de a munci aprig pentru lucruri mici si simple il tine normal la minte. E nealterat, nu a avut cum sa se blazeze si este mare amator de o viata in care isi gasesc loc lucrurile fireste. Pe omul cu bani putini nu il deranjeaza sa il ude ploaia.

El are si placeri normale, pentru care nu trebuie sa platesti cu bani. Cum ar fi sa gateasca o cina delicioasa, sa se plimbe cand ninge sau sa asculte muzica tare in masina in drum spre munte. Si e bucuros desi la munte nu urmeaza sa se cazeze in singurul hotel acceptabil de 5 stele de pe valea prahovei.

Cu omul cu bani putini ai ce vorbi. El nu sta adancit toata ziulica in telefon, doar-doar pica vreo afacere. In weekened sunt putine sanse il sune CEO-ul nu stiu care si sa strice cheful tuturor, inclusiv al lui, cu vreo telefonferinta in 6 tari.

Imi place barbatul cu bani putini pentru ca, atunci cand se strica ceva, inceaca sa repare el. Ca nu insista sa petreaca vacante in locuri de fite unde se ajunge greu si in care o cireasa trebuie sa fie recunoscatoare ca a fost dusa.

Imi place barbatul cu bani putini pur si simplu si sa speram ca el ramane asa.

suflete pereche la om si animal

Vorbeam deunazi cu un fruct apropiat despre sufletele pereche.

O discutie veche, la care gasim mereu ceva nou si stralucitor si tulburator de adaugat. Apoi ne linistim si mai lasam sa treaca o vreme si iar ne apucam, de unde am lasat. Si sporovaiam noi despre jalea ce te apuca pe tine, fiinta umana, cand crezi ca ai dat peste unul pentru imperechere pe viata si de fapt amarnic te-ai inselat. Pam pam.

Si am ajuns cu discutia la faptul ca noi, oamenii, avem incrustata in suflet chestia asta speciala. Ideea asta culturala cum ca trebuie sa facem lucrul ala numit coabitare sau dragoste impartasita sau parteneriat emotional musai pe viata. Si musai monogam. Si musai sa ne iasa din primele incercari, ca altfel ne apuca depresia.

Si apoi eu m-am gandit la animale, tot mamifere, ca si noi. Ca ele sunt mai calme si mai decise sa-si accepte cu serenitate si demnitate soarta legata de neimplinirea vietii lor sentimentale. Iar apoi mi-am dat seama ca de fapt habar nu am daca lucrurile stau asa. Animalele nu plang si nu vorbesc.

Deci cum as putea eu sa ma prind ca ele sunt ok cand se despart. E doar o presupunere exagerata din partea mea faptul ca, daca ele nu se dau cu capul de pereti si nu mananca tone de inghetata si nu isi tund si isi vopsesc parul intr-o culoare socanta, inseamna ca nu sufera. Bad cherry, bad.

Probabil ca nici lor nu le vine chiar la indemana faptul ca un animal le lasa gravide. Le promite marea cu sarea si armonie vesnica si hrana adusa in cuib pe viata si lugulugu. Si asta se intampla in fata intregului card de alte animale. Incat atunci cand dragostea animala trece, si animalele se despart, dezonoarea e totala.

Cred ca socul unei iubiri care se termina la fel de urat pe cat de frumos a inceput e mare si la om si la animal. Doar ca noi ne vaicarim si ne sunam toate prietenele si avem cearcane. In timp ce animalele poate ca mananca mai putina iarba. Sau se bucura mai putin de soare. Sau n-au chef sa faca baie.

a venit vremea sa va servesc

Dragi cititori, a venit vremea sa fac ceva pentru cativa dintre voi. Ma oftic ca nu pot pentru toti dar na. Va rog sa ma credeti ca s-ar isca un balamuc teribil. Nu-mi permit.

Si de data asta nu e ceva nu mataforic, nu e iluzoriu si nici internetic. Nu o sa ma mai folilez in felurile-mi caracteristice. Ci voi face, uite, ceva folositor si bun si gustos, de sa ma tina lumea minte. Cu manutele astea doua o sa pregatesc pentru patru dintre cititorii mei de vaza niste fursecuri delicioase.

Rumoare.

Zau daca mi-e frica. Ce daca nu am mai facut asemenea bunatati in viata mea. Eu sunt mai degraba genul ciorbita de legume si praz si paste aglio olio. Dar ce daca. N-are a face. Un bucatar iscusit de la casa de prajituri mmmmm Cinnabon o sa scoata untul si niste rulouri spectaculoase din mine.

Fericitii castigatori a fericitelor rulouri sunt a cherry, un domn bine pe nume ionut, o femeie frumoasa cu ochi albastri pe nume irina, care asteapta un copil pe care il astept si eu, si nr. 4 ramane a fi desemnat foarte curand. Criteriul alegerii a fost loialitatea lor ca cititori si lungimea relatiei noastre armonioase.

