doar barbatii tineri sunt creti

Cireasa isi da seama ca oamenii mari sunt teribil de ocupati. Si ca asta ii le pune un soi de val tulburel pe ochi. Impingandu-i astfel sa piarda lucrurile esentiale pe care langa care trec acum orbi, in mult prea mare zvon si goana zilnica.

Dar cireasa a primit cadou o halca de timp berechet la dispozitie, in care avea de ales. Sa stea cu picioarele pe pereti si sa intoarca o suvita de par timp de o eternitate si inca o zi sau sa se gandeasca la barbati. Ce a hotarat e la mintea cocosului.

Ei, si dupa ce s-a concentrat temeinic si s-a gandit la ei ore in sir, bang. A observat treaba asta. Doar barbatii tineri au parul cret. Barbatii ce se vor maturi capata par lins in primele 3 luni de la aceasta decizie istorica. Plus diverse tulburari de comportament in timp ce are loc procesul. Cum se maturizeaza, cum pierd cretii. Of.

Sa nu credeti ca sunt naiva. Nu. Realizez ca probabil teoria mea profana este destul de greu de dovedit stiintific. Ce legatura este intre un barbat copt si podoana lui lins capilara, e greu de dovedit. Si oricum, ce universitate vestita ar aloca bani pentru asa ceva.

Oamenii de stiinta sunt prinsi cu alte dracovenii. Cum ar fi ca barbatii care beau o bere pe zi si mananca un sandvis cu branza la asfintit traiesc cu trei ani mai mult decat ceilalti. Sunt vremuri de criza vorace. Cui sa-i pese de cum au parul de cret au ba barbatii.

Daca ar fi sa-mi dau cu presupusul, poate ca parul cret se intampla de la un target de vanzari prea ambitios, stabilit de un sef asisderea. Sau de la rate cu dobanzi prea mari, pe timp de aprige dificultati economice si o luminita prea plapanda la capataiul tunelului. Sau de la presiuni prea mari de a deveni soti si tati responsabili.

Dar uite, ciresei ii pasa. Este pe lista de top priorities in fiecare zi. Ea o sa foloseasca pana la refuz informatia asta. Si anume ca doar barbatii tineri tin pe capul lor bucle si resorturi de par cret. Pentru ca teribil de mult ii plac dumneaei buclele numai bune de trecut degetele prin ele, pentru o descalceala lenevoasa.

Of, doar barbatii tineri sunt creti. Si s-ar putea sa nu am incotro. Trebuie sa ma las dusa de val. Sa-mi restrang aria de expertiza doar la barbatii nematurizati. E greu, stiu. E ca si cum as da in mod constient deoparte, doar cu un click, o gramada de alti barbati talentati.

Dar in viata trebuie sa ai principii ferme. Atata lucru intelege chiar si o cireasa si actioneaza in consecinta. Ai par cret, deci existi. Ai par lins, hai sa mai vorbim si poate-l facem cret la loc, cum era.

De astazi inainte, textele mele vor putea fi citite si pe comunitatea de oameni bantuiti de ganduri. Adica la gandul.info.

Am marea placere sa fiu aici colega cu lume absolut speciala. O sa vedeti. Oameni alesi pe spranceana pentru gandurile pe care le impart cu lumea. O mai fi cazul sa spun ca proiectul asta ma face maximum de mandra? Nu cred. Prezentul suna bine.

Anunțuri

9 carti

Cireasa extrage din lectura placeri mari, nemasurabile de catre aparatele existente in prezent pe piata de resort.

Si pentru ca ea detesta ca placerea sa ramana solitara, destinata exclusiv dormitorului ei, a decis sa imparta asta cu cine se distreaza la fel ca ea. Sa dea pe trompeta tot ce a emotionat-o in ultima vreme tare de tot. Asa de tare ca inca se mai gandeste la toate mesajele din aceste 9 carti.

