scrisoare deschisa catre zana maseluta

tooth-fairy

Draga zana maseluta,

Eu inteleg ca atunci cand eram cireasa mica-pitica, aveai un rost clar.

Eu iti daruiam cate un dintisor de lapte, vai de mama lui. Mai tii minte cum aratau? Hi-hi. Si tu il luai si naiba stie ce faceai cu el. Nu ma bag. Job description-ul tau.

Cert e ca il vindeai pe bani buni. Altfel nu imi explic cum de iti permiteai sa-mi dai si mie inapoi o cota parte. Am facut afaceri bune impreuna.

Apoi, ai disparut ca un fum. Tu sigur invarti in continuare chestii prin gurile oamenilor. Stiu eu. Cireasa nu e fraiera.

Dovada ca si eu iti mai dau din cand in cand dinti. Sau parti din dinti de-ai mei. Doar ca nu imi mai intra in cont nimic pe chestia asta. Si nu mi se pare ok.

Deci acum, spune si tu. Relatia noastra s-a transformat din ceva win-win in ceva win-lose. Unde eu lose. Zana maseluta, ti-am zis ca eu urasc sa pierd? Imi clantane dintii de nervi.

Asa cum vad eu, o cireasa, lucrurile acum. Ai doua posibilitati. Si sa nu zici ca nu poti. Sigur ca ai sange sa faci asta. Ca de-aia esti ditamai zana.

Ori pui mataluta mana si-mi lasi dintii in pace. Ca iti dai seama, miza e acum mult mai serioasa. Nu e ca atunci cand eram mica si credeam orbeste in tine. Tu iei dinti care nu se mai intorc niciodata la mine.

Ori, si sunt deschisa si la asta. Imi iei particele din dinti. Si atunci marci banul, zano. Da frate. Iei dintele, pui colea deoparte, in plic. Bani pentru tratamentele luxuriante ale ciresei cu dentitie firava.

N-o sa zic la nimeni de aranjamentul nostru, iti dai seama. Eu am lucrat prin corporatii si am invatat acolo o gramada de chestii. Printre care legea precedentului.

Stiu ca daca se afla ca noi doua suntem pe combinatia asta. O sa tabare toti stirbii si frustratii pe tine. Sa-ti ceara bani, dinti, masini, ceasuri, electrocasnice, femei, vacante all inclusive. Si mai stiu eu ce.

Deci nu te dau in fapt. Ramane intre noi.

Dar zano, nu te fofila. Vino cu o solutie viabila la cireasa. Ca daca nu, odata ma infoi si ma zburlesc la tine. De-ti sar dintii de frica.

A ta vesnica si credincioasa,

Cireasa.

Anunțuri

cireasa certata cu sapunul

sapun

Staaati, ca nu ma prindeti voi pe codita gresita. Cireasa nu-i certata cu apa si sapunul. Cireasa se balaceste si se sapuneste ca o ratusca la patrat.

Dar ea incearca de cand e mica. Sa descopere sapunul care sa o faca fericita. Si parca e un facut. Oricat persevereaza, nu reuseste sa obtina decat prafut in ochi si frustrare in sufletel.

Am fost in magazinele de sapunuri ale lumii. Am incercat pana loc comanda. M-am sfatuit cu vanzatori. Am luat acasa si m-am clabucit. Ntzz. Nema. Vax. Canci. Niciodata nu am gasit sapunul care sa ma multumeasca plenar.

Ajugand eu maslina obosita si blazandu-ma. Ultimii ani mi-i am petrecut in zona eco-bio. De-aia toti musafirii mei se plang. Ca sapunurile din baia cireseasca. Au culori bizare si mirosuri care ii fac sa iasa de acolo urland.

Recunosc cinstit. Nici mie nu-mi plac defel. Ce femeie doreste sa se spele cu un sapun kaki care miroase a sulf? Doar ca aceasta cruciada pentru aflarea sapunului perfect mi-a infrant vointa.

Mai sunt unii. Care nici macar nu reusesc sa-si dea seama. Care dintre obiectele din baie sunt sapun. Si care nu.

