dragostea nu e oarba

Toata lumea zice ca dragostea e oarba. Sincer mie nu mi se pare deloc asa. Dragostea este un personaj care a mancat cantitati ingrijoratoare de morcovi cand era mica si vede foarte bine, cu detalii mii si mii. Iar atunci cand e treaza si activata, sufera de o stare temporara de nebunie si adora tot ce vede, chiar si florile de mucegai sau rugina. Sau ceata, pacla, igrasia, frigul si alte napaste. (Sana Nicolau, hotcity.ro, iulie 2008)

Continuarea aici.

Anunțuri

caut 4 televizoare

Functia mea de blogger, ca nu ma pricep sa-i zic altfel, ca doar n-o fi o meserie sau un fel de mancare exotic, vine cu diverse propuneri.

Ba ma duc la un festival de film in Cluj, orasul preferat. Ba ma prelumblu cu mainile la spate printr-o fabrica de lapte curata ca o bomboniera, incercand sa prind mecanismele caii laptelui. Ba mai castig un premiu, in intampinarea caruia vin cu o palarie curioasa. Buun. Sa-mi fie de bine.

Pentru ca m-am tuns scurt, foarte scurt, cel mai scurt, si sunt acum o bloggerita care seamana cu baietelul cuiva, am fost din nou invitata undeva. Pe motive de freza dar si ceva in plus. Poate o combinatie de tenacitate cu inima si cu alte ingrediente cheie pe care trebuie ca le am ca sa pot ajuta.

Am fost invitata la sectia de copii si adolescenti de la Institutul Oncologic. Sa mi se explice cum sta situatia si sa vad cu ce pot ajuta. Nu stiu altii cum sunt. Dar eu nu puteam sa ma duc la vizionare de filme in orasul de inima si sa beau lapte in excursie si sa urc pe scena sa ridic un premiu dar sa zic ca aici nu vreau sa merg, ca-mi dauneaza.

Asociatia Pavel m-a invitat. Niste femei care sunt cazate intr-o camaruta in spital si incearca sa le abata copiilor si tinerilor si parintilor lor mintea de la boala cea mai rea. Oameni incredibil de buni si de pozitivi. Sa stii sa ramai nealterat in valea plangerii si sa cauti mereu solutii pentru problemele extreme ale altora nu e putin lucru.

Am mers cu inima purice, ingrozita de aura disperata care inconjoara acel lacas. Eu si alte 4 femei tunse la fel de scurt: Minxieee, Oana Bratila, Oana Portase si Lori Modoran. Spre bucuria mea, m-au tinut capacele mai tare decat credeam. Ni s-a prezentat situatia exhaustiv. Stiu prea multe despre lucrul asta acum. Si simt ca o sa aflu lucruri si mai coplesitoare in cele ce urmeaza, pe masura ce ma apropii.

Stiu suficient incat sa vreau sa le duc saptamana asta 4 televizoare. Trebuie sa le duc 4 televizoare in stare de functionare si cred ca voi trebuie sa ma ajutati. Nu au alta distractie si nici macar pe-asta nu si-o pot onora.

Asta fac pentru inceput, strang 4 televizoare. Caci apoi am multa treaba acolo. Revin pe tema, acum sa rezolv primul task. So?

Later edit: am deja un televizor, venit din comunitate. Pot. Putem.

Later edit: mai am un televizor, tot de la voi. Pot Putem. Mai am 2.

Later edit: am facut rost de toate. Multumesc enorm.

simple together / pur si simplu impreuna

Am descoperit* o melodie care ma uimeste mereu. Este vorba despre Simple together de Alanis Morissette.

Mi se pare ca versurile exprima asa de plenar ce crede un om cand se indragosteste. Si arata cumva tot plenar si dezamagirea ca lucrurile nu s-au comportat cuminti, pe masura asteptarilor. Le pun mai jos, sunt fascinante. Si o sa incerc si o traducere primara si complet adaptata si aproximativa, la prima rasuflare. Chit ca stiu ca nu aveti nevoie.

