cireasa va prezinta inca o cireasa

Se misca prin lume armonios, in acelasi ritm cu mine. Doarme cu mine noaptea in pat si ma tine strans in brate. Se bucura mai ceva decat mine la fiecare imbucatura noua. Suntem gemene de carne.

Doamnelor si domnilor, ea este inca o cireasa. Cea care a ales sa stea lipita de mine si nu mai poate de dragul meu. S-a insinuat intai pe solduri si apoi mi-a cuprins, plina de curaj, talia. Ma ciupeste de fund si isi trece manuta insinuanta peste coapse, cand mi-e lumea mai draga.

A venit la mine in timpul sarbatorilor de Paste. Sincera sa fiu, o cam asteptam. M-am pregatit pentru ea cu umilinta. Cireasa stie ca mai bine ai intelepciunea sa accepti ce nu poti cu niciun chip schimba. Asa ca am cazat-o in imediata mea vecinatate, cu speranta ca va sta cat mai putin.

V-ati prins, poate, ca vorbesc despre grasimea pascala care m-a ales si in acest an. Cea care si-a cerut si luat cu forta tributul ei. A venit in viata mea brusc si s-a constituit in inca o fiinta, aceasta dublura ciresei. Eu am dexteritate in lupta cu aceste 2-3 kilograme-si-cateva-sute-de-grame-in-plus.

O sa birui. Dar pana atunci imi petrec viata numarand totul in doi.

Beau doua pahare de apa in loc de unul. E setoasa si colega mea inca o cireasa. Daca iau autobuzul desi nu prea il iau, am grija sa ma asez in asa fel incat sa nu o inghesui dureros. Cand mananc mar pofteste si ea si imi cere. Ii dau, ce sa fac. Mai stam o vreme impreuna si mai bine sa o facem in armonie.

Probabil ca una dintre cititoarele mele fidele, citindu-ma de Paste si Craciun in ultimii trei ani, stia ca asta o sa se intample. Altfel nu mi-ar fi trimis in cel mai anonim mod o sticluta cu o potiune. Si agatata de sticluta un biletel ca de amor sincer. Continuarea este exact ca in filmele americane. De-asta s-a gandit cireasa sa mentioneze incidentul, ca poate va distrati.

Pe el ma sfatuia sa ma tin cu sfintenie de potiunea cu pricina. Ca in felul asta o sa slabesc sigur. Pe aceasta cale doresc sa ma induiosez public pentru grija ce-mi poarta cititoarea. E grozav sa constati ca cineva te crede gras desi tu crezi ca esti normal. Cineva mai slab de inger poate ar fi varsat o lacrima si ar gonit la sala.

Cireasa insa e tare. Tare de tot. Si se place cu inca o cireasa pe ea sau nu.

cireasa si bogatia iminenta


Va anunt pe aceasta cale ca trebuie sa mai aveti doar putina rabdare. In curand o sa fiu bogata putreda.

Motivul este unul simplu si descoperirea mea fenomenala. Vreau sa impartasesc ca sa ne imbogatim cu totii si sa zburdam in livada cu buzunarele pline. Am inceput sa folosesc bicicleta. Si demersul meu aduce o gramada de mutatii in buget. In primul rand, pun mai rar benzina. Parol. Pe cautate si pe luate.

Doua dintre cele cinci drumuri saptamanale spre locul unde muncesc precum o furnica imperecheata cu o albina sunt acum calare. Deplasarea asta sustenabila aduce reduceri de pret la pompa. Atunci cand imi intorc buzunarele pe dos, cade pe jos cu zgomot niste maruntis, plus o maslina si o atentie.

Dar cel mai important aspect este cosul zilnic. Cand cireasa tragea masina in fata supermarketului, se intamplau niste traume. Atrasa de rafturi precum pupaza de tot ce straluceste, cireasa vara in cos. Face prapad printre produse. Cumpara tot ce i se nazare, strabatuta de pofte nelalocul lor.

Stia, vezi bine, ca are cu ce le aduce in vizuina si nu-si face griji. Parte dintre produse zaceau acolo vreme indelungata. Alta parte ajungea la gunoi. Si doar o felie de tort din cosul zilnic ajungea sa fie cu adevarat folositoare.