Asta pentru ca, tot trecand prin atatea suferinte. In prezent incerc sa ma distrez si eu cum pot. Si detin sapunuri cu forme de oi, melci, pestisori, stele de mare, vaci si magarusi.

Singurul lucru care ma face sa ma razvratesc din cand in cand. Sa-mi pun armura, sa iau calul si sa plec din nou in cautarea lui. Este ca alti oameni au gasit ceea ce eu caut din fasa.

In baile lor se lafaie sapunuri diafane. Care improasca in jur mirosuri in care ai vrea sa fii invaluit o viata.

In calitatea mea de soap detective. Am incercat deseori sa vad inscriptia sapata in sapunurile altora. Cand mergeam la baie, scoteam lupa si examinam atent. Inchizand unul din ochi si mijind pe celalalt. Apoi pipaiam in speranta ca dibui.

Degeaba. Ajungeam mereu prea tarziu. Cand membrii familiei, nonsalanti, folosisera deja de multe ori sapunul. Indiferenti la chinurile mele.

Sa intreb, mi-a fost mereu rusinica obrazului subtire. Am vrut sa pastrez aparenta ca si eu am sapunul pe care mi-l doresc. Ca sunt normala si castigatoare, ca si ei.

Apoi am luat la rand la mirosit rafturile de hipermarketuri. Incat ma stiu toti supraveghetorii de raion. Am si poza la raft, cu text dedesubt.

„Cei ce vedeti pe aceasta femeie mica amusinand sapunuri, cu narile desfacute, goniti-o. Sau imobilizati-o la pamant, cu un picior pe gat. Si chemati de urgenta seful de magazin. De acolo preluam noi. Multumim, conducerea.

Si nota in subsolul notitei. Pentru ca ea miroase 2-3 ore si apoi pleaca, nu cumpara nimic. Desi e bine imbracata si pare normala la prima vedere, e nebuna. E „clienta” veche si are interzis la raionul asta.”

Asta patesc de-o viata. Daca vreti sa ma ajutati. Va rog frumos sa-mi recomandati un sapun care va place voua. Unul de-l pot gasi la un magazin. Nu trebuie sa fie de fite. Un sapun normal caut.

Unul solid, nu lichid. Am uitat sa precizez asta. Pentru ca dupa ce ca sunt o cireasa fara noroc la sapun. Mai sunt si retrograda si nu imi place gelul. Ajutor.

turcismul din mine n-are lecuire

istanbul

Credeam ca sunt ok. Ca primavara asta am scapat. Ca pot sa stau si eu linistita la soare, in parc. Sau cuminte pe mal de mare, langa granita.

Am sperat ca nu mai trebuie sa fug de la birou. Ce-o zice Dana. Sa imprumut iar bani. Ce-or zice creditorii. Si sa o tai lasand in urma un norisor de praf de minune. Ce-o zice mama de cireasa.

Aiurea. Ti-ai gasit. A inceput iar. Ce surpriza. Sa-mi clocoteasca sangele navalnic prin venele delicate de cireasa turcofila. Sa ma trezesc fredonand cat pot eu de tare Askim Surpriz.

Deja nu mai pot sta locului de atatea furnici stranse pe talpa mea numarul 36. Care se milogesc de mine. In frunte cu a lor craiasa. Sa plec odata in turcime. Sa ma salvez. Sa ma izbavesc aruncandu-ma in cap in adana kebap si ceai de mere.

Slaba cum sunt de refuz. M-am lasat sedusa inca o data. Cred ca a 12-a oara. Cine sa mai stie. Cui sa ii mai pese.

Am anuntat pe turcoaica Nihal ca in sfarsit se intampla. Si ca simt enorm si vaz monstruos. Am rugat-o sa faca program prielnic. Ce sa includa, acum ca activitatile primitive de facut la Istanbul. Sunt deja fumate pana la filtru de cireasa turcita.

Sa includa ceva dansuri din buric. Baie turceasca la cel mai smecher stabiliment istoric & masaj complet tot acolo. Cafea la turnul din mijlocul Bosforului. Si alte lucruri exotice. Pe care sa le degust stand turceste.