You’ve been my golden best friend / Mi-ai fost cel mai tare prieten
Now with post-demise at hand / Dar acum ca ne-a murit in brate
Can’t go to you for consolation / Oh nu pot sa caut consolare tocmai la tine
Cause we’re off limits during this transition / Pentru ca ne-am ars groaznic pe parcurs

This grief overwhelms me / Sunt coplesita de gust rau in gura si melancolie
It burns in my stomach / Si am arsuri la stomac
And I can’t stop bumping into things / Si reusesc sa merg mai departe doar lovindu-ma de lucruri

I thought we’d be simple together / Am crezut ca o sa mearga usor ca un fulg
I thought we’d be happy together / Am crezut ca o sa fim fericiti
Thought we’d be limitless together / Am crezut ca sky is our limit
I thought we’d be precious together / Am crezut ca o sa stralucim impreuna
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

You’ve been my soulmate and mentor / Mi-ai fost suflet pereche si mentor
I remembered you the moment I met you / Te-am remarcat din prima
With you I knew god’s face was handsome / Cu tine m-am prins ca fata Lui e de bun augur
With you I suffered an expansion / Cu tine m-am reinventat

This loss is numbing me / Am pierdut si sunt amortita
It pierces my chest / Am pieptul perforat de nemultumire
And I can’t stop dropping everything / Si-mi scapa tot si toate

I thought we’d be sexy together / Am crezut ca o sa fim asa de sexy impreuna
Thought we’d be evolving together / Am crezut ca o sa devenim mai buni
I thought we’d have children together / Am crezut ca o sa facem copii
I thought we’d be family together / Si ca o sa fim o familie misto
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

If I had a bill for all the philosophies I shared / Of, daca as avea cate o suta pentru fiecare filosofie la care m-am dedat
If I had a penny for all the possibilities I presented / Of, daca as avea cate un leu pentru tot ce am crezut
If I had a dime for every hand thrown up in the air / Of, daca as avea cate un banut pentru fiecare tanananana (nu gasesc ceva bun)
My wealth would render this no less severe / M-as imbogati

I thought we’d be genius together / Am crezut ca o sa fim mortali impreuna
I thought we’d be healing together / Am crezut ca o sa ne ungem ranile reciproc
I thought we’d be growing together / Am crezut ca o sa (ne) crestem impreuna
Thought we’d be adventurous together / Am crezut ca o sa facem haiducii impreuna
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

Thought we’d be exploring together / Am crezut ca o sa devenim exploratori profesionisti
Thought we’d be inspired together / Am crezut ca o sa fim sursa de inspiratie unul altuia
I thought we’d be flying together / Am crezut ca o sa zburam de bine ce o sa ne fie
Thought we’d be on fire together / Am crezut ca o sa ramanem pe jar
But I was sadly mistaken / Dar ah, cat de tare m-am mai putut insela.

*Melodie indicata de a cherry pentru autoflagelare cand mergem la drum.

Si cantecul.

un cinematograf pentru indragostiti

Cine-ar fi crezut ca in orasul asta cat o nuca si pe care il stim ca pe buzunarul nostru de la spate mai poti descoperi asa ceva.  Un cotlon public si totusi privat, numai bun de giugiuleala. Dar uite ca s-a intrupat, pentru dragostea ce zace-n noi.

Am prins de veste si va fi numai al meu. Exista un cinematograf dedicat special indragostitilor, cu preponderenta clandestini. Care se feresc din cine stie ce motive puerile de ochii altor oameni. Si nu ma refer anume la  indragostitii de cultura, ci la ceilalti . Care nu mai au rabdare si vor sa puna carne peste carne, fie chiar si intr-un mod incomplet dar sincer.

Sigur, povestea nu-mi apartine. Este vorba despre o verisoara de la tara, din partea tatalui, care a venit in capitala si a patimit tot ce spun mai departe. Cica a intrat dumneaei in cinematograful in care spera sa aiba nitele momente de pace si prietenie cu un domn respectabil. Voia sa vorbeasca obraz in obraz si apoi rasuflare-n rasuflare despre carti, filme, flori, fete sau baieti.