9 carti pentru ca cireasa nu se omoara dupa lucrurile standard. De ce musai 10, daca mie mi-au trecut prin cap 9. Doar 9.

Traiesc din nou, de principesa Ileana a Romaniei

Desi fascinant sa vezi cum traieste o printesa, nu asta mi-a facut deliciul cartii. Ci motivarea pe care mi-a insuflat-o printr-o tevusca fina, captusita cu praf de minune. Si exaltarea pe care am simtit-o analizand propria mea viata si miliardele de posibilitati.

Buddha din suburbie, de Hanif Kureishi

O carte cu mult de tot umor, scrisa extraordinar de bine. In care se vorbeste despre toate temerile, problemele, mirarile, etapele, dragostele si bajbaielile legate de job, pe care poate sa le aiba oricine. Cireasa sau om.

Cronica Pasarii Arc, de Haruki Murakami

Cea mai delicata si ingrijorator de contemporana metafora despre cum se traieste azi. Desi e scrisa de un japonez, actiunea se poate intampla oriunde. Poate chiar si la Mizil.

Mananca, roaga-te, iubeste, de Elizabeth Gilbert

O carte care mi-a dat curaj mult si ma facut sa rezonez cu ea in moduri aproape interzise. Ar trebui citita de toate frunctele care divorteaza sau sunt parasite de curaj, in general.

Insuportabila usuratate a fiintei, de Milan Kundera

Se ia un cuplu si se analizeaza cu instrumente cinice si fine, cele mai fine instrumente pe care le-am vazut. O scriere desteapta dar in urma careia nu ramai cu gura pana la urechi.

Smulgatorul de suflete, de Boris Vian

O carte fantastica intr-un decor care poate fi real, la tarmul unei mari, intr-un sat, unde se intampla lucruri barbare. Barbare e putin spus. Si pline de continut si impunsaturi pe care o cireasa le-a simtit pana in forurile ei superioare.

Calaretul Suedez, de Leo Perutz

Ah, ce lectura placuta si rotunda. O constructie a unui om creativ si ordonat in acelasi timp. Cu o actiune intr-un decor medieval de tara. Recomandata de un domn cu nas coroiat.

Jurnalul unei fete greu de multumit, Jeni Acterian

Fabulos de misto sa vada cireasa cum se traia in Bucuresti in timpuri ce par de mult apuse. Aflam ca unde locuieste ea acum era un hipodrom si se putea sta intins pe iarba. Si totusi problemele sunt aceleasi. Si ca raportare generala la viata, si in relatiile dintre oameni. Yum.

Femeia nisipurilor, de Kobo Abe

Pare ca eroul principal a avut ghinion, cand de fapt la sfarsit te prinzi ca a dat peste el un mare noroc. Cireasa s-a gandit apoi la propria viata in termenii nisipului si si-a mai domolit din patimi.

Dar vreau sa ma emotionez in continuare, fara de incetare. Asa ca rogu-va sa aduceti in cioc fiecare, de aveti placere, o carte care v-a ramas la inima. Cred in voi. Asa ca promit sa sa o metabolizez si o sa o integrez corpului meu astral.

cireasa si barbatul

Post inspirat de vizionarea filmului 300. O productie tulburatoare, care in mod normal nu ar fi genul meu. Prea mult sange. Dar ah! Si multi barbati stransi la un loc. 300 de barbati aflati permanent in chiloti. Cu abdomene la vedere si ce mai abdomene. Gata cu introducerea.

Ce putin ii trebuie ciresei sa exulte. Pe scurt, un barbat care sa o incante. Si ei nu sunt putini, de fapt lumea geme de barbati extraordinari. O plaja larga de barbati foarte reusiti. S-au facut barbati buni in ultimele decenii, n-am ce zice.

Cum ma intorc, cum ma sucesc, dau peste un palc de astfel de exemplare. Sau de cate un individ seperat de restul grupului. Numai bun de urmarit de catre pradatorul sangeros care zace in cireasa ametita de miros.