A, am cerut si o intrevedere fulger cu presedintele republicii. Care sa ma ajute sa-mi gasesc un job temporar bine platit. Pe perioada de 6 luni. Ca de ceva vreme planuiesc sa ma fac cireasa turcizata.

Sageata albastra mai are nevoie doar de benzina si asigurare. Ca sa o porneasca vitejeste pe pamant bulgar. Si apoi sa se indese printre minarete si zgarie nori. Pana la poarta blocului din cartierul Levent. Unde cireasa o sa maie peste noapte.

Imi sare inima din piept de pofta. Ma sufoc de bucurie ca o sa degust pestisori proaspeti din Bosfor. Sunt emotionata ca o scolarita de lanurile cu maci pe care o sa le vad pe drum.

Turcilor cata frunza, cata iarba, pregatiti-va. Vine cireasa valaho-danubiano-pontica cu arme si bagaje. Si va cotropeste de nu va vedeti. Ca sa spele rusinea stramosilor ei ieniceri, spahii si domnite moldovene pangarite.

Si trebuie sa recunosc, plecand ochii de caprioara. Ca desi poate ar fi mai bine sa fiu francofila sau anglofaga. Ei bine, turcismul din mine n-are lecuire.

cireasa nu scuza falsa dezordine

liar

Exista pe lume un soi de oameni. Care nu se incanta la masini scumpe si bijuterii. Se blazeaza taman la partide de sex focoase si mancaruri alese. Si nici macar nu le trece prin cap sa plece in vacanta in insula La Reunion.

Ei sunt fericiti doar atunci. Cand dupa ce reusesc sa te aduca sub vreun pretext in vizuina lor, acasa. Sanctuar de harciog fara alta ocupatie, aranjat pana in cele mai marunte cotloane.

Te opresc atunci chiar la intrare. Unde zambesc dulceag-mincinos si zic. Scuzati dezordinea. Apoi se uita mandri la pardoseala sclipicioasa. Probabil data cu pronto acum 3.5 minute.

Pardoseala pe care poti s-o si lingi ca pe o acadea, daca ai chef. Si apoi se uita inapoi la tine, in culmea excitatiei aproape sexuale. Ca sa vada feedback. Ia, ai cazut pe spate?

Ei adora sa vada cum te fastacesti. Si cum nu stii in ce fel sa te mai explici. Ca tie nu ti se pare asa. Spera ca o sa-ti gasesti cuvintele cele mai potrivite. Sa le lauzi curatenia.

Si ei apoi se apara, cu maximum de convingere. Nuu, iarta-ma, chiar n-am avut timp sa fac. Am venit direct de la serviciu. Si de-aia m-ati prins asa. Daca veneati alta data, era mult mai curat.

Cand era mai mica. Cireasa chiar credea ca l-a prins pe respectivul cu chilotii-n vine.

Ca probabil covorul omului e plin de vin rosu, noroi si ketch-up, la un loc. Exact ca in reclamele pentru dispozitive demo. Si ca in ghivece sunt infipte mucuri de tigari.

Verifica veioza, sa vada daca pe ea troneaza niste strampi. Fugea in bucatarie sa constate chiuveta pline de vase imbacsite. Din care s-au nascut fapturi noi, primordiale. Si se uita la cainele, probabil nescos. Murdar si el, cu ghemotoace prin blana.

Abia mai tarziu, crescand ea, a inteles cireasa. Ca scuzele astea sunt o butaforie. Ca nu are nimic de scuzat. Si ca respectiva locuinta. E mereu mai dereticata decat o farmacie. Si mai lustruita ca un magazin unde se vand bomboane.

Ca de fapt oamenii cu pricina freaca toata ziulica la scorbura. Si nu se linistesc pana nu smulg de la ceilalti. Vorbe de lauda. Cum alta strategie n-au gasit, o baga pe-asta.

Si chiar daca ea simte putina mila pentru persoanele cu pricina. Obsedate de subiectul asta. Si in disperata nevoie de cuvinte elgioase la adresa curateniei. Tot nu mai vrea sa le intre in joc.

