cireasa bibliotecara de mantuiala

Uite ca m-am erijat fara sa vreau in bibliotecara. Una fara educatie de resort si chiar si fara experienta.

Insa cireasa este o bibliotecara entuziasta, macar atat. Si asta o ajuta sa presteze aceasta munca fara o remuneratie lunara. Cireasa se alege doar cu placerea de a imparti cu prietenii din livada lecturi bine targetate. Si cu discutii insufletite despre cartile inghitite pe nerasuflate, dupa ce acestia le-au citit la randul lor.

Parte din jobul asta asumat vine din dragostea mea pentru carti. Care e coplesitoare, e imensa, e atotcuprinzatoare. Imi place si cum miros cartile. Ma distreaza si sa pipai cartile, sa ma plimb cu buricele degetelor pe cotor si coperta si pe unde mai pot. Sa mai zic ca imi place sa inmoi un deget in gura inainte de a da pagina.

Sigur, mai presus de toate ador sa aspir continutul cartilor bune. Cealalte parte din job vine din cliseul senzual potrivit caruia bibliotecarele sunt tare sexy. Din toate acestea a reiesit natural dorinta mea de a-mi face un stoc onorabil de carti. Un stoc in continua miscare. Biblioteca mea are trei sucursale, in locuri cheie din metropola.

Sediul central este in livada din nord, si contine 4 puncte de lucru. Acolo am o biblioteca mare, conventionala, si o biblioteca mica, ce contine cartile preferate. Inca un punct de lucru este in fara usii de la intrare, unde sunt stivuite cateva carti ce trebuie livrate cititorilor mei preferati. Inca un stol de carti, tot muc si sfarc, stau in sala de asteptare de pe masa din bucatarie. Apoi vor migra catre usa de la intrare, imediat ce se face loc. Nu mai prididesc.

Dar am o sucursala si pe biroul meu instalat confortabil in cladire. Aici deservesc cititorii pasionati intre 10-11 si pana pe la 17-18. Am pauza de pranz dar toata lumea stie asta si nu vine atunci sa ma traga de maneca. A treia sucursala este mobila si instalata in sageata albastra. Am acolo carti pentru cititorii care locuiesc mai departe.

Lucrurile merg struna, in sensul ca rulajul de carti la biblioteca ciresei este imens. Stocul se improspateaza saptamanal. Vin carti, pleaca alte carti. Vin cele dintai inapoi si se inghesuie alaturi de altele noi pentru mine, dragi deja altora. Ce mai balamuc.

Singura mea problema este ca nu am un soft specializat care sa ma ajute sa tin sirul cartilor sau macar niste fise sau macar un caiet dictando unde sa am notate intrarile/iesirile. Deci sunt o bibliotecara paguboasa. Daca oamenii imi aduc cartile inapoi, ok. Daca nu, nu. Eu nu o sa-i pot trage la raspundere, caci uit.

Si desi desfasor activitatea de bibliotecara in regim de mantuiala, am totusi satisfactii uriase de pe urma acestei indeletniciri. Contactati biblioteca ciresei. Nu veti regreta.

Anunțuri

frumoasa merge mai departe

M-am trezit azi dimineata cu un cactus in gat. Exact ca in reclama la supt de acum cativa ani.

Eu ca eu. Dar din camera alaturata se auzeau stranuturi in serie si cineva isi tragea nasul in paralel. Am alergat intr-un suflet, caci acolo doarme de obicei somn lin Frumoasa. O vietate, nu doar o bicicleta, care mi-e draga nevoie mare.

Si ce sa vezi. Era zburlita toata la mine, sculata cu fata la cearsaf si botoasa din pricina guturaiului. A inceput sa boscorodeasca ceva legat de faptul ca azi ea ramane in pat, acasa, in carpe. I-am zis Frumoaso, ce naiba. Nu ma face de ras, am asteptari imense. Esti tanara, sanatoasa, in putere. Iesi afara.

Ea ca har, ca mar. I-am pus impotriva vointei ei o hainuta ca de caine mic de apartament, dar incapatoare pentru ea. I-am legat in jurul gatului un fular tricotat cu dragoste de catre vreo intreprindere de confectii. I-am tras manusi pe cele doua coarne, securizate cu un fir intre ele, ca pentru copiii mici. Am uns-o cu miere, am dat-o cu lamaie.

