cireasa despuiata din prima

De obicei cireasa alege sa mearga imbracata pana-n dinti iarna pe strada.

Are si ea principiile ei. In plus, pielita subtire de cireasa este fragila si nu se vrea scoasa in ger. Dar sunt momente cand nu are incotro, isi da si ea seama pe data. Si atunci se opreste din tot ce face, lasa geanta deoparte si da jos tot ce are pe dansa. Apoi sta goala asa si il lasa sa se zgaiasca cat pofteste. Asa e uneori.

Daca imi place ceva tare pe lumea asta atunci cand vine vorba despre barbatii din jur si femeia din mine, apai asta e complicitatea. Adica jenesaisquoi-ul ala care se isca intre doi oameni care se plac si petrec timp de calitate impreuna. E delicioasa istoria care se tese sub ochii mei. Cu glume bune, cu expresii si priviri luate din baza de date.

Si totusi, cand dau peste un barbat care pare ca imi pricepe mecanismul inca din prima secunda, mi se pare sexy. Barbatul cu pricina poate sa nu fie neaparat unul dintre sufletele mele pereche. Si totusi el are manualul meu de functionare, cu tot cu CD si telecomanda, de cum am facut cunostinta.

In momentele astea cireasa se fastaceste. Roseste cand el stie ce vrea ea sa zica, sa manance, sa asculte, sa bea, si ii anticipeaza in mod curios fiecare urmatoare miscare. Si de obicei barbatul cu pricina stie ca este special si pluseaza si ii da dovezi si mai graitoare despre abilitatile lui speciale.

Asa se intampla cu unii barbati ce ii apar in cale. Se intampla destul de rar, macar atat. Altfel unde s-ar ajunge.

Anunțuri

cireasa si domeniul de resort sau 6 ani de blogging party

Ma tot tin sa scriu despre asta de cateva zile.

M-a chemat Manafu joi la 6 ani de blogging party si m-am dus. Si bine acum facut. Caci acolo, in centrul orasului, erau stransi toti prietenii mei vechi de blogging. Cu mic, cu mare, cu urias.

Unde mai pui ca sunt convinsa de un lucru. Tot acolo erau adunati si viitorii mei prieteni de blogging. O gramada de fete noi, cu care sigur o sa ma mai intalnesc. E grozav cum se improspateaza lucrurile si cum se misca, plin de talent, domeniul meu de resort.

Si mi-am dat seama de ceva. E asa de dulce sa faci parte dintr-un grup de oameni intre care sa te simti asa de bine si in viata cea de toate zilele, nu doar online. Din cei 6 ani de blogging propusi de Cristi drept aniversare, eu am blogerit 4 jumate. Si abia m-am incalzit, caci sunt multe proiecte si povesti pe teava.

Mi-a placut si merci. Si la cat mai multi ani de blogging, insirati ca margelele internetice pe o ata.

mazare my way or the highway

Cireasa a fost intrebata de doua ori intr-o singura zi de ce mazarea ei nu are sos rosu. Ei bine, n-are pentru ca ii sade mult prea bine doar cu sosul ei cel putin verzui.

Si cum necredinciosii, mari amatori de sos tomat in mazare, au gustat din mazarea neimbujorata si au decis ca e buna, am zis ca e cazul. Sa pun adica aici reteta de a prepara o mancare decenta de mazare in cel mai lejer mod din lume.

Se ia o ceapa maricica, se taie ea cat mai convenabil de mic cu putinta. Se pune in cratita si se adauga 3 linguri de ulei, de preferinta de palmier. Se pune si niste apa impreuna cu uleiul, cat sa pluteasca solzii de ceapa in zeama asta. Se pune pe foc si cand totul incepe sa miroasa ca la o vecina acasa si ceapa se face nitel transparent, incepe filmul.

Adica se taie coltul pungii de mazare congelata si se adauga in cratita tot continutul asa cum e. Fara sa-i mai faci ceva inafara de un spalat ferm si rapid inainte. Se mai adauga apa si se amesteca vartos totul de 2 ori. Asta pentru ca apa cu ceapa, cu uleiul si cu mazarea sa se imprieteneasca si sa stea in continuare la sueta.

Apoi se pune capac si se asteapta vreo 20 de minute. Se ia capacul, se amesteca putintel, se pune sare si cat de mult marar ai prin casa. Si ai face bine sa ai, caci e magic si la omleta. Asa. Si se mai lasa 20 de minute. Apoi e gata. Sigur e gata. Puteti sa gustati, daca nu ma credeti. O sa fie divin.