Asa ca atunci cand i se intampla. Declara pe loc ca ea nu scuza dezordinea. Nu cand e falsa.

cireasa si (panto)mima

O

Ce ma fac. Cred ca orgasmele mele sunt nitel diferite decat cele intreprinse de alte semene. Altfel nu-mi inchipui de ce sunt intrebata cu o frecventa uluitoare. Daca am avut.

Daca zic nu, e vai si-amar. Se lasa cortina grea, de catifea visinie, intre protagonisti. E ca si cum am marturisit ca mananc nou-nascuti la micul dejun. Pentru ca imi e prea pofta. Si mi se pare absurd sa ma abtin. Doar o viata are omul.

Si daca zic ca da. Nu e deloc indeajuns. Este doar primul pas pe drumul spre stabilirea adevarului. Personajul barbat se incrunta nemilos. Ma fixeaza cu degetul aratator. Cu care ma impunge apoi si in coasta. Si incepe emisiunea forensic detectivs.

Sunt pusa sa ma jur pe mama, pe rosu, pe sanatatea mea, pe lumina ochilor din cap, pe verde stop, pe disparitia florii de colt, pe sanatatea copiilor mei nenascuti si pe pereclitarea batlanului de preerie. Ca nu am (panto)mimat.

Cireasa, daca minti. Nepotii tai nu o sa mai vada niciodata o padure de mangrove. Ce inima ai sa iti asumi asta? O responsabilitate uriasa apasa pe umerii tai mici. Uita-te in ochii mei si recunoaste. Ai avut? Da? Atunci demonstreaza.

Inca in pielea goala, sunt imbrancita in fata completului de judecata. Si obligata sa ma reprezint singura. Desi nu sunt cireasa-avocat.

Si sa conving cum oi sti eu pe stimatii jurati. Ca am vazut artificii si stele verzi de atata placere. Ce mi-a fost daruita de catre reclamantul din patul inca moale si cald. Da, domnul acela care este imbracat, ca si mine, tot in pielea goala.

Sunt siluita sa demonstrez practic. De parca asa ceva e floare la ureche. Ca nu am deschis gura spre a slobozi sunete erogene false. In timp ce eu ma gandeam de fapt. Daca sa-mi schimb culoarea manichiurii. Ca prea port rosu de 10 de ani.

Ca nu mi-am fortat prin procedee miselesti femeiesti. Inima sa bata mai tare. Ca nu am mi-am folosit carisma proverbiala pentru a convinge porii. Sa elibereze dulce sudoare. Si nici nu mi-am instigat pupilele sa o ia razna la momentul dinainte stabilit.

Doamnelor si domnilor, zau ca am avut. Martora mi-e luna. Sau soarele, dupa caz. Si norii, au vazut si ei prea bine. Si ploaia, ploaia stie tot. Si poate fi chemata in instanta sa depuna marturie favorabila ciresei.

Cum reclamantul si juriul se uita zeflemitor la impricinata de cireasa. Ma bosumflu de atata neincredere. Si ma intorc cu spatele la locul crimei. Asta, va zic sigur, echivaleaza cu o confesiune scrisa ca da. M-am prefacut.

Cum situatia de fata imi genereaza tot felul de dificultati in relatiile sociale. Situatia asta nu mai poate continua. Vreau si eu sa am o viata normala. Fara sa creez, odata cu extazul, suspiciune in randul apropiatilor.

Si propun asa. O explicatie de natura sa rezolve conflictul pe cale amiabila.

Mi se spune uneori ca sunt speciala, ce o mai fi fiind si asta. Des mi se spune. Si atunci de ce nu putem admitem. Fara sa mai facem atata balamuc. Ca si orgasmele mele sunt la fel de speciale ca si generatoarea lor. Deci putin diferite fata de medie.

Si cer, in fata micii adunari locale. Sa nu mai fiu trasa la raspundere si bruscata cu privire la acest subiect. Pentru ca de-a naibii o sa invat panto(mima) cum scrie la carte. Si atunci sa va tineti.

In incheiere, cireasa vrea sa stie. Daca e singura care intampina atata neincredere. Sau e un flagel contemporan care rapune sud-estul Europei.

bilant de cireasa

cireasa_multumita

Tocmai a trecut prima zi din restul vietii mele. Care se anunta oh, asa de tumultoasa. O zi plina ochi. Care are atarnat de degetul meu mare de la picior eticheta 33.