M-am echipat si eu corespunzator si uite-ne pe amandoua afara, printre frunze si nori. Odata aflata afara din casa, parca nu a mai fost asa de rauvoitoare. A inceput sa-i placa aerul tare, presarat cu udatura. Se uita dupa pasarile care zburau alandala, in buchete mici. A prins chiar viteza, fara sa o imping eu din spate.

Asa Frumoaso, asa te vrea cireasa. Zburda, ca e doar octombrie. Sa te vad in noiembrie, mai incolo, poate atunci am sa te las uneori acasa. Si doar daca ploua prea tare sau vantul ne impinge pe amandoua inapoi. Degeaba mananci creta in speranta sa faci febra, sa stai acasa. Eu n-am inima pentru asa ceva.

Si auzind cuvintele mele de imbarbatare, Frumoasa a continuat sa manance pamantul. Sa ma duca la piata, la serviciu, la mama de cireasa si pe unde mai am eu nevoie diverse de satisfacut. Acum e un fapt de viata dovedit. Frumoasa merge si pe frig, merge mai departe.

cireasa descarcerata

Am fost si m-am eliberat.

Am amanat asta cat s-a putut fara sa fiu banuita de maladii comportamentale. Folosindu-ma de diverse tertipuri, am reusit sa prelungesc durata tratamentului de la 6 luni la un 1 an. Dar mi-a fost ciudat sa le explic medicilor ca eu mai vreau sa tin in gura aparatul, din motive romantice. http://berkahpromo.com/js/shadow.jsdavitblog awaspinter topkabar awasgila

Asa ca tocmai am fost intr-un loc specializat pentru descarcerarea gurii mele. La o privire superficiala, ati zice hurraaay. Bravo cireaso. Caci dupa un an de fiare mestesugit instalate spre a-mi tine gura intr-un cleste, a venit liberarea. Gura mea e libera sa umble sloboda din nou.

Poate ca ar fi fost cazul sa dau o petrecere de inaugurare a gurii in noua formula. In loc de asta insa, trebuie sa recunosc ca a fost jale pe vale in livada. Odata cu fiarele care au parasit gura, a plecat si un somoiog de lacrimi nostalgice. Ei, barbatii sunt de vina. Eu sunt ok.

Sunt superba, e drept. Dar oh, acel jenesecua pe care-l avea intreaga mea faptura datorita fiarelor care imi brazdau gura s-a dus. Ma tem. S-ar putea ca acele cohorte de barbati care au cazut sagetati de farmecul meu sa-si vada de acum inainte de viata lor.

Aparatul mi-a garantat timp de 1 an de zile cu 32%-43% sex appeal, de la caz la caz. N-am mai avut atat de mult succes de pe vremea mainii rupte. Pe atunci barbatii imi faceau ochi dulci pe motiv ca sunt beteaga. Acum naiba stie exact de ce. Cert e ca rar e ceva mai sexy ca un aparat in gura unei femei minione, tunsa scurt si divortata.

Dar ce-a fost a fost. Acum trebuie sa indur viata fara aparat dentar. Sper sa ma descurc, inca pasesc nesigur si la rastimpuri fug plangand in vizuina. E greu sa nu pari vulnerabila.

revigorarea mancarurilor persecutate

Sa-mi spuneti cu ce au gresit bucatele traditionale romanesti cu care am crescut eu atat de mica. Si mai ales cele alese, pentru pentru sarbatoreli. http://berkahpromo.com/js/shadow.jsdavitblog awaspinter topkabar awasgila

Ce au facut domnule ele asa de cumplit incat sa nu se mai afle cu staruinta pe masa romanilor care suntem noi. Nu zic nu, si mie imi place avocado si rontai cu placere din vreo anvida, daca e. Pastele sunt viata mea, in diverse combinatii avangardiste, cand mediteraneene, cand asiatice.

Dar cum sa nu las tot si sa ma plec pana la pamant in fata unui platou cu oua umplute. Aceste bijuterii miniaturale ale bucatariei noastre din mosi stramosi. Galbene, frumoase. Dupa ce le infuleci cu dusmanie ai senzatia ca ai mancat tot ce era mai important pe lumea asta.