Deci tineti mazare congelata in casa si tineti si minte ca ea se face asa. My wayor the highway.

PS: Gasisem si o poza misto, daca ar fi fost sa fie sa mearga sa o incarc. Lasa, e ok.

top 10 pofte de calatorii locale

Cireasa simte mugurii primaverii cum ii erup pe sub piele. Primavara pe care altii nu vad inca o agita si ii creeaza un enorm dor de duca.

Locsoare tentante de prin tara i se strecoara sub tampla infierbantata, chiar si pe timp de noapte. Se gandeste unde sa poposeasca mai intai. Deci care sunt primele 10 locuri cand drumul s-o deschide verde si soarele o sa o insoteasca prin aerul in care zboara papadii si mici fapturi.

Apuseni. Am de trecut prin Arieseni, Huedin, Albac si alte locuri de pe-acolo, cotloane de frunze si oameni draguti pline.

Judetul Mehedinti. Inca nu am stabilit un popas anume dar am auzit ca este incantator. Si unde este incantator, hop si eu si ai mei.

Vama. Stiu ca nu pot face baie dar macar vreau sa simt vantul prin scurtele-mi plete. Si sa-mi aleg de pe acum locul unde imi pun prosopul la vara si nici ca il mai dau dus de-acolo.

Delta. Vreau sa stau de data asta 10 zile. Sa cotrobai prin paduri, sa mananc peste cu nemuluita, sa stau de vorba in tihna. Sa ma imbaiez, sa ma uit la cer.

Cluj. Stiu ca ma asteapta acolo, cuminte, orasul. Si mi-e dor si de prietenii care stau la buza dealului de unde se aude cucul. Jur, cucul.

Bucovina. Dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri si a cherry stiu ca acum, cand vorbim, cineva roboteste la o casuta. Ea va fi gata in curand si noi vom merge sa o vizitam si sa ne delectam cu tort de ciocolata.

Cireasa nu o sa faca mutre daca i se propune sa plece degraba spre Banat. Cine stie ce chestii o asteapta acolo. Hmmm, cu cine sa vorbesc eu despre asta.

Sarmisegetusa. Multa lume zice ca nu e nimic special acolo dar zau daca nu vreau sa-mi var codita si sa verific cu ochii mei. Peste tot e ceva frumos.

Dobrogea si ale ei drumuri prafuite. Vreau sa ma impresor de maci si sa o bat de-a lungul si de-a latul, fara un scop anume si aproape fara harta. davitblog awaspinter topkabar awasgila

Si sa-mi zica cineva cum se ajunge imediat in Maramures. Caci si pe acolo am niste treaba. Macar sa mananc clatite cu dulceata dimineata si alte bunatati. Dar si sa vad niste manastiri din lemn si femei cu fuste plisate si basmale inflorate.

O sa ma gandesc serios la toate astea. Vreau sa lovesc drumul, in sensul bun.

vintage: sunt gasca nr. 3327/2008

Ce-am mai ras de ele. Ce m-am mai distrat. Cu trufie mi s-a parut ca majoritatea femeilor sunt niste gaste. Si ca eu, eu, sigur sunt superioara. Cel putin pentru ca am bun simt atunci cand vine vorba de barbatii care spun lucruri traznite.

M-au spart mereu filmele alea americane in care el o inseala pe ea. Ea se prinde si se supara rau. Ii comunica lucrul asta cu niste tigai aruncate in cap. El se apara bine, capata doar un cucui mic la ochi. Cat sa il faca inca mai dezirabil. Femeile mor dupa barbatii in dificultate. Dupa cei cu caini. Cu copii. Sau cu verigheta.

Si ii spune dar cum poti sa crezi asa ceva? Faptul ca m-ai vazut intromisionandu-ma in vecina noastra si prestand miscari de du-te vino nu inseamna nimic. Ai vrut sa vezi asta, a fost proiectia ta. O nascocire pentru ca esti asa de stresata in ultima vreme.

Draga, ti-am zis sa muncesti mai putin. Si sa te hranesti mai bine. Si sa te mai duci si tu pe la spa. Uite iti dau eu bani. Mai du-te si tu la coafor. Schimba vopseaua. Si nu mai crede ceea ce vezi cu ochii tai. Ca nu e nimic acolo.