Zic 33. Si daca e sa trag o linie. Si uite ca trag. Lucrurile arata cam asa. Fix 103 persoane mi-au zis la multi ani.

Unii au facut asta prin viu grai. Cu vorba si zambet, insotit de un usor pipait. Aplicat dupa cum s-a nimerit. Doar pe mana sau pe spate. Sau si pe mana si pe spate, cu doar o mana (a lor).

A existat si varianta cu doua maini pe spatele meu. In timp ce mainile mele erau pe spatele lor. Si cu toracele plus abdomenul meu infratit cu al uratorului de LMA. Rezultatul = increngatura de corpuri. Complicat, ha? S-o numim imbratisare.

S-au intamplat niste atingeri de buze. Daca luam drept punct de referinta gura de cireasa. Ele au fost depuse mai la stanga sau mai la dreapta. Mai sus sau mai jos de ea. In functie de cum o cerea situatia. Am numit asta sarut.

Altii au dat navala prin sms/telefon/mess/hotcity/facebook/dasiprimeste/blog/twitter. Fiecare cum a putut. Dar au curs valuri, va zic.

Deci avem pana acum 102 urari, pupaturi, zambete si imbratisari.

Am mai beneficiat ieri de. Lalele si liliac pe intrecute. Un orgasm si jumatate. Cinci pahare pline ochi cu niste campari orange. Un pahar cu vin rosu. Trei felii de tort negru in cerul gurii.

Apoi un prieten bun care mi-a fost livrat in conditii express. Cu avionul de la Londra. Niste fluieraturi insotite de vorbe demiporcoase obtinute pe Magheru. Din cauza ca cireasa era varata intr-o rochie si cocotata pe tocuri.

Fiind cireasa asa fericita posesoare a unei colectii de asemenea sentimente si intamplari. A luat o oala incapatoare, poate cea mai incapatoare oala. Ca pentru ciorba de potroace, sa zicem.

A indesat intr-nsa toate cele. S-a luptat putintel cu saruturile, care nu voiau neam sa sada frumos dimpreuna cu liliacul. A amestecat cu o lingura mare, poate cea mai mare lingura.

Si a obtinut o zama deasa, perfect mirositor-imbatatoare. Pe care a dat-o dusca, ca pe un shot de B52, in toiul noptii.

Si s-a lasat apoi pe spate, coplesita. Si multumita ca evolueaza in cea mai tare livada. Si ca nu s-ar hrani cu altceva. Nici s-o tai cu cutitul.

azi cireasa sfaraie de coapta

tort

Astazi e ziua mea. Zi frumoasa ca mine. Si mi-as lua liliac. Ca sa-mi murmure el. Cat de tare-i Dorel. Da, ma tin de goange. Pentru ca astazi implinesc 33 de ani.

Si cum vad in jur. Ca asta inseamna ca o sa devin fortuit mai responsabila. Am planuit pentru restul vietii mele. O sama de lucruri potrivite cu ce asteapta societatea. De la o cireasa in sfarsit buna de coapta ce e.

Apropo, ce credeti voi ca ar trebui sa fac acum? Bungee jumping? O placinta cu dovleac? Un curs de contabilitate primara? Astept propuneri.

Cat despre ce parere am, sincer. Nu am niciuna. Nu traiesc sentimente amestecate. Nu-mi pare rau. Nu mi se pare ca imbatranesc sau ceva.

Singurul lucru care mi se pare ca s-ar potrivi ocaziei. Esta ca gaina batrana face ciorba buna. De asta sunt convinsa.

Si am spre sustinere o armata de aprige personaje. Care pot sa confirme cu placere acest fapt ravasitor. Metaforic sau nu, fac o ciorba…de dai cu caciula dupa iepuri.

In rest, am alte treburi. Decat sa ma lamentez sau sa eman panseuri pe tema coacerii mele. Uite, pe inserat ma pregatesc sa ma mananc fara discernamant. Tot ce prind si pare gustos. Dar musai tort de ciocolata de la Capsa.