Acum insa lucrurile stau atat de diferit. Sus cocotata pe bicicleta si inarmata cu o punguta de carpa vai mama ei, cireasa este puza la zid. Ea este nevoita sa agoniseasca obiecte de stricta trebuinta. Cantareste situatia din ochi. Ia decizii bazate pe marimea care acum conteaza mai mult ca niciodata.

Daca a pus mana pe o salata, nu mai incap prosoapele de bucatarie. Daca a decis sa ia un bec, lasa conserva de ton. Si tot asa. Rezultatul este unul fabulos. Fridigerul ciresei contine doar cele trebuincioase pentru un trai decent.

Ultima data am avut cu mine un bec mic, o caserola de kiwi, niste zahar si o sticla de ulei si un pachet de cafea. Vai.

Sigur, experienta e dura. Dar in acest mod simplu o sa ma dea banii afara din casa. Si o sa umblu prin oras pe bicicleta dar acoperita de blanuri, aur si alte dovezi ca am o viata luxurianta.

cireasa, aniversarea si biserica


Am deschis ochii. Era ziua mea. Ce misto.

Mi-am petrecut ziua in locul ce ma coafeaza mai tare. La tara, departe-departe. Printre copacei infloriti, prieteni buni si curci. Cu mese imbelsugate luate pe-afara. Cu placinte si sporovaieli si rasete si liniste presarata cu pasari mii.

Am iesit pe strada si m-am bucurat sa vad ca toata suflarea se pregatise. Lume imbracata frumos de ziua mea. Soarele sus pe cer, nici prea prea nici foarte foarte. Copaceii cu toate petalele roz si albe la ei.

Ca niciodata, de ziua mea am fost la biserica. De la zece jumate la doispre jumate. Mai era loc doar in banca intai asa ca in timpul slujbei nu am putut face nicio goanga. Am avut 128 de lucruri fascinante de impartit cu a cherry. Dar in loc de asta a trebuit sa ascult tot ce avea de zis popa. Si uneori se repeta nevoie mare.

Am studiat toate fetele sfintilor. Stiu sa reproduc fiecare cuta de sub ochi a celor ce apar in fresce. M-am gandit la viata mea si la viata altora. Slujba mergea in continuare. Noroc de momentele in care eu si restul bisericii cantam cat ne tineau bojocii. Asta era amuzant. Doamne miluieste, Doamne.

Am scapat din biserica si am fugit ca din pusca. Apoi am primit un tort maro cu portocaliu si numele meu pe el. Pe tort erau indesati toti cei 35 de ani ai mei. Fiecare lumanare ascundea atatea intamplari si aventuri si oameni. Puteai tapeta cu ele toate gardurile unui satuc de dimensiuni onorabile.

Am stropit masa de Paste cu sampanie. Pe inserat m-am suit pe unde deal si m-am scaldat intr-o baltoaca de visinata. Am amusinat seara care se strecura pe la mine prin plete. Am inspirat probabil vietatile care zburau prin aer vesele ca primavara frumoasa si perversa a venit pe tacute.

Am dormit fara vise. M-am bucurat. Mi-a priit.

top 5 intamplari de bun augur din viata mea


M-a traznit recent ideea. Am sapat & scos la iveala niste momente cheie din viata de cireasa cu pielita subtire.

Puse dimpreuna, intamplarile astea mi-au intors lumea pe dos intr-un mod absolut bun. Ele au tras linii groase si hotaratoare pentru bunastarea de care ma bucur acum. Tadaa.

Prima intamplare fericita are straturi multe si fine, legate intre ele cu crema de unt si dospite cu praf de minune. Este vorba despre fiece moment marunt in care i-am intalnit pe prietenii mei. Toate astea s-au strans intr-un mare tort, pe care il consider esential pentru livada mea plina ochi cu personaje magnifice.

Apoi divortul de inginerul fara inima. Daca stiam eu ca divortul poate fi o decizie atat de glorioasa, filozof ramaneam. M-as fi aruncat in bratele lui cu mult mai mult avant si ceva ani mai repede. Dupa divort cireasa a inceput sa respire viata. Imi vine sa ma pup in fiecare dimineata pentru asa un noroc.