Ea se inmoaie toata si isi da seama ca a gresit. Cum a putut sa creada asa ceva? Ca el o inseala? Niciodata n-ar face asa ceva. Ba chiar invita vecina la masa. Ca sa dovedeasca ca va sterge orice urma de vedenie. Si ca e gata sa redevina cu capul pe umeri. Mi se parea ca numai in filmele americane se poate asa ceva. (Sana Nicolau, hotcity.ro septembrie, 2008)

Continuarea despre cum el m-a inselat si eu am devenit o gasca de tip film amercan e aici.

la ce spunem NU in pat (material TheSexist.ro)

Eu cand ma bag in pat, ma bag in pat. Uite ca nu am cu mine o agenda cu obiective senzuale de indeplinit. Sfarc atins atins atins atins, checked. Sex oral el mie eu lui noi noua saizecisinoua, bifat. Preludiu de 6″ si acum ne asezam confortabil pe spate si asteptam, rezolvat. Deci nu imi propun vreun timeline de tip ah si oh si incerc sa nu fac nici invers. Adica nu mi se pare ca este cazul sa izgonesc din asternut chestii noi sau care par prea din cale-afara, fara sa le incerc. Prefer sa le tatonez cu fine antene senzuale mai intai si apoi sa decid.

Sunt, ce-i drept, orientata catre rezultate. Asta inseamna ca ai face bine sa ma aduci in situatia in care sa-mi iasa ochii din cap pe rand, unul cate unul, de placere. Sa nu care cumva sa-ti treaca prin cap sa ma contactezi pentru a face dragoste de mantuaiala sau cu deasuprica. Caci in patul meu nu, nu se accepta asa ceva. Adica tu poti sa faci sex neinspirat dar sa stii ca apoi te spun tuturor, e alegerea ta. Cand vine vorba despre sex, pot sa declar cu mandrie asa: caprioara (eu) prefera orice. Asta inseamna ca sunt deschisa la tot ce ti, mi si ni se pare ca este o idee buna atunci, pe loc. In timp ce corpurile noastre isi bolborosesc reciproc declaratii de iubire sincera si vesnica, cu voce ragusita de pofta, nu o sa zic nu la prea multe lucruri.

Poate o sa refuz totusi sa te palmuiesc cu furie in timp ce tu latri la mine cu ochi moi si incerci sa dai spasmodic dintr-o coada iluzorie. Nu o sa fiu de acord sa iti indes in gura o bila pe care sa ti-o leg autoritar cu o curelusa din piele naturala la spate in timp ce tu te zbati de ochii mei si ai lumii si ma implori sa fiu rezonabila. A, vezi sa nu incerci sa porti cizme rosii de lac, cu toc inalt, crezand ca asta e un preludiu misto de tot pentru amandoi si ca in felul asta o sa ne distram grozav. (Sana Nicolau, The Sexist, februarie 2012)

Continuarea aici.

sinceritate da/nu/poate

Cam asa cum spun mai jos suna oferta primita recent de la un domn care avea la el toate cuvintele potrivite.

Draga cireasa, eu cam vreau sa ti-o trag. Dar sa stii ca nu e doar asta. Eu sunt dispus si sa discutam tot felul de chestii care imi trec mie prin cap si ma gandesc ca ti-ar placea si tie sa le impartasim. Ca mi se pare ca, pe langa ca probabil ne-am trage-o bine, esti si o buna ascultatoare, cireaso. Sper ca nu o sa-mi iei in nume de rau faptul ca sunt si insurat.

Sigur, el a zis mai bine de-atat, eu am facut doar un rezumat. Propuneri porcoase primesc oarecum des si tac la ele cu gratie. Propuneri porcoase inteligent si iscusit ambalate primesc rar. De aceea i-am si raspuns domnului care mi-a comunicat lucrurile de mai sus in folosindu-se de 72% incredere in sine si 28% limbaj carismatic.

Dar toata discutia m-a facut sa ma gandesc la sinceritate in general. Cam cat o fi bine sa tinem pentru noi si ce anume sa impartasim cu partenerul/viitorul partener/persoana careia vrem sa i-o tragem cu varf si indesat dar mai ales cu indesat.

Intelege cireasa ca, atat la barbati cat si la femei, sinceritatea e la mare pret. Insa dupa cum bine spuneam aici intr-un material, eu prefer uneori sa fiu mintita frumos sau prin sfanta omisiune. Nu mereu dar mai ales acolo unde spunerea adevarului nu ar aduce vreun beneficiu real ascultatorului, adica ciresei.