Apoi salata de boeuf produsa de mama de cireasa. In care mi-am scufundat si eu labutele netalentate. Voi inghiti si branza buna in burduf ok. Asezonata cu ceapa verde care omoara orice sarut. Si masline neinjectate cu hormoni de buna-crestere.

Planuiesc, cred ca e clar, sa beau asisderea. Mi-am pregatit o perfuzie cu tot cu suport din ala de metal. Sa o pot tarai eficient dupa mine prin casa si centrul orasului. Plina ochi cu lichid portocaliu, tip campari orange.

Si mi-e pofta, vad. Si de alte lucruri primare, care or mai fi. Si s-or potrivi. Cine sa mai stie. Cui sa ii mai pese. Parca te mai uiti.

O cireasa responsabila nu planifica chiar tot. Pentru ca stie din viata ei bogata. Ca socoteala din livada nu se potriveste cu cea din targosfera.

E ziua mea. Zi frumoasa ca mine. Si uite, stau aici si sfarai. De coapta si multumita ce sunt. E ziua mea si zbor deasupra orasului de atat prea plin.

am stat 7″ pe sticla potrivita, la ora cea dorita

Desi concubinul meu nu a incercat sa ma arunce din Foisorul de Foc. Pentru ca nu-mi iese niciodata friptura. Si nici nu am divortat pentru ca soacra mea m-a prins harjonindu-ma de zor cu un cal. (Altele au fost motivele).

Am reusit sa stau in prime time la Pro TV, la stirile de la ora 7. Cateva secunde pe sticla, eu si familia mea recenta: cireasa, lamaie si copilul nostru bun, frumos, si fara bube-n cap: DaSiPrimeste. Ati dat click aici, da? Ca sa puteti atasa o mutra scrisului asta.

Sunt profund onorata ca televiziunea cu cea mai celebra sticla. S-a prins ca facem ceva misto. Si de ce sa nu recunosc. Mi-a placut si traficul rezultat. Care a sarit de 7,000.

Pentru postul meu zilnic, un etaj mai jos, va rog. Zice lumea ca e bun.

despre masina mea de spalat

fund

Masina de spalat traieste mai mult cu calgon. Asta ca sa ne amuzam un pic. Si sa va pregatesc sumar inainte sa va zic asa lucruri jenante.

Cum ar fi ca masina mea de spalat miroase a fund. E drept ca nu miroase tot mereu. Ci cu precadere cand am musafiri pe care vreau sa-i impresionez putin altfel decat prin decolteu. Sau de care mi-e putintica rusine.

Este, imi inchipui, o conspiratie mondiala a boicotatorilor de electrocasnice detinute de cirese. Asa se distreaza ei, niste perversi. N-au reusit sa se faca hackeri. Ca nu sunt destul de priceputi.

Sa ia droguri, le e frica. Au neveste, copii, si nu vor sa-si perecliteze armonia. Asa ca s-au apucat sa puna gadget-uri sinistre in electrocasnice. Pe care le actioneaza de la departare. Cand se prind ca ma pun in dificultate. Ca sa ma oblige sa ma justific.

Stiti, puteti intra la baie. Dar am o problema. Daca simtiti un miros ciudat. Si o sa simtiti sigur. Va vad ager si cu simturi ascutite. Daca simtiti miasma ceea. Sa stiti ca nu provine de la ceva ce am produs eu. Folosindu-ma de corpul meu.

Sau cumva, ma rog. Am produs eu. Dar indirect. Stati sa va explic. Masina mea de spalat are o meteahna. Fara avertisment scris. Se apuca si emana vapori de culoare albastru electric. Cu puternica esenta de fund.

Se intampla mai ales joia pe inserat. Sau duminica dimineata. Ce zi e astazi? Mda, nu stiu ce sa zic. N-ar fi trebuit. E marti. Dar vedeti dumneavoastra. Nimic nu mai e cum era. S-a schimbat lumea frateN-ai cu cine. Niste tarani.

Daca lesinati, va rog sa va concentrati sa scoateti in cadere. Un vaiet suficient de apasat. Incat sa va aud si sa incerc sa deblochez situatia. S-a mai intamplat.