Si intalnirea cu reteaua si comunitatea couchsurfing.com. In cadrul acestui stagiu nepretuit s-au slefuit ideile din mintea de cireasa poate putin mai tulbure si mai incinsa inainte. Aici a cunoscut ea cei mai fabulosi dintre pamentenii calatori. A invatat sa cumpere mai putin si sa traiasca mai degraba.

Dar si curajul patronului meu de a ma lasa sa evoluez redactoriceste la unul dintre proiectele lui. Ca o fi fost buna supa de galuste pe care o mancam in momentul respectiv. Ca o fi fost mila ce a simtit pentru cireasa ajunsa intr-un punct de coteala. Cine sa mai stie si cui sa ii mai pese. Bine ca s-a intamplat.

No. 5 e incapatanarea unui coleg de a ma obliga sa-mi iau carnet. Cum dumnealui imi era sef si cum a refuzat sa ma mai primesca in birou, am avut doua variante. Scoala de soferi sau schimbare job. L-am urat cu patima, stie. Acum ii multumesc ca m-a ajutat sa-l apuc pe Dumnezeu de un picior. Cireasa subtire cu viteza si volan se tine.

Va rog sa nu ma lasati asa. Spuneti-mi si voi un moment crucios din viata voastra. Vreau sa stiu.

poftele unui fanatic religios


Asa au poreclit-o prietenii pe cireasa in aceasta perioada. I-au zis ca e un fanatic religios.

Asta pentru ca s-a incapatanat dumneaei sa tina postul Pastelui cu totul si cu totul. Sa ne intelegem, ma refer la punctul de vedere gastronomic. Nu a mancat carne desi a mai avut-o uneori in imediata apropiere, si negatita.

Cireasa, acest fanatic religios. Nu tu o tartina cu unt, nu tu o cana cu lapte cu cacao, nu tu o omleta infulecata din picioare de atata nerabdare. Daca ati sti cum arata poftele unui fanatic religios. Daca ati sti.

Uite-ma in curand intinsa pe un pat de branza, cu o rotita de cascaval drept perna. Si cu o plapumioara de smantana, ca sa nu cumva sa racesc. Uite cum ciocnesc oua rosii si apoi le devorez continutul cu evlavie. Uite cum nu am gurite destule sa incerc tot ce e de rontait pe lumea asta.

Plec departe acum. Plec sa-mi astampar poftele greu de descris. Un fanatic religios care a fost tinut departe de unt si branza atata amar de vreme o sa-si dea arama in petic. O sa se avante intr-un festin culinar. O sa bata darabana de atata incantare, aflat in fata mesei incarcate cu bucate de dulce.

Mi se pare mie sau aud de pe acum cum sfaraie placintele pe plita bunicii freddy. Visez sau tocmai se toarna gal-gal-gal visinata in paharele mici si mai scapa si cate un fruct. Mama cu branza, supa cu galuste, papanasi de branza, va doresc.

Plec la chechis, satul care se afla langa jibou. Cum care jibou. Acel mare nod feroviar, de fapt fruntcea feroviara a judetului Salaj. Merg acolo din motive serioase. Sa cant in corul bisericii in noaptea de Inviere. Sa mi se cante la multi ani, cireaso, de catre prieteni buni. Sa incerc toate bucatele de le au prin casa.

Drum bun, cireaso. Sa rosesti ouale frumos. In curte, la soare, cum te-ai obisnuit.

ciretissima biotissima


Bineinteles ca am cazut si eu prada, pe cat este rezonabil posibil, flagelului bio. La cat de necurat traim, iti vine sa te pazesti un pic.

Asa ca vreau sa mananc bio, sa ma imbrac bio, sa inspir bio, sa citesc bio, sa calatoresc bio. Vreau chiar sa ma si iubesc bio, orice o fi insemnand asta.

Cand am auzit de creme bio, am vrut imediat sa ma ung cu ele. Asa ca am contactat pe mai marii cremelor si am rugat sa testez si eu, precum celelalte bloggerite pofticioase, cremele Biotissima.