Ce-i mai plac ei barbatii slabi, cu mijlocelul tras ca printr-un inel de-al ciresei. Ce-i mai plac dansei barbatii solizi, ca trupuri ca niste sifoniere prevazute doar cu o usa. Ce-i mai plac ei barbatii taman buni, nici zdraveni, nici zvelti.

Ce-i mai plac barbatii medii spre mici de statura, cu care se poate cireasa saruta pe indelete. Fara sa se ridice pe un scaunel. Cei mai plac insa ciresei barbatii inalti, care o insotesc pe post de stindard, de se mira toata lumea. Uite, domnule, la cireasa asta pitica, ce palaluga si-a gasit langa ea.

Cireasa adora barbatii bruneti, blonzi si mai ales roscati. Si are un jenesaisqua pentru cei nitel sau de tot cheliosi. Cireasa crede ca barbatii cu ochi verzi sunt absolut deliciosi. Dar si cei cu ochi caprui, ca ai ei. Sau albastri, ca ai unei ape numai bune de scaldat, cu tot cu capul la fund.

Dar barbatii cu umor, cuvinte potrivite. Si cei buni reparatori de case, priceputi bucatari, dornici de calatorii. Alaturi de aceia care asculta muzica alternativa, skiaza si isi trec degetele prin par, pe pielea de pe gat si de pe spate. O da, si aceia sunt foarte buni.

Fabulos mi se pare ca barbatul nici macar nu trebuie sa se afle in imediata proximitate. Desi asta, cu siguranta, ar ajuta. Dar orice vecinatate, fie si prin intermediul mediilor de comunicare in masa sau pe ecranul laptopului, a unui barbat/unui grup de barbati frumosi, e buna.

Acestea fiind spuse, ma retrag sa meditez. Sa ma cufund intr-o zona de liniste, neintrerupta de nimic. Poate doar, din cand in cand, de gandul la un barbat. Unul misto, cum vad mereu.

peticul groazei

Ciresei nu-i prea place grasimea. Nici a ei, care cand apare soare dispare, nici a altora.

Si se stie doar ca, ce tie la tine nu-ti place, la altul nu-i chip sa tolerezi. Asa ca parca mai urata mi-e grasimea altuia decat a mea. Si parca si cu burta omului pot sa ma obisnuiesc, si parca si cu manerele dragostei. Pe care pana la urma accept sa le folosesc cu incredere, ca sa nu alunec cumva si sa ma ranesc, in toiul procesului amoros.

Dar este o parte de corp la care cireasa nu poate inchide ochii. I se face rau cand da cu ochii de ea pe la oarecine. Si nici nu-i trece prin cap ca ar putea sa ajunga in situatia letala in care sa posede chiar ea una. Ma gandesc la peticul de carne trapezoidala de deasupra sexului la om.

Daca omul e slab, portiunea asta nu sare in ochi ca fiind un domeniu distinct. Daca omul e gras, taramul asta prinde puteri si se segregheaza si de sex si de burta. Se face ca o burta mica, umflata. Capata si viata proprie si nu mai e chip sa-l indesi undeva, cu gandul de a-l piti.

In chiloti nu prea mai vrea sa stea si iese tantos la iveala. Nici frate cu burta si deci incorporat in ea nu mai are chef sa fie. Peticul groazei are ceva propriu de spus, cu voce pitigaiata si insistenta. Sunt gras, independent, si fac ce vreau. Bag spaima si-n prieteni si-n dusmani.

Peticul de grasime mai poate fi ascuns prin fuste, de catre doamne. Dar pantalonii il cam tradeaza pe purtator. Pentru un ochi versat e o nimica toata sa identifice sub curea perna numai buna pentru facut sapun ecologic. S-o fi gandit cineva la asta?