A, si sa nu lesinati, va rog, lipit de usa de la baie. Taraiti-va inspre WC. Si daca sunteti mai bine facut, asa. Flexati nitelus si picioarele. Ca sa pot deschide sa fac putin curent.

Altfel ramaneti acolo cine stie cat, nu garantez. Eu mai am si treaba, stiti.

Cam asta trebuie sa spun fiecarui om. Pe care il apuca nevoia imperioasa de a urina la cireasa acasa. Sau mai stiu eu ce altceva. Ca n-am mereu chef sa ma uit pe gaura cheii. Sau sa-mi lipesc urechiusa de usa subtirica, sa ascult si sa pun diagnostic.

Au venit experti de peste mari si tari. Au deblocat situatia temporar. Si n-au mai vrut sa revina cand mirosul de fund a revenit. Cireaso, avem si noi familii, copii. Ne-ai ingretosat ceva de groaza. Ia spala-te pe cap cu fundul tau.

Tot uitandu-ma la masina ca gaina la margica. Am descoperit un patrat. Unde se pare ca este depozitata sticluta cu esenta de fund. Dar n-am reusit deloc sa o extrag de acolo. Oricat m-am utzupit.

Prin urmare, adresez pe calea asta o rugaminte. Daca veniti in vizita si vreti la baie si ceva pare ca nu e in regula. Nu ma judecati aspru. Au apasat aia iar pe buton. Niste functionari fara viata personala. Care n-au gasit alta joaca.

Va las. Ca astept o noua victima.

imi vor vecinii sfarsitul?

scream

Pentru ca altfel eu una nu pot sa pricep cum de nu vine nici macar unul dintre ei. Nici macar unul din cei care cresc animale. Si deci sunt mai milosi. Nici unul nu vine sa-mi bata la usa. In pantecul noptii. Cand fac sexualitate si sexism.

M-am gandit de multe ori. Ei n-au cum sa fie siguri. Daca eu traiesc clipe de extaz. Cazul fericit.

Sau intre timp m-am facut actrita. Si repet pentru o piesa sangeroasa sau pornografica. Cazul neplacut. Trebuie sa-mi fie tare greu acum cu reorientarea asta profesionala. Si chiar in plina criza, of.

Sau picur pic-pic-pic stropi de agonie. In timp ce niste hoti imi fura tot si ma si leaga fedeles. Si eu urlu cireasa ingrozita. Ca ei fug cu laptop-ul meu in care am toate materialele. Cazul trist.

Ce ma deranjeaza e ca in rarele momente. Cand ne intalnim pe scara. Sunt mierosi, ca si cum ma adora. Si isi dezvelesc dintii de atata placere sa ma vada. Ce faci cireasa. Uite am gatit varza. Na si tu, ca stiu ca ti se intaresc sfarcurile de pofta.

Si cum cade inserarea. Parca nici nu-i mai intereseaza ca exist. Nu stim cireaso de ce chirai ca din gura de femeie. Si nici nu prea ne pasa. Le avem si noi pe-ale noastre.

Cred ca dintre multele defecte pe care le au mereu vecinii. Atitudinea manfisista este unl dintre cele mai scarboase. Chiar daca jenant. Mult mai potrivit cu ce astept eu de la dumnealor. Ar fi sa bata la usa. Si sa intrebe direct.

Cireaso: iubesti? sau mori? Cat le-ar lua? O nimica toata. Dar ce sa mai. Cand omenie nu e, nimic nu e.

Si dupa aia mi-am dat seama ca lucrurile se leaga.

Doamna doctor de vizavi. M-a intrebat in cateva randuri pana acum. Daca nu cumva vreau sa-i vand ei apartamentul. Lucru care m-a facut sa ma enervez major. Sa mi se incalzeasca si sa mi se faca rosu instant capul. Si sa-i scuip nitel venin pe taiorul caraghios.

Si poate ca e un complot in tot blocul. Si de fapt ei spera intr-ascuns. Freacandu-si mainile. Ca eu mor in sfarsit de placere dupa fiecare noapte de dragoste. Sau ca dau hotii.

Dar cireasa nu se pierde. Ci cu fiecare noapte cireasa se transforma. Deci vecini, puneti-va pofta in cui.