Am primit niste sticlute albe cu lila pline cu pomezi pentru corpul de cireasa. Creme facute parca anume pentru femei-fructe si femei-flori, in general. Pana acum am incercat doua sticlute si vreau sa spun ce simt.

Sticluta Eye Lifting Serum este pentru ochii mei si este imbogatita cu Omega 3 si Omega 6. M-am dat cu ea in jurul ochilor. Si, pentru ca mi-a placut consistenta, am scapat niste ser si pe alte zone de fata. Am masat cu ea obrajii si cred ca a ajuns nitel si pe nas. M-am gandit ca nu are ce sa strice. Asa a fost.

Efectul este unul destul de rapid. Asta daca punem la socoteala faptul ca au trecut doar cateva zile si mi s-a parut dimineata ca sunt mai frumusica si mai proaspata.

Pe a doua sticluta in care m-am balacit scrie Double-phase make-up remover. Mi s-a parut tandru. Demachiantul nu are o consistenta cremoasa. E lejer si doar putin uleios, si indeparteaza tot machiajul repede si usor, pana in rarunchi.

In plus, nu m-au usturat niciun pic ochii, cum mi se mai intampla. A, si a trebuit sa aplic doar putin de tot. Poate banuiti ca asta ma bucura. Caci, pe langa bio, sunt pasionata de economie si consum cat mai mic.

Deci e de bine. Daca e sa fie bio, sa fie Biotissima.

presiunea bloggerului constiincios


Se fac trei ani si jumatate de cand scriu in fiecare zi lucratoare cate o poveste.

Imi plac grozavnic povestile. Asta inseamna, in traducere libera, ca in primul rand scriu pentru mine si apoi pentru cetitorul neostenit.

Dorinta mea apriga, fierbinte si neobosita este clara. Tanjesc sa scriu in fiecare zi care mi se prezinta pe platouas cate o poveste grozava. O poveste care sa-mi placa de sa dau cu a mea caciula de pamant.

Cand apuc tastele si incep sa crosetez cuvinte, port in spate un rucsac plin cu pietre de moara. In el se incalcesc multe litere, poze in miscare, gandurile mele legate de lucrurile care mi se perinda in dezordine prin cap. Toppingul il reprezinta asteptarile celor ce aspira zilnic povestile de prin livada.

In zilele mai blande, rucsacul este ca un singur fulg al unei gaste neatente, care l-a scapat pe jos. Asta cand soarele de-afara, lipsa de cearcane, o felie de tort de ciocolata, o discutie cu un om care ma face sa rad si un sarut cu limba ma ajuta sa-mi evacuez cuvintele maiestuos.

In zilele normale, rucsacul face parte din corpul meu fizic. Il duc asa cum imi duc cu mine o mana. Cuvintele se insira obediente pe ecran. Eu le mangai pe cap si le multumesc ca sunt cuminti. Ele isi vad de treaba.

In zilele cu hainuta de glasspapier cuvintele trebuie scoase cu forcepsul din rucsac. Sunt indaratnice si se tin cu manutele lor transparente de cusaturi din interior. Refuza sa vada lumina zilei si a laptopului. Brr, cum sunt zilele astea. Dor.

Si totusi, bloggerul constiincios scrie povesti in fiecare zi. Mai da rucsacul de pereti, mai plange o lacrima in silabe. Nici nu stie calatorul de pe net cum e de palpitant sa fii blogger harnic.

biciclista ziua 3


Ce conteaza ca niste norisori mari si gri brazdeaza cerul. Cireasa cu speranta in privire incaleca si dusa este in treburile ei zilnice de biciclista muncitoare.

Da, ceva ma nelinisteste si imi stirbeste putin placerea calatoriei urbane. Pana acum nu a avut loc nicio intalnire de gradul trei cireasa-caini vexati la vederea unui biciclist. M-am contorsionat fizic si mental in vederea gasirii unui drum dogfree. Mi-a izbutit pana in prezent dar norocul asta nu poate tine pe vecie.

Si amusineaza cireasa, acest animalut sperios, locurile prin care trece. Si incearca sa nu scotoceasca prin stradutele mai laturalnice. Desi taman alea sunt cele mai placute pentru o plimbare primavaratica pe bicicleta. Merge cu bicicleta pe varfuri, doar-doar o scapa neincoltita.