Pana de curand bulgarii cica sechestrau oameni si le luau cu forcepsul cate un rinichi. De ce oare nu extrageau si osanza asta. Ar fi fost toata lumea castigata. Grasul scapa de rusine. Bulgarul facea cosmetice miraculoase, cu extract de locuitor de tara vecina.

Si nu mica mi-a fost bucuria cand am realizat ca nici lamaie, prietena buna de on si offline, nu concepe sa se apropie de peticele groazei. Suntem surori bune si la preferintele pentru carnea de om. Ca sa citez radioul preferat: Va plac fructelor, carnita? Da, dar sa fie curata.

iepurasul ninja: ultimul iepuras

„Cred ca sunt suficiente doua perioade din an in care trebuie musai sa am alaturi un barbat. Asta ca sa fiu sigura ca nu ma inghite deprimarea cu fata umana, adusa de miei, oua pictate, brad si zurgalai.

Pastele si Craciunul sunt momente cand orice vietate, si un iepuras cu atat mai mult, vrea sa simta batand langa el o inima calda si prietena. Uneori asa de mare e nevoia, incat aproape ca nici nu mai conteaza a cui exact e inima asta. Important e sa stea lipita etans de iepuras. Mai ales daca ninge”. (HBO Club, iepurasul ninja)

Am ajuns si la ultimul iepuras ninja. Este Calaul pe nume Valentin si se refera la tot siropul conex. Say bye bye to iepurasul ninja. Take care.

regele pipi

In imparatia unde salasluiesc eu acum troneaza un rege. Unul care domneste peste toti supusii in mod egal. Fiecare vietate de prin paturile pline ochi este aici pentru un motiv legat de pipi.

Ca nu poate sa il faca deloc sau ca il face prea mult. Ca iese cu gogalti sau senzatie de sticla pisata. Ca iese in culori bizare sau ca iese fara avertisment, cand omul vrea doar sa se amuze de ceva in societate, pipiul e rege.

El este aici monitorizat si tinut in puf de catre o armata intreaga de aghiotanti care se intereseaza mereu de soarta lui. Desi sectia se cheama altfel, mai frumos, numele este clar un paravan pentru adevarata activitate care se desfasoara aici.

Preocuparea asta ma duce cu gandul la bursa din New York. Numai acolo am mai vazut febra asta si zbuciumul fara seaman. Acolo lumea se preocupa de actiuni, aici de maria sa regele pipi. Personalul medical, de la vladica la opinca, vrea sa stie un singur lucru cand te trezesti dimineata. Ai facut?

Daca nu, tristete. Si o mustrare arata din buze si ochii dojenitori. Cireaso, de ce nu ai facut, ca doar stii ca de-asta esti aici. Sa faci pipi iar si iar. Ai o norma, ai niste standarde, ai obiective pe termen lung si scurt. Noi avem intelegere o vreme. Dar la o adica, nu mai raspundem si tu vei suporta consecintele. Fa pipi. Acum.

Daca da, ai facut, vor sa stie cum a fost. Imi dau sticlute sa-l masor, vor sa-i vada culoarea, isi dau cu presupusul asupra texturii si apoi dispar cu el. Mare minune daca nu il si gusta. Si ascund aceasta procedura de ochii donatoarei, ca sa minimalizeze orice comentarii ar putea aparea asupra profesionalismului lor.

Ei stiu ca cireasa umbla pe siteuri, bloguri, si prin in reviste, si ce si-au zis. Sa-si ia masuri si sa nu rasufle nimic in media cu referire la modul in care se poarta ei cu pipi oamenilor in general si al ciresei in special.

Sa nu transpire informatia ca regele pipi este vedeta absoluta si functioneaza ca moneda de schimb. Da-mi pipi tau si iti zic daca ai voie sa mananci. Spune-mi ce pipi ai ca sa iti spun cine esti. Arata-mi pipi tau ca sa poti iesi de aici.