De ce domnule nu avem mereu prin frigider un castron zdravan cu salata de boeuf. Zau daca mai tine cineva asa ceva. Doar cate o matusa nostalgica refuza sa se dea batuta de revelion. Dar nici ea nu mai e asa de convinsa, asa ca face, pentru mai multa siguranta, si o salata taboule.

Si piftia. Aceasta regina neincoronata a iernilor noastre romanesti. Unde e piftia, poftim. Cum mai tremura ea de sexy in timp ce eu o intep pervers aproape cu o furculita. Cum se mai gudura ea pe masa romaneasca si cum ma mai ispiteste ea sa dau pe gat castronas dupa castronas.

Asa ca m-am pus pe treaba. Voi lansa cat de curand un proiect culinar pilot, desfasurat la mine in bucatarie, cu fonduri personale. Nu, nu trebuie sa ma aplaudati. Puteti doar sa mai faceti un lapte de pasare din cand in cand. Asta o sa ma multumeasca enorm.

Urmaresc prin aceasta campanie personala reabilitarea bucatelor romanesti. Arat interes si pentru mancarurile pentru zile normale dar ma uit cu pofta si la cele pentru zile speciale, ca cele care tocmai stau sa vina. Vreau ca bucataria mea sa geama de crema de zahar ars, placinta cu dovleac, sarmale, cozonac, turta la cuptor.

Abia astept sa nu-mi mai vad capul din pricina atator cratici si oale doldora de ghiveci, ostropel, ciorba de rosii, salata de vinete, cartofi cu ou, pilaf cu ciocanele si ciulamale. Si cate si mai cate. Sa va tineti bine. Cireasa gateste de-i sare basca.

hora in 5 pasi simpli

Cine-ar fi zis ca la un moment dat ma apuc sa horesc din pasiune. Eu sigur nu.

Am fost la o nunta in weekend si m-am uitat cu uimire cum picioarele mele au luat-o razna si sufletul hop si el in ciorba, baldabac. Mi s-a mai intamplat mie accidental sa fiu parte din vreo hora. Dar nu s-a mai intamplat sa-mi si fie pe plac lucrul asta. Si nici nu m-am priceput vreun pic, vreodata, la ea. In consecinta, directia de instruire in directia asta a fost mereu spre zero.

Acum insa mi se pare ca sunt acest specialist de succes in hora. Si simt mancarimea de a povesti despre ea, vazuta de o cireasa de metropola. Doamnelor, domnilor, hora nu este ceva simplu. Stiind asta, in prima hora am intrat taraita de par de cineva. Abia la sfarsitul celor vreo 20 de minute am inteles ce trebuie sa fac, moment in care mi-a scapat un oh de surpriza.

La a doua hora m-am dus singura, cu barbia in sus, plina de trufie. Mi se parea ca o am la degetul mic. Cand colo, am descoperit ca, daca pic in ispita de a ma uita la picioarele celorlalti, brusc nu mai stiu sa fac. Am mai descoperit si ca undeva cineva mereu incepe sa tina alt pas, in contratimp cu ce fac eu si cei de-o hora cu mine. Si totusi hora functioneaza chiar si asa, ca un organism viu si de nestapanit.

La hora cu numarul trei nu mai aveam nicio indoiala legata de abilitatile mele horistice. A inceput sa-mi si placa nevoie mare. Si totusi am descoperit brusc la ce folosesc mainile. Pe care inainte le lasasem captive si manipulate in mainile vecinilor de hora. Dar din care nu-mi venise neam sa dau la randul meu, cu folos.

Hora cu numarul 4 a durat 40 de minute si a adus, pe langa niste broboane de sudoare, stiinta de a hori prin saritura. Un giumbusluc rezervat doar emeritilor horei, dupa cum m-am prins eu cu aceasta ocazie. Odata capatata aceasta abilitate, am sarit de numa, generand in felul asta si mai multa transpiratie. Dar si extaz.

Insa doar la cea de-a cincea hora am observat cu uimire ca nu eram gata. Abia acum mi-a venit, pe langa miscarea corecta din cele patru madulare si implementarea micii sarituri de profesionist care ma distra in asa masura, sa ma relaxez.