Si se straduie cireasa sa vada prin masini, ca superman. Isi fixeaza ochii uite-asa si cotrobaie prin locurile ce par sa ascunda caini neprieteni ai omului ecologist. Vrea ea sa emane doar putere si alte sentimente pozitive catre cainii care ar fi, daca ar fi.

Frica este mare. Dar placerea de a pedala printr-un oras care culmea, devine suportabil odata ce-ai urcat pe bicicleta, e si mai mare poate. Astazi am fost mangaiata de o magnolie roz. In alt loc m-a trezit sub ploaie de petale alburii, fluturi mici si delicati cu miros de minune.

Pe bicicleta vad totul mai bine si mai clar. Fac parte din mediul meu inconjurator in mod direct si asta ma distreaza. Cu stupoare am descoperit ca pot purta cu mine, pe langa cele normal trebuincioase, si tot felul de alte incarcaturi. Am pe bicicleta borcanul cu mancare si echipamentul de sport pentru dupa-masa. Pfii, ce mai eficienta.

Cireasa isi consolideaza statul de biciclista vazand cu ochii. Si, dupa ce va prinde curaj sa mearga fluierand pe ruta acasa-serviciu-acasa, va incerca si alte rute, mai grandioase. E bine sa fii biciclista. E bine sa fii.

veliko tarnovo by cireasa


lampile lui aladin

bolta de verdeata de pe drum

cafea cu sugiuc

cetatea

inca o data cetatea

cinema in veliko

domn cu fata

domn cu spatele

pur si simplu domn, in soare

felie de orasel

felinar in noapte bulgareasca

flori fara discernamant

oraselul

pajistea unde am pranzit

paralute fara numar

din balconul pensiunii

picioare de prieteni

roz bonbon

pisica portocalie ca un tigru

pisici ochioase

seara de rock. cum l-o fi chemand.

serenada de pisici in calduri in toiul zilei

orasul

orasul iar

orasul iar si iar

plasa primordiala

A venit la mine cu o plasa mica. Ea cuprindea insa un intreg univers. Unul mare cat o luna galbena si generoasa, spanzurata deasupra marii intr-o noapte de vara. Cand tu tii un cocktail cu vodca in mana si ea se mareste pe masura ce sorbi.

Dupa ce i-am confiscat-o, am scobit in ea cu placere si curiozitate tipic feminina. Am gasit acolo tot ce e nevoie pentru o seara de pomina. Asta imi place mie la personajul barbat si mai ales in varianta sa neprihanita de ale vietii vicisitudini. Are, domnule, fler. Stie ce este trebuincios intr-o casa de om.

In plasa cu pricina se aflau in devalmasie urmatoarele obiecte. O capatana de usturoi, 100 de grame de ghiudem, o cutie de prezervative de calitate si confort sporit, niste beri mititele si ceva ciuperci. Care va sa zica nu lipsea nimeni. Tot ce ne trebuie era acolo, gata sa fie pus la treaba.

Rand pe rand, obiectele din plasa s-au strecurat afara si au incercat sa se faca utile omului.

Ciupercile si-au dat aproape singure, ca la un semn, pielita jos. Berile s-au racit la un pocnet din degete. Ghiudemul a ramas frumos impachetat, pentru moment. E inca post. Usturoiul s-a decorticat cu abnegatie si grija. Abia astepta sa fie presarat peste ciupercile in pielea goala.

Chiar si prezervativele si-au scos cu multa caldura tipla de pe pachet, cea mai complicata de scos tipla din lume. Apoi s-au aliniat pe blatul de lucru, alaturi de restul ingredientelor. Deci mica plasa si-a facut treaba cu prisosinta. Desi la inceput nu banuiai ce ascunde, a devenit plasa cea mai importanta din lume, cu cel mai tare continut cu putinta. Inca un lucru.

Pe aceasta cale vreau sa fac un apel catre pamanteni. Recomand cu multa caldura sa se dragosteasca in timp ce in cuptor sfaraie niste ciuperci.