pledoarie finala a ciresei pentru cireasa

bear-card-1 copy

Va place de mine? Atunci votati-ma.

Astazi eu sunt avocatul meu. Si voi sunteti juratii care tineti painea si cutitul. Dar si click-ul vostru la care visez tremurand de emotie. Cand noaptea e tanara si asa sunt si eu.

Mintea mi-e numai la click. Stau cu camesa lipita de pielita stravezie de cireasa. Cu ciupilica cu ciucure, cu papucii intorsi ca la piticii padurilor. Puteti acum sa ma jucati din tastatura. Sau nu.

Pick me. Pick me.

Stiu ca este greu. Stiu ca este antipatic de intrat acolo, pe site la roblogfest. Stiu ca e un efort mare. Si ca odata intrat, ai atatea si atatea posibilitati. Incat de ce sa votezi taman cireasa.

Cu chestia asta, ultima, n-am cum sa ma lupt. Sau ma rog, am cum. Pot sa va fac vizite la domiciliu, cu umerii in jos si privire de caprioara. Pot sa si plang sa va induiosez, la nevoie. Dar mai bine pot sa va aduc tava cu micul dejun la pat.

Pot sa incerc sa va distrez, sa ma tin dupa voi, sa va ajut la cumparaturi. Sa fac lectiile cu copiii vostri. Sa port tricouri cu numele vostru, in orele de maxima audienta. Cand ies in weekend, in oras. Sa merg cu voi la doctor, sa va tin de urat pana intrati.

Dar incerc sa raman o doamna. Si in plus, tin strategia asta 1-to-1 pentru cand o sa candidez la primarie.

Va dati cred seama. Ca atunci cand o sa fiu cireasa batraioara si nu o sa mai am (poate) atatea scormoneli launtrice pe teme amoroase de abordat aici, asta o sa fac. O sa candidez la primarie. Si tot la voi o sa fac apel.

Acum pot doar va rog ca, daca in mod natural ati vrea sa ma votati la roblogfest. Asta daca ar fi sa votati pe cineva. Pentru ca ma cititi si va distreaza. Va rog sa treceti peste sila de a completa un formular. Si sa o faceti negresit.

Stiu cat de naspa e pentru ca am facut-o anul trecut pentru Dono. Doar pentru ca beam cafeaua cu textele lui zilnic. Mi s-a parut suficient ca sa trec de sentimentele de respingere pe care le incercam fata de birocratia votarii.

Sa votezi nu e simplu. Trebuie sa-ti faci cont pe site-ul roblogfest. Apoi sa dai click pe patratul asta de la mine de pe blog. Cand ma votezi pe mine, trebuie sa fii logat. Logheaza-te pls.

Apoi alegi pe rand categoriile cele 3: blog personal/popular/entertainment, unde sunt eu inscrisa. Un om logat poate pune un singur vot pe categorie. Deci ori eu, ori altul. Eu, normal.

Iti apare o lista mare. Cauta-ma in lista, ma gasesti, apesi pe guguloi. Apoi gata. Te duci in josul paginii ca sa dai click pe voteaza. Si acum da-te jos sa vezi ce-ai facut. Multumesc. Stiu, e greu. Dar iti place de mine? Atunci voteaza-ma. Azi.

Asta-i pohta ce-am pohtit-o. Pentru ca vreau sa vad masura, in procente, a cat de mult va place de mine. In perioada asta am nevoie de afectiune. Big time.

despre posibile ritualuri de imperechere la muste

fly

Dupa ce am marturisit cum cred eu ca se iubesc melcii si aricii. Acum e randul mustelor. Brrrr.

Craiul-musca stie ce vrea. O craiasa-musca gingasa, cu abdomen plat si incheieturi fine. Totusi neinfricata, care sa falfaie neobosita din aripile-i verzui.

Asa e si mama lui. Asa e si bunica lui. Sa se multumeasca alti muscoi cu muste negre, penibil de simple, fara gratie si strop de personalitate. El gandeste big.

Vrea sa imparta cu craiasa asta musca ospaturile lumii. Sa se balaceasca in bai de putregai in zilele toride de vara. Sa isi bage trompa in cele mai proaspete cadavre din oras.

Sa vada impreuna lumea. Sa cotrobaie in case periculoase, de oameni rai. Care au pus capcane si unde in mod normal o musca ce are capul pe umeri nu s-ar aventura. Dar incercarea asta sa-i uneasca. Si apoi sa nasca viermi puzderie. Sanatosi si galbeni de grasi.

Si cum se gandeste el asa, zburand razant pe deasupra carnii pregatite pentru gatit, o vede. Sau mai degraba o simte. Vederea n-a fost niciodata punctul lui forte. Dar se concentreaza tare, cat poate el de tare.

Si observa cum ea se aseaza usoara ca un fulg pe o fleica. Isi freaca intai picioarele din spate. Apoi introduce incetisor trompa lunga si subtire intr-un fald de carne roz. Si suge fara zgomot, inchizand ochii de placere.