Cand colo, ce sa vezi. La o ora absurda, cand se presupunea ca toti oamenii muncesc sau iau masa, era plin de lume. S-a mirat ea de asa obiceiuri metropolitane. Zero intimitate, ce mare mitocanie. Si dupa ce a incercat o comunicare verbala si non dar plina de talc cu partenerul de discutie in plina sala, a fost lasata de nervii ei. A plecat bajbaind dupa un spatiu aparte, tragand dupa ea corpul prieten.

Culmea e ca l-a si gasit. Se pare ca undeva intr-o latura a salii exista o perdelusa care asigura discretie perfecta pentru cine are nevoie de ea. Si ea avea. Mare nevoie, povesteste ea cu talc, facand si cu ochiul, in care apare o steluta de praf de minune, concomitenta cu o buburuza de saliva datorata poftei sale de viata.

Parca vad cu ochii mei acest refugiu unde poti duce o conversatie decenta in timp ce-ti si atingi interlocutorul, sa-l faci atent. E o oaza de armonie umbroasa. Poti sa vezi si filmul, daca ai pofta. Dar cica poti s-o faci intr-o pozitie mai acatarii. Nu in sezut pe scaunul tare, separat de lumea de care vrei de fapt sa te lipesti printr-un barbar maner.

Poti sa te incolacesti, sa te sucesti, sa preiei comanda, sa te supui, sa te aciuiesti de-a busilea, sa suspini incet, sa exclami a mirare si inca o suita de alte activitati. Verisoara mea de la tara e un om pur, ea nu minte. Se cade sa o cred pe de-a intregul.

Toate astea si multe altele se pot face in cinematograful indragostitilor.  Un spatiu de ragaz urban cu o gramada de public in jur.

cireasa si serul adevarului

Ma bantuie o stare noua, ca o razvratire a carnii si mintii mele de cireasa cu pielita subtire si decolteu generos.

Ma bantuie si cand dorm si cand stau treaza si cand ma scald dulce intre cele doua. Ani de zile m-am straduit  sa mint frumos, usor ca o aripa de fluture si mai ales diplomatic. Am si fost mult ajutata de scoala ce facui si anturajul in care lucrai cu spor si rezultate notabile. Un specialist de PR eficient devine un mic cameleon frumos nevoie mare. Toata lumea vrea sa puna mana pe asa lapte si miere. Ce daca se sparge ca o bula de sapun fa la prima mangaiere.

Acum insa ma loveste direct peste frunte reversul medaliei. Patesc pedeapsa pentru ca am mintit profesionist ani de zile. Acum imi vine sa spun toate adevarurile lumii fara de perdea si plina de clabuci la gura. Abia ma abtin si gura mi-e mereu plina de lucruri incomode care se roaga sa iasa la iveala. Cireaso, lasa-ne sa vedem lumina zilei.

Trebuie sa dorm. Iti miros picioarele. Nu mi-e dor de tine. Gatesti rau, sa o lasam balta. Ma plictisesti. Ai gresit rau aici. Asta nu are cum sa mearga, e gandit cu fundul. Uita-ma. Ce film rau ai ales. Nu am avut orgasm. Am nevoie sa merg singura acum. Vreau sa fac revelionul cu x. Ma vad cu altcineva. Ai ticuri gramada si nu-mi plac ticurile. Ma exasperezi cu figura asta. Arati obosita azi. Esti prea consumist si te dispretuiesc.

Si iar.

Sunt doua clase peste. Esti penibil. Ce tunsoare care nu te aranjeaza. N-ai nicio sansa. Tocmai m-ai jignit. Cum poti sa-mi propui asa ceva, intereseaza-te inainte. Taci tu sa zic eu. Ma faci sa rad. Nu ma interseaza. Proportia intre cap si corp e gresita. De multa vreme n-am mai intalnit pe cineva asa primar. N-ai pic de umor. Nu am timp sa ma vad cu tine. Ai matreata.