Si iata ce o sa le fac eu lor. O sa ii chem miercuri la Afi Palace Cotroceni, adica acasa la Cinnabon. Acolo o sa mesteresc rulourile vrajite. Apoi o sa ii oblig sa le manance. Apoi o sa ii strang cu usa sa zica ca au fost tulburator de bune, indiferent cum au iesit. Sigur, o sa ma intorc pe tema asta, sa zic cum a fost.

Gazdele mele de miercuri se pricep sa prepare asa. Rulouri clasice cu scortisoara, rulouri pecanbon cu nuci pecan si caramel, chocobon (cu sos de ciocolata), sticksuri Cinnabon, Cinnabon Bites, Miez Dulce si Cupcakes. Om vedea ce reusesc eu sa fac din toate astea. Dar va reamintesc faptul ca stima de sine legata de subiect exista in cantitati suficiente.

Faima deliciilor Cinnabon se datoreaza legendarei scortisoara Makara, provenita din muntii Indoneziei. Eu am vazut crescand scortisoara in muntii aia cu ochii mei, va spun ca e spectaculos.

Deci sa biscuim, maria ta. Viata are nevoie de rasfat, zic cei de la Cinnabon. Si intaresc si eu.

spune-mi la ce porn te uiti, ca sa-ti zic cine esti

Cireasa are des musafiri. Si ei mai au cateodata nevoie sa intre pentru cine stie ce flecustet pe computer. Vai ce greu e.

Vai ce greu e sa am grija ca mereu istoria calatoriilor mele internetice sa fie curata ca o lacrima. Caci desigur, oamenii apropiati stiu ca cireasa mai pica in pacat si mai ajunge gafaind pe siteurile porno. Dar de aici si pana la a sti exact la ce s-a uitat cireasa mi se pare cale lunga.

Prin urmare, lucrurile se intampla asa. Dupa ce ma documentez bine si inteleg ce si cum pe vreun site nelalocul lui, ma concentrez sa fac curat. Cu o mana incerc sa ma distrez. Cu cealalta mana tin strans o guma de sters, cu care grijulie sa fac luna in urma mea.

M-as jena sa stie musafirii in general si mai ales unii dintre ei, in fata carora incerc sa-mi pastrez o prestanta, pe unde am fost. Pornografie este un domeniu bine impartit pe diverse categorii de interes, de la putin la mediu si pana la foarte perverse. Ei bine, eu vreau ca lucrurile astea sa ramana nespuse.

Unii zic ca trebuie sa te uiti in gunoiul menajer al omului, ca sa stii cine este cu adevarat. In functie de ce produse foloseste etc. Altii zic ca trebuie sa-i vezi prietenii si atunci te lamuresti. Eu cred ca si asta e discutabila. Dar mi se pare teribil de relevant porn-ul la care se uita oamenii. Aia care se uita, adica foarte multi dintre noi.

E important daca zabovesc mai degraba la categoria petite sau interracial sau pregnant sau extreme sau pur si simplu intercourse. Prin urmare, masluirea zicalei si aducerea ei din condei la spune-mi la ce porn te uiti, ca sa-ti zic cine esti mi se pare pertinenta.

Sus pofta catre imagini explicite. Dar jos explicitarea eu catre micul public ce ne inconjoara. Detele history, dragi prieteni.

cireasa, un mamifer obisnuit

Cireasa adora sa se creada superioara.

Vrea sa creada ca e plamadita adica dintr-un material bun. Unul impermeabil si ignifug atunci cand vine vorba despre tot felul de lucruri lumesti si barbare. Asa ii place sa se creada dar uite ca soarta ii arata mereu cat de simpla e.

Ma refer la primavara. Si cum se insinueaza ea ba cu nu stiu ce ciripele, ba cu un aer cu miros care ma face sa zburd pe loc. Primavara n-a venit inca, te uite cum ninge in martie, dar parca o simt deja cum alearga prin vene. Simt primavara si cand sorb cafea dimineata si ma uit pe geam la copacii care se mira ca inca le e asa de frig si vor sa puna ceva verde pe ei.

Si nu e doar sentimentul ca trebuie sa plec degraba undeva. Sa amusinez pamanturi si campuri si paduri si ape si targuri si tarini si gradini neinflorite inca dar cu promisiuni ferme de mai bine. Dar se pare ca s-a deschis sezonul de imperechere la om ca si la cireasa. Ca la orice animalut ce se supune legilor firesti ale lumii.

Cireasa miroase a dragoste pura, tandra si asa mai departe. Ea se uita cu drag la alte mamifere din aceeasi specie. Si observa cu nesat ca si ele se uita curtenitor inapoi. Sezonul de imperechere de primavara este in toi. Cireasa si-a deschis un birou unde primeste propuneri indecente si indosariaza sentimentele noi ale semenilor catre ea.

Dupa ce da numar de intrare, viseaza cu ochii deschisi la ce ar putea fi, daca s-ar povesti. Degeaba au dus-o ai ei pe la cele scoli, pentru instruire. N-are importanta ca au insistat ca ea sa invete sa cante la un instrument si sa pronunte frumos in limbi straine. Ce-i al ei e pus deoparte. Biata cireasa asta e doar un mamifer obisnuit, si ea.