In general imi place sa mananc sinceritate cu lingurita in relatiile cu foarte apropiatii mei. Si in special cu aia cu care dorm. Chiar si aici sunt insa detalii pe care prefer sa nu le cunosc. Daca ma ajuta in conduita mea viitoare, spune-mi-le pe ele, vestile proaste. Daca doar ma intristeaza/indispun, inghiteti-le si sterge-te la gura.

Iar daca este sa ma gandesc fix la situatia de mai sus, sinceritatea este cea mai rea varianta, cred eu. Cine vrea sa intre in chilotii de cireasa nu trebuie sa-i dezvaluie marsavul plan. Sexul este bun, sexul este asa de bun, si cireasa nu are mare lucru impotriva lui. Insa sa cand oferi cuiva o partida de sex ambalata in conditii, e curios.

Sa tragem o concluzie. Sinceritatea e buna in relatii de inima sau de carne? Da de multe ori. Poate uneori. Cu siguranta nu in unele cazuri.

cum mi-as alege prieteni noi pe timp de iarna

Pe cireasa o intereseaza pana in panzele albe oamenii. Dornica sa orice cu ei, ea este mai mereu deschisa. Cu usa scoasa din tatani este cireasa, in cautare de prieteni si barbati noi.

Si tocmai ce a dezvoltat ea o teorie legata de cum sa ii alegi pe oamenii noi pe timp de iarna. Si cum sa ii iei sau nu acasa in functie de un mic detaliu semnificativ. Modul in care merg ei acum pe strada prin gheata, apa, nameti si scarbosenii de nedescris.

Unii zic ca un concediu este cel mai bun mod de a cunoaste un confrate/aproape/om. Altii sunt de parere ca pe oameni ii vezi cel mai bine cand (se) joaca (de-a) ceva, orice. Dupa cum se oftica sau nu, cum se comporta cu ceilalti. Mai sunt si oameni au nevoie de o nenorocire pentru a putea intelege cum functioneaza cineva in cadrul ei si a trage niste concluzii concludente, de adevarati forensic detectives.

Zilele astea n-am avut masina asa ca eu merg pe strada pe jos in fiecare zi 70 de minute. Am inteles acum dintr-o ochire cu cine m-as imprieteni pe data si cine m-ar lasa indiferent. Chiar daca ar arata ca Brad Pitt. Chiar daca alti oameni ar zice ca persoana cu pricina e painea loui Dumnezeu.

Sunt oameni care, atunci cand trebuie sa treaca printr-o poteca mica mica, se uita mai intai la capatul celalalt. Sa vada daca mai e cineva acolo. Si de multe ori il invita pe celalalt om cu un zambet sa treaca inaintea lor. Cu astia as dormi in pat in fiecare noapte pana la adanci batraneti. Cu toti astia.

Sunt apoi oameni care cred ca poteca aia li se cuvine, orice-ar fi. Si se enerveaza daca te intalnesc si pe tine pe ea. Ca si cum ai ajuns acolo prin efractie si te-ai nascut doar pentru a-i pune pe ei sa mearga pe sarma cand de fapt mai bine nu te nasteai deloc. Ca doar ei au treaba si se grabesc. Cu oamenii astia nu as vrea sa am de-a face nici cat un clipit din gene.

Sunt si oameni care, obligati sa tina cont de prezenta mea, au inteles din gesturi simple ca ii las pe ei sa treaca. Ei au bagat capul in jos si au trecut si nu au multumit. Categoria asta m-a mirat. Sunt multi, sunt foarte multi. In cele 70 de minute zilnice am intalnit duzini intregi.

Cel mai rau soi cred ca sunt oamenii care, pasind pe o poteca nitel mai larga, pe care ar incapea cu usurinta doua vietati cooperante prinse intre gheturi, aleg sa nu faca loc. Si merg asa, balabuste indiferente, suflete meschine si posace, indiferente la orice ar mai putea exista in jur. Ei nici nu se grabesc putin vreodata. Poteca lata e toata a lor iar faptul ca eu exist e un detaliu neplacut si trebuie sa mai astepte. Cu ei as vrea sa nu ma fi intalnit niciodata, caci mi-au facut rau.