O fi sfarsitul lumii mele, asa cum o stiu. Daca cireasa incepe sa mearga prin viata impartind ciucuri de adevaruri acolo unde inainte doar zambea se se intorcea pe calcaie, poate ca totul se preface. Cine sa reziste unui asemenea tratament si de ce. Ma abtin cat pot si imi dau mici palme peste gura in mod metaforic.

Dar ma simt injectata cu serul adevarului si mi-e ca digurile n-o sa mai reziste mult. Si ca, dand drumul la gura, dezlantui un noian de vorbe ingrozitoare. Cine o sa ramana pe langa mine, cine. Ce mai experiment.

cireasa si goliciunea asistata

Rareori se intampla sa-mi scot hainele de pe mine in fata cuiva. E un fapt ce nu ma caracterizeaza si uite ca se poate trai foarte bine si asa. Hehe.

Atunci cand o fac, procedez la despanusarea in public doar cu exces de pudoare. Si oricum accept sa ajung in situatia asta dificila numai in fata unui doctor. De regula  lesin inca de la inceputul operatiunii. Se cheama salvarea, se aplica operatiuni de re-suscitare, se pun comprese, se.

Rezultatul este mereu acelasi. Poate ca doctorul respectiv, femeie sau barbat, ma simpatiza si inainte de a ma vedea acum goala pistol, fara niciun artificiu de calcul. Dar cum sunt Cireasa-Eva, se produce inevitabilul. Si mi se spune din public cu oarecare consideratiune, asa cum ai bate pe crupa un cal care e silitor si a alergat bine mai bine decat te asteptai. Cireaso, arati mult mai bine goala. Pe onoarea mea, ce supriza.

Ar trebui sa umbli mai mult asa, vine completarea. In timpul asta cireasa roade la o unghie sau fredoneaza o melodie tare. Sau se uita cu coada ochiului la interlocutor, lejer jenata de asa indemnuri. Apoi se gandeste cu obida. Cine o fi inventat hainele de purtat chiar si pe vreme calduroasa cand e limpede ca cristalul ca ea arata mai bine fara de interlocutori intre privitor si corpul de privit.

Sigur ca cireasa e bucuroasa sa creeze asa euforie aproapelui in halat alb. Traim vremuri grele si e bine sa mai poti aduce o raza de lumina pe fata cuiva. Daca cineva responsabil si important i-ar promite ca asta si numai asta e calea spre o lume mai buna, poate ca cireasa ar regandi strategia. Ar lasa pudoarea deoparte si ar face din dezbracat o rutina.

Asa stand lucrurile, am deprins aroganta sa mi se para ca atunci cand ma dezbrac fac un cadou. Hainele zboara tadaa prin aer. Si apoi ridic o spranceana catre privitorul autorizat, ranjind fasolea. Ei, asa-i ca nu te asteptai la asta. Ti-am facut ziua/I made your day.

Iar atunci cand decid ca nu sunt chiar bolnava si nu merg la doctor, ma gandesc ca el nici nu stie ce-a pierdut. Pentru ca cireasa e una acoperita de straie si alta pe post de pacient ascultator. Sa vina vara inapoi.

viata de dupa mine

Chiar ma gandesc ce gust or avea vacantele pe care le planuiesti tu acum. Ce metode aplici, daca nu mai beneficiezi de imaginatia mea si de flerul meu pentru destinatii minunate si locuri secrete, stiute de calatori de nisa. Mi te imaginez cand te bagi in pat si nimeni nu-si pune un picior mic peste gamba ta, ca o promisiune de somn bun, la adapost de orice. Oare mai dormi, tu? (Viata de dupa mine, hotcity.ro, octombrie 2010)

Continuare aici.

caut clujean

Am asteptat cateva zile. M-am gandit ca-mi trece. Cum iti trece o durere de cap care a venit nechemata sa strice ea toate apele. In fond eu am un rost aici. Chiar daca vecinei mele de palier nu i se pare si ma roaga sa-i vand apartamentul in care vietuiesc cu placere. Ma rog.