Si uite-asa, cireasa s-a facut frate cu doctorii, asistentele si infirmierele. Si le-a dat tot ce si-au dorit ei, ca sa o lase sa plece. Ei au acum cantitati impresionante si asta-i doar inceputul unei frumoase prietenii. Pentru ca regele pipi rules.

Iepurasul ninja si ciorba ostila

„Tot intelepciunea populara ne invata ca dragostea trece prin stomac. Cum iepurasul vrea mult de tot sa obtina dragoste, inseamna ca musai sa dreseze stomacul.

Zis si facut. Se ia un suflet pereche. Se aseaza prin casa, timp de cateva ore. Iepurasul in timpul asta mestereste la ciorba cu pricina. Nu e prima data cand se apuca. Stie ce are de facut. Si mai stie ca o sa-i iasa si bine.” (HBO Club, iepurasul ninja)

Ciorba o iesi buna dar socoteala tot se impute pe undeva. Uite de ce.

pijamaua ca premisa

Stiti, poate ca pacietele se indragostesc de doctori si pentru ca sunt obligate sa poarte pijama.

Ma gandesc ca odata ce porti vestmantul in care te plimbi alene prin acasa, in momentele tale cele mai lejere, se face un declic. Stai domnule, eu port pijama numai atunci cand ma simt bine si toate celelalte restrictii si responsabilitati au disparut.

Si inseamna ca daca acum port, sunt in siguranta. Si ca sunt alaturi de cei dragi. Sau macar alaturi de cei care o sa-mi devina dragi in scurt timp. Mmmm. Pijamaua inseamna dormi, esti acasa, in familie. Toti cei ce ne aflam aici iti suntem alaturi sa-ti face bine, cat mai bine. A, da? isi spune cireasa. Si restul vine de la sine.

Domnule doctor, ce puternic sunteti si ce aratos sunteti azi. Halatul acesta alb va face sa semanati incredibil de tare cu un inger. Nici nu mai conteaza ca ingerul e putin mai mult antipatic, putin chelios si cu un strop de burta. Ingerul de dar nu se cauta la dinti.

Esti barbat si eu sunt in pijama? Si tu este singurul care vorbesti cu mine in tot locul asta strain si necunoscut? Atunci trebuie ca imi esti sortit. Sa ne distram, dara, amandoi. Pentru ca, draga domnule doctor, nu mai ai scapare. Am inceput sa te plac. Te vreau si vei fi al meu.

Doar tu esti cel care m-ai vazut in momentele mele de maxima fragilitate. Ba intinsa pe o targa in pielea goala, doar cu pielita de cireasa pe mine, pe post de acoperamant. Ba contorsionata in posturi mai potrivite pentru circ decat pentru o femeie aproape blonda, mica de statura.

Tu stii cum arata launtrul meu pana in detalii incredibile, pe care nici eu nu la banui. Tu, da tu, m-ai vazut la televizor intr-un show dat o singura data. Si folosindu-te de instrumente aparent de tortura (dar trebuie sa fi implicat si ceva placere, macar din parte-ti) mi-ai inspectat cute ascunse din trupul meu de carne.

Deci acum, cum vad eu lucrurile, nu ramane decat sa-ti arat restul corpului meu, cel de ganduri si spirit. Apropie-te, domnule doctor, sa vezi cat sunt de simpatica. Spun glume si sunt, in mod normal, de o veselie primordiala. Iti promit ca o sa-ti placa si partea asta a mea.

Cam asa se intampla in general cand ai pijama si stai in spital. Si cam asa a patit si cireasa, biata, ca doar cu ce e ea diferita de atatea femei care dezvolta sentimente impure fata de calaul cumsecade, domnul doctor.

Iar pijamaua, ea e singura vinovata. Premisa pentru toate astea.

iepurasul ninja: cu apartamentul la psihiatru

„Cand se departeaza fizic de cineva care i-a fost drag rau, iepurasul simte ca musai trebuie sa arda toate puntile. Altfel moare.