Concluzia ar fi ca lumea e plina de prieteni inca nedescoperiti. Dar ca neprietenii pandesc la fiecare pas. Mai ales cand ninge si nu curata cineva zapada.

retragerea in judetul botosani

A descoperit cireasa ca uneori se lasa dusa de val. Si ca nu mai apuca sa digere lucrurile pe care le inghite de-a valma. Ca nu se mai gandeste in linisite la ale ei si ale vietii chestiuni.

Ajunsa in punctul asta critic, cireasa ia decizii din mers si inertie. In astfel de momente simte ea ca e vremea sa se opreasca. Sa traga haturile cailor salbatici care o duc prea repede si sa respire adanc. Apoi sa se gandeasca la ce nazuieste dumneaei sa faca. Fara stimuli din exterior. Doar descosandu-si interiorul.

Ei bine, cireasa trece acum printr-un astfel de moment. Si ea stie ca pentru a gandi-gandire nu e suficient sa te inchizi in casa. Uneori chiar trebuie sa plece departe, in locuri special amenajate. Caci cireasa a descoperit ca exista spatii parca special pentru gandit.

Unul dintre ele se afla in orasul Bergamo, in partea de sus, cea veche. Am gandit acolo lucruri incredibil de bune. Dar numai ideea ca trebuie sa iau un bilet de avion si sa purced singura pe meleaguri straine si e destul sa ma descurajeze.

Prin urmare mi-a venit ideea asta legata de judetul Botosani. Sa ma calugaresc adica, pentru macar 10 zile. Si sa ma retrag intr-una din manastirile care populeaza acest judet, unde sa capat din nou mintea limpede. N-am casunat pe vreuna anume. Dar sigur sunt destule, pe alese.

De ce tocmai botosani, sa ma explic. In primul rand pentru ca nu am poposit aici niciodata si mi se pare nedrept. Apoi pentru ca e suficient de departe incat sa nu poata cireasa sa fuga cand o apuca panica si amocul. Judetul Botosani nu are spectaculoase forme de relief. De aceea gandurile ciresei pot zbura lin peste sesuri, fara sa se incurce in formatiuni deluroase sau muntoase.

Apoi in Botosaniul nu pare sa se intample mare lucru. Vreun festival de film sau un concert rock orice o poate distrage pe cireasa din gandit. Ca atunci n-a facut ea mare branza si mai bine ramanea la Bucuresti. Mi-e pofta de retragerea in judetul Botosani.

Imi vine sa-mi fac chiar azi o boccea pe care sa o prind in varf de bat. Si apoi sa ma teleportez. Dar am enorm de mult de munca si la manastire nu cred ca e net si deschidere pentru nevoile virtuale ale ciresei. Ma mai gandesc dar tare as vrea.

vintage: ziua 61

Eu zic ca 60 de zile. 60 de zile batute pe muchie dureaza sa te prinzi daca o relatie merge unsa sau merge cu gogaltz-gogaltz. Cum intrau sarmalele pe gatul lupului, in contra naturii si spre satisfactia caprei si a cruzilor de iezi.

Armonia de inceput e pe modelul I’ll show you mine, you’ll show me yours. E atata fascinatie in a ne descoperi invelisul carnal cuta cu cuta, ia sa vad eu ce ai tu aici. Desi stim toti ca e doar sufletul si interiorul cel care conteaza, suntem prea ocupati. Mult prea ocupati sa observam ca ce-am adunat de pe strada si-am adus acasa ni se potriveste precum girafa ca pereche de drum lung pentru vecina barza.

60 de zile sar din pat ca un arc dimineata sa-i fac lui viata mai usoara. Desi soiul meu este lenevos, cu somn incurcat prin gene pana tarziu. 60 de zile renunt si la omleta si mananc numai oua ochi, lasa domnule, asta sa fie problema. M-a facut pe mine o omleta? Se poate si fara, nici nu simt ca lipseste. Care omleta? Mai bine arata-mi te rog ce ai acolo, da-da, acolo. Mmmmmm. Asa, asa.

Ziua 61, dar exact ziua 61, e hotaratoare, ia amintiti-va si voi.

In ziua 61 pot sa ma intorc in pat de pe-o parte pe alta si ceva nu-mi convine. Poate e modul in care tine gura deschisa cand doarme. Uite ca nu mai e asa de dragalas. A fost vreodata? Hm. (Sana Nicolau, 17 septembrie 2008, hotcity.ro)

Continuarea aici.