Am luat piramidon si mi-am facut frectie cu nitel carmol. Mi-am pus prisnite babesti si m-am uns cu diverse alifii intr-o multitudine de locuri cheie, doar-doar. Am facut gargara cu musetel si masca de galbenele. Cum insa gandul persista, trebuie sa-l recit aici tare. Sa ies in fata clasei cu o bocceluta de curaj si sigura ca voi izbandi in cruciada mea ce poate starni ilaritate.

Se intampla sa caut clujean. Prin asta inteleg locuitor al orasului Cluj cu acte-n regula. Nu am incotro. Asta e orasul de care m-am indragostit. Cum iubirea e impartasita si intensitatea destul de acuta, n-am de ales. Caut clujean care sa reuseasca sa ma faca sa ma desprind de metropola mea spre a ma stramuta in orasul asta care imi pare o sexy fata morgana.

Stiti cum e. In doi e mai facil sa infrunti schimbarea.

Clujeanul trebuie sa aiba intre 25-48, sa fie nascut din mama entuziasta acolo, in Cluj. Sau oricum, de catre alta mama entuziasta, in alt colt de ardeal cat mai invecinat. E drept ca prefer un clujean din anul de gratie 1974 dar nu sunt chiar in pozitia de a face mutre.

E bine sa indrageasca activitatile in aer liber si sa traga si de cireasa inspre a infaptui impreuna acte de recreere. E de preferat sa scoata cu veselie bicicleta din casa de cate ori are ocazia si sa o apere pe cireasa de masini si alti dusmani cand merg impreuna.

M-ar bucura sa fie un clujean optimist si cu chef de viata. Unul care sa se poata intretine singur in asa masura incat sa putem calatori in jurul Clujului si inafara tarii oridecateori e nevoie. E bine ca acest clujean de care vorbesc sa stie ca o sa fie nevoie de foarte multe ori sa parasim Clujul in graba spre a merge in mici calatorii de sfarsit de saptamana sau mari-mari calatorii varatice si de sfarsit de an.

Si il rog pe clujeanul asta ca, dupa ce l-am gasit, sa ma ajute sa ma acomodez in noua mea livada reala. Caci in cea virtuala ma descurc deja binisor. Trebuie sa imi gasesc un apartament extraordinar de central, in asa fel incat atunci cand ies din casa sa vad o suma de obiective clujene ce ma amuza. Promit sa ofer explicatii indestulatoare in acest sens.

Caut clujean si nu ma joc. Dar am chef de joaca.

despre mirosul caselor

Casele seamana groaznic cu umbrelele. Nu tind sa fortez natura lucrurilor si sa insist ca sunt surori prin modul in care arata. Ci pentru faptul ca si unele si altele se dau dupa stapanii lor ceva de speriat. Aici despre cum fac asta umbrelele.

Dar cand intru intr-o casa ma izbeste un miros care imi povesteste la ureche la fel de rapid ca o cautare google multe lucruri despre proprietar.

Exista cineva la mine in familie obsedat de a tine si mentine si stratine casa intr-o stare de curatenie absoluta. Tot persoana asta, nu-i spun numele, persoana importanta, are o biblioteca grasuta. Cand intru acolo miroase a copilaria mea, plus cartile asezate frumos, ca niste soldati cu uniformele neprafuite. La asta se adauga un toping de casa luna de curata si de o mancare buna in frigider. Desi asta cu greu percep. Poate ca doar stiu si cu asta basta.

Sunt case care nu s-au dat dupa moda mancatului sanatos. Acolo se prajeste la greu si cand intru, chiar daca nu s-au facut cartofi prajiti si chiftele acum cinque minutti, stiu. Stiu ca gazdele astea sunt prajitoare de profesie. Stiu asta si covoarele ingretosate si perdelele inzilizite si lemnaria buhaita si pantofii din holisor si hainele gretoase din cuier. Toate miros a prajeala discreta a ultimilor ani. Si miros deja si a prajeala anilor ce stau sa vina.