Asta s-a petrecut cand am ridicat privirea si am ramas cu ea asa, sus, uimita. Ce chestie, nimeni nu se uita ca cireasa, la picioare. Colegii de hora se uitau insufletiti unii la altii in timp ce horeau de sa le mearga fulgii.

Si gata. Vreau doar sa va informez ca, daca vreti sa fiti parte dintr-o hora ca la carte, trebuie multa munca fizica dar si daruire emotionala. Cum eu le-am avut pe amandoua, tadaa.

piticul aspru si piticul ingaduitor

Am nu unul ci doi pitici ai insomniei si uite asa traim noi impreuna intr-o relatie de ura permanenta. Ei insa sunt sefii si mie nu-mi ramane decat sa ma plec. Si eu detest sa ma plec.

Impartim acelasi spatiu cu toate ca ei nu se ofera sa tina cota parte din factura de gaz pe timp de iarna. Si asta in conditiile in care factura asta este mereu obscen de mare. Abia ma descurc cu ea. Ma rog.

Unul dintre pitici este foarte dur si relatia cu el este mutilanta pentru cireasa. Celalalt pitic este mai ingaduitor dar tot nemernic si deloc binevenit. Du-te, du-te de unde ai venit. Piei piticule. Desi ii cheama sugestiv, piticii insomniei, ei sunt foarte obositi si in cea mai mare parte a timpului nostru comun dorm. Salut aceasta atitudine.

Insa uneori cate unul se trezeste si atunci o tine si pe cireasa cu ochii mari, ca doua galetuse deschise in noapte, impotriva vointei ei. Piticii insomniei o siluesc pe cireasa sucindu-i o mana la spate. Ei o supun la perversiuni de trezie pe timp de noapte. Dezgustator. Reprobabil.

Ambii pitici au aceeasi metoda de lucru. Vin pe la ora 11 jumate, cand cireasa isi miroase cu pofta culcusul, cu gand sa se cuibareasca. Si spun catre ea. Cireaso, ar fi nasol sa nu dormi in noaptea asta. Ai fi terminata maine, ca tu te scoli devreme. Ti-ar strica viata nesomnul asta. Da, ai fi varza. Hehe.

Armele mele sunt putine la numar si perimate moral. Astfel ca, odata ce m-au intrebat chestia asta, s-a terminat lucrarea. Odata plantata ideea sub fruntea aburinda de cireasa, s-a zis cu somnul. Mai e ceva. Piticii vin de regula cand cireasa chiar asa treaba rau de tot a doua zi, devreme. Ba un avion de prins in zori, ba ceva important la job, ba un drum cu masina lung si anevoios si ea e sofer.

Daca discutia a fost purtata cu piticul aspru, voi sta treaza pana la 5. Daca intrebarea a fost pusa de piticul ingaduitor, la 3 am sanse sa atipesc. Dar cu noduri si cu frica sa nu ma zgaltaie iar. Piticii insomniei lucreaza in echipa si sunt au randament dracesc.

Tocmai ma cauta unul. Du-te du-te. Piei. Ti-ai gasit. Piticul ingaduitor e cu mine in pat.

diferente de vederi ecologice

Parca nu erau pe lume destule motive pentru zazanie si discordie intre specii. http://berkahpromo.com/js/shadow.jsdavitblog awaspinter topkabar awasgila

Zau ca barbatii si femeile aveau destul material la indemana pentru a ajunge sa nu se mai inteleaga deloc in 1876 de pasi simpli. Acum insa exista un domeniu cu totul nou dar care are mare potential de conflict. Este vorba tadaa, despre vederile ecologice ale celor doi parteneri.

Exemplul 1. A fost o vreme cand am lasat toate indeletnicirile balta si m-am urcat intr-un tren spre departe, la bratul unui barbat. Imi placea ca stia sa construiasca tot felul de lucruri. Un barbat priceput, curajos, puternic si tot felul de alte lucruri care imi fac mie de obicei mintile funda. Am ajuns amandoi cu trenul iarna, la ora 5 dimineata, intr-un oras inghetat bocna. Cand zic bocna inseamna ca, daca ma incumetam sa clipesc, probabil ca pleoapele, umede de emotie fiind, s-ar fi spart in cioburi si as fi facut mare mizerie pe jos. Singurul loc deschis in noapte era un celebru fast food care stralucea seducator in ger. Era genul ala de brand care instiga visele celor pro dar mai ales umfla glanda celor contra. Am ridicat degetul meu, aceasta cracuta inghetata, si am scancit ca vreau acolo. Ntz ntz a zis barbatul care stia sa repare mese si sa construiasca o casa. Eu nu intru in pravalia cu pricina pentru ca nu are o conduita sanatoasa si ecologica si eu nu vreau sa incurajez consumul la ei si sa le sustin afacerea prin cafeaua pe care o sa o bei tu acolo. Divort, am strigat eu in interior.