Isi pune el manusi chirurgicale metaforice si indeparteaza tot. Orice lucruri care si-ar permite sa-l tulbure intr-o duminica dupa-masa, amintindu-i cele intamplate.

Sunt date deoparte cu teama obiectele, acesti martori muti. Apoi sunt apucate cu o penseta fina mirosurile ce au gadilat cele patru nari simultan. Si totul se sfarseste cu innabusirea sunetelor gustate de ambii parteneri. Care sunt asfixiate cu o perna mare, pufoasa”. (HBO Club, iepurasul ninja)

Pentru cum il ataca apartamentul pe iepuras si cum se apara el, just click.

cireasa si camera secretelor

Exista un cartier in Bucuresti ce inca mai are case vechi. Aici exista un loc unde cireasa a batut la usa medicinei si a si fost primita.

Si-a luat cireasa o bocceluta si a patruns in acest nou templu de sanatate spre a se intalni cu Brunetul. Un nou doctor specialist in vezici, care s-a inhamat la ingrata sarcina de a lamuri treburile in acest departament al ei. El nu zambeste asa frumos precum cavalerul din valea rinichilor. Dar spera cireasa ca vezicilor le stie clenciul.

El are datoria de a intra in forta in locuinta omului care locuieste in vezica, fara avertisment prealabil. Si de a-l face sa iasa de acolo cu familia lui si tot ce a agonisit. El nu trebuie sub nicio forma sa se induioseze de rugamintile si lacrimile de crocodil ale omuletului. Si trebuie sa-l scoata de par de-acolo, odata pentru totdeauna.

Si asa s-a instalat cireasa in valea vezicii rasare, de unde transmite in direct stiri si bezele spre exterior. De obicei, cireasa sta aici trantita pe un pat verde (fapt adevarat) si citeste sau scrie. Adica fix activitatile ei vulgare din livada, intr-o zi normala.

Cireasa observa ca, la rastimpuri, cate unul dintre colegii ei de camera pleaca undeva. Petrece niste timp in vilegiatura si revine cu o fata mai posaca. Curioasa din fire, cireasa a scotocit imprejurimile si a aflat ca nu la baie se duc ei. Ci intr-o camera cu infatisare cu nimic speciala. Si totusi o camera unde se petrec lucruri cel putin ciudate.

Credea ca ea va fi scutita de interviurile private sau orice altceva se mai intampla indaratul usilor cu tronc inchise. Dar spre sfarsitul zilei, este chemata la camera secretelor. O data si apoi inca o data, cu un tampon de timp intre cele doua intrevederi, ca sa-si poata reveni.

Intelege acum cireasa de ce colegii de camera vin de acolo macar un pic posomorati. Si nu poate sa dea in vileag nici dansa exact ce se petrece dupa acest paravan deghizat intr-un nume obisnuit. Camera pansamente speciale. Atat poate dumneaei sa spuna. Ca nu, nu este vorba despre pansamente. Dar da, ce se petrece acolo e special.

Dupa incursiunea in camera secretelor, cireasa se poate lauda ca se cunoaste intim de tot cu cel putin doua asistente. O fantasma sexuala a multora, intrucat asistenta porno este unul dintre cele mai agreate fetisuri-cliseu in viata noastra sexuala comuna a tuturor.

Si totusi cireasa nu se poate declara satisfacuta din punct de vedere senzual. In loc sa-i genereze placere pe paine, cele doua zeite in halat alb i-au cotrobait prin organism cu nonsalanta. Si au instiintat-o ca vor repeta procedurile barbare si maine.

Cireasa se teme acum de camera secretelor, unde a constatat ca i se prezinta mereu intruziuni noi, neobrazate, in corpul ei acoperit cu pielita subtire. Dar a intrat in hora vaii vezicii rasare si acum trebuie sa joace. Cine n-are asistenta, sa nu-si cumpere. Sunt rele si perverse. Rrrrrr.