Unele case miros a animale iubite prea mult. Altele in care omul e iubit prea putin. Alte case miros a somn greu, distrugator. Daca ma uit atent, va proprietarul cazut intr-un somn de dizgratie. Si sa le vedeti pe casele alea care spun povestea unui om care detesta lumina. Exista si case care miros in asa fel incat imi vine sa il rog pe proprietar sa ma lase sa stau putin mai mult acolo.

Sunt case care miros a naftalina. Si nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva naftalina e mai rea ca moliile. Moliile mananca hainele dar naftalina mananca oamenii. In cazul asta molia il face pe om.

Imi place sa descopar mirosul unei case si sa-mi inchipui pervers de in detaliu cum traieste patronul ei. Cum o aeriseste, ce mananca in ea, cum si unde se imbina cu somnul prin cotloanele ei.

In casa mea miroase a cafea dimineata si a paine prajita. Si a par proaspat spalat. Si mereu a lemn in majoritate coplesitoare si a carti si a plante verzi si a caldura. Si a dragoste, pe la colturi, in anumite momente.

mananca roaga-te iubeste

Am citit cartea acum ceva vreme si mi-a produs in cap o revelutie (cuvant nou). Pentru o cireasa, cele mai bune lecturi sunt alea care o clatina in vreo directie. Si in special cele cu care ea se identifica. Mananca Roaga-te Iubeste e una dintre ele.

Zic unii ca e prea americana. Zic tot ei ca e prea comerciala. Putin ii pasa ciresei de ratiunile pentru care a fost scrisa. Cireasa nu este impotriva castigului altora atunci cand el aduce ceva si in viata individului ce a dat bani.

Mananca Roaga-te Iubeste este una dintre lecturile mele de capatai. Genul ala de cartulie la care o sa apelez din cand in cand. M-am identificat cu ea in asa masura incat, dupa ce un numar de persoane mi-au zis ca li se pare ca eu am scris-o, am inceput sa cred chiar si eu. Chiar asa, cine e Elizabeth Gilbert asta.

Aseara m-a chemat Cinema City la premiera lor. Au zis cireaso de la hotcity.ro, cheama inca 13 femei de nadejde, femei cu blog, si haideti sa va lafaiti pe fotoliile noastre VIP. Haideti sa gustati o mancarica buna, sa ascultati o muzica balineza live si, sa mai vorbiti si voi ca fetele si apoi sa vedeti filmul.

Si uite cum m-am intalnit cu (ordine aleatorie, ca mi-e lene sa pun alfabetica): Raluxa, Anurim, Jeanette, Copila blonda care gandeste, Adina, Mara Wagner, Maldita, Nina, Ruxa si Pyuric. Vreo 3 fete n-au mai putut veni, ce pacat.

E un loc comun faptul ca filmele ti se par un pic mai slabe decat cartea. eu adorand cartea, ar fi trebuit sa stramb din nas la partea de imagini. Pe motiv ca nu m-au atins in acelasi loc secret ca si lectura. Dar uite ca mi-a produs o stare asa de buna incat nu pot sa ma plang.

E un film cu multe ingrediente care fac mancarea buna. Are barbati muc si sfarc si cu bicepsi si tricepsi si muschi oblici si patratele pe abdomen si par cret si bruneti si tineri si blonzi si macho.

Are muzica misto, peisaje de vis, farfurii pline cu bunatati si o femeie draguta tare, chiar daca a mai imbatranit un pic. Julia Roberts. As vrea eu sa arat asa la 44 ani batuti pe muchie. Cred ca ati vrea si voi.

Mergeti sa vedeti filmul, daca nu ati facut-o deja. Iar daca vreti sa va cuibariti intr-un fotoliu de piele care se face aproape pat si sa mancati si ceva bun inainte, alegeti Cinema City de la Afi Palace Cotroceni. Un bilet costa 50 de lei si include rasfat.