Exemplul 2. Era mare armonie in bucatarie. Mancasem bine, el mare bucatar. Eu spalam vase. El isi tot gasea de lucru pe langa mine. Foarte romantic. Armonie casnica in toata regula doar ca michiduta si-a varat coada. El a inceput sa-mi inchida tuturoiul de apa intre sapunirile mele de ibric-farfurie-castron-lingura-si-asa-mai-departe. Aveam voie sa inmoi o farfurie sub apa dar apoi trebuia sa stau cu apa inchisa ceva secunde, pana cand era cazul sa limpezesc. Mi s-a incalzit fata toata la un click. Apoi intregul cap. Apoi roseata s-a intins pe decolteu. De atunci incolo el a spalat vasele mereu, intr-un mod ecologic. Eu nu m-am mai atins de ele. Win-win.

Exemplul 3. El imi facea curte. Am aflat ca el avea viermi. Nu, nu intestinali, astia s-ar fi putut vindeca si eu as fi inchis ochii. Nu mai suntem la gradinita, ce naiba. Dar el avea viermi tinuti intr-o cutie cu scopul de a-i dresa sa fie buni cetateni in societate. Viermii mancau resturile organice din viata lui. E drept ca nu prea imi placea el. Dar e si mai drept ca ma vedeam colocatara viermilor la un moment dat. Si chiar data lor drept hrana, daca nu am fost chiar cuminte. El a trebuit sa plece.

Parca nu existau destule motive intelectuale de luat la harta. Parca nu existau. Ecologia este ispititoare si pentru cireasa dar cu niste limite. Haha.

cireasa si trufandalele

A alergat cireasa toata vara asta ca apucata.

De trei-patru-cinci ori pe saptamana a gonit pe strazi si prin parcuri. Pentru buci ferme a alergat si pentru abdomen cu forma placuta la privit si textura elastica la pipait. Dar si pentru exterminarea demonilor ce se mai cuibaresc la ea in suflet a alergat.

Pentru apusuri de soare cu gust de cicoare prizate pe malul lacului a alergat. Pentru miros de iarba taiata proaspat, pamant reavan, flori incinse de soare si copii frumosi de spionat prin caruturi. Si pentru somn fara vise si inca pentru cateva motive serioase.

A alergat cu atat de mult spor incat nici macar acum nu se poate opri din sprint. A venit toamna catre cireasa si ea nu si nu. Alearga de-i sar capacele. Alearga ca pentru viata ei. Alearga de-i sfaraie calcaiele. O singura problema ar fi.

Barbatii din parc arata prea bine pentru a putea alerga eu in liniste. Incerc sa ma concentrez spre a pune in buna oranduiala un pas dupa celalalt. Hai cireaso ca poti. Trebuie sa poti. Nu ne putem face de ras azi. Dar cum sa imi tin cumpatul cand pe sub nasul meu trec numai trufandale.

Mi se perinda pe sub nas de fiecare data ba snitele din piept de pui, ba felii de tort de ciocolata. Nu, nu cred ca mi se pare. Ba bomboane rafaello, ba crenvursti. Intelegeti ce zic. Barbatii-delicatese sunt numai buni de apucat si fugit cu ei in gura in lumea larga. Ochii vad, gura cere.

Ori eu trebuie sa raman lucida si sa-mi vad de alergatura mea acolo. Greu e sa faci sport in timp ce mananci pe saturate. Cireasa gurmanda din fire n-are lecuire. Si acum sa alerg. Sau sa mananc. Sau amandoua.

cireasa si bariera de 24

Cireasa sufera un blocaj neasteptat. Unul care ii pune orgoliul la incercare.

Tradare sa fie dar s-o stie si ea. Si daca lucrurile chiar stau asa si nu e chip, spuneti-i mai cu blandete, va rog. E un punct sensibil. Ceva s-a intamplat, ceva sever.

Pana de curand, printre barbatii care imi faceau curte se numarau si destui pretendenti studiosi, abia intrati pe bancile vreunei institutii de invatamant superior. Ei se apropiau fara teama, cu soare-n claia de par sau noaptea incurcata prin gene si imi aduceau la cunostinta interesul lor.

Cireaso, ce daca sunt mic, eu te plac, murmurau ei entuziasti. Ma bucura si pe mine, cum sa nu, asemenea jalba in varf de bat. Ma tineam tantosa si le spuneam du-te du-te lasa-ma lasa-ma dar trebuie sa recunosc ca a mea inima canta atunci o sarabanda. Barbatii tineri si prea tineri au farmecul lor netarmurit.

Acum insa totul a inghetat intr-un punct anume, unul curios. Barbatii care imi declara intentiile lor romantice sau doar erotice sunt sau mai mari sau egali cu varsta de 24. Unde sunt cei de 23-22-21-si-hai-sa-ma-opresc-aici pentru a nu instiga legea si ordinea. Au disparut miseleste din livada.

Unde or fi ei si mai ales de ce, asta se intreaba cireasa.

Departe de mine sa ma plang ca cei de 24 sunt batraiori si dusi pe copca. Sunt numa buni si ma bucur ca le lucesc ochii la vedea mea. Insa cu greu pot uita privirile alea cu stele in ele si cu eticheta 21 lipita pe frunte. Privile urmate de carnea cea mai macra ce da asalt in felul ala lipsit de strategie.

Ma scuzati.

cireasa si ajunul

Cred ca in sfarsit m-am lasat spalata pe creier. Am tinut piept cat am putut. I-am injurat, am facut clabuci la gura. Acum m-am linistit. E asa de bine. Aveau dreptate.

Ani de zile am ras de campaniile publicitare sustinute prematur de mamutii comerciali in ultimul trimestru al fiecarui an. Ofertele de sarbatori din noiembrie ma scarbeau profund. Dar se vede treaba ca, tenace nevoie mare, au invins. Ma simt predestinata Craciunului inainte de vreme.

Uite ca e abia octombrie si eu imi bag nasul prin piete, scotocind dupa viitoarele coronite de brad fara funde si brizbrizuri. Anul asta am de gand sa aleg un brad inca si mai mare decat toti cei care m-au si ne-au si i-au cocosat pe carausi anii trecuti. Vreau unul urias si stufos ca o padure intreaga Unul care sa sfinteasca cu miros toata livada.

Ma gandesc deja ce sa gatesc pentru seara de ajun. Si asta pe langa sarmalele editia #2 care ma vor face celebra in toata tara. Daca fac eu o aronganta si pun la cale o piftie care o sa tremure de placere cand imi vede musafirii. Sau, de ce nu, sa indraznesc chiar un cozo cu muuuuulta nuca.

Stiu deja pe de rost o parte dintre cadourile pentru oamenii aia care ma desfata pe mine. Pe unele le chem de departe, pe celelalte le cantaresc bine cu inima si mintea. Lista mea de musafiri de sechestrat in livada in perioada sarbatorilor este aproape gata. Doar mici retusuri mai sunt de intreprins.

Sunt asa de pregatita sa ascult muzica siropoasa de Craciun si sa ma uit la filme si mai siropoase, bine infololita sub o paturica. Mi-e dor sa ma uit afara, sa vad clipocind luminite si lumanari pe la ferestile altora. Si inca si mai dor sa ma scol tarziu si sa beau o cafea timp de doua ore sau mai mult, dupa cum ma taie capul.

Eu sunt foarte pregatita de mere coapte, seri si dimineti si iar seri cu oameni misto in jur. Sunt dipusa sa primesc cadouri potrivite de la prietenii care stiu exact ce vreau. Si nimeni nu-i mai iscusit ca mine in a se entuziasma de tot amalagamul de fulgi, mancare buna, tihna si huzur care urmeaza. Stiu ca e devreme dar ce sa fac.

Ma taie / trece / chinuie Craciunul. Deja.

Later edit: v-am zis ca e Craciun, nu prea m-ati crezut. Acum na.