Apoi isi freaca labutele din fata intre ele, a satisfactie. Le freaca indelung. Si si le trece apoi grabita pe fata si prin par. Apoi iar freaca picioarele din spate. Si totul inc-o data, de la capat. E fermecatoare. E cea mai tulburatoare musca in viata.

That’s my girl. Se gandeste craiul-musca. Bazaie puternic, de zici ca-i bondar, pana la ea. Craiasa ridica ochii si ce vede in prea multe exemplare, o multumeste. E puternic, are toracele umflat, e plin de par negru si des. Viril nevoie mare.

Exact ce i-a recomandat doctorul chemat de urgenta saptamana trecuta. Cand a simtit ameteala. Este el, craiul musca pe care il merita o musca verde ca ea. Si pe care l-a visat mereu.

Craiul musca nu o intraba nimic. Isi vara trompa in forta fix langa a ei. Si sug impreuna, doua paie dintr-acelasi carne latte. Se strange mai aproape, fornaie a nerabdare naravas din trompa.

Tacerea craiesei il asigura ca n-a gresit. Intoarce privirea mandra si sigura. Miile lor de fatete se intalnesc. El ridica o labuta. O strecoara pe dupa talia ei de viespe. Stiti, verisoara buna cu musca asta, acum a lui.

Ea tremura usor si nu zice nici pas. Se lasa moala in bratele lui vanjoase, cu peri fermi, ca niste mici lame de ras. El o impinge tandru. Craiasa sa lasa pe burta si isi propteste barbia in carnea trandafirie.

Dar vai, nu! Gospodina vrea sa arunce patul in oala. Craiul isi cheama locotenentii. Muste razboinice, de care-l leaga multe alte actiuni de guerilla. Roiul de muste se strange in jurul capului de bunica. O impresoara, o bazaie, o ating pe gura.

O gonesc din bucatarie, urmarind-o cu cruzime. Sfetnicul de incredere lasa in goana-i nebuna si storurile. Se face intuneric prielnic. Zzzzzzzzz…Zzzzzz…Zzzz…Zz…Z.z..

Flop se desprind dulce. Umar la umar, beti de placere. Zboara pe fereastra, in plina primavara, la +2 grade. Craiul o strange apasat de labuta si o invita galant. Acum hai, iubita mea, sa mancam ceva cumsecade.

Se opresc pe primul caine. Isi pun servetele la gat. Sa saruta cu tzoc. Indeasa trompele si se ospateaza apoi craieste, cu pofta de dupa dragoste. Se hotarasc sa ramana aici peste noapte. Si dupa numai 9 luni in termeni musculini, apar copiii.

Caci daca dragoste nu e, nimic nu e.

cireasa cu zabaluta

dinti

Intai dentista ma pune sa musc dintr-o chestie galbena, cu pronuntat gust de banane. Cireasa admira bananele si le inghite cu placere. Dar asta e chimic si nu ne place.

Smacul ala intai e moale. Apoi mi se inclesteaza dintii in el. Si nu mai pot sa zic nici pas. Nici crrrr, nici mrrr. Dar sa vedeti ce ochisori expresivi probabil ca am, si rugatori. Doamna doctor, va rog nu-mi faceti rau. Sunt labila.

In punctul asta culminant dentista ma roaga pe ton autoritar sa nu-mi inghit limba. Abia acum mi-a dat idei. Deci sunt in pericol sa-mi inghit limba. Uliuuuu. Miroase a banane sintetice. Ma loveste panica.

Limba mea cu care am gustat atatea lucruri. Limba mea cu care am cantat de bucurie. Limba mea cu care am spus chestii inteligente si funny. Limba mea pe care am scos-o la cine am avut chef. Limba mea. Limba mea. Ce-am facut doamne cu ea.

Dupa minute ce par ani, dentista ma trage de gura rau de tot. Limba sta adunata de frica in cerul gurii. Si uita cu ochisorii ei de limba speriata. Si isi pune in cap manutele ei de limba ingrijorata. Stai cu mine draga mea. Nu aluneca pe gat in jos, ca ne prapadim amandoua.

Dentista ma trimite acasa si cand ma intorc imi prezinta doua zabalute din plastic tare si aproape alb. Imi deschide gura si imi monteaza una sus. Si una jos. E ca si cum cineva ma strange tare de dinti. Cu intentia nemernica, probabil, sa zic si laptele pe care l-am supt de la muma-mea.

Asa vei dormi toate noptile de acum inainte, cireaso. Pentru ca esti nevricoasa, n-avem ce-ti face. Asta ca sa ai dinti si la batranete, haine grele. Ca sa mananca si gura ta ceva.

Ce se intamplase. Am dormit cu dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Care mi-a zis la micul dejun ca scrasnesc foarte tare din dinti. Si ca asta e semn de mare stres si un dezastru pentru dinti. Si m-a trimis sa-mi fac urgent zabalute.

Dar va intreb eu. Cand vine noaptea, care, se stie, e un sfetnic bun. Si cireasa trece prin momente romantice. Cum sa procedeze? Daca ea cumva crede ca e safe. Adica el doarme si ea poate sa puna zabaluta.

Dar apoi el se trezeste brusc si mai vrea sa mai zica ceva. De parca mai ceva de zis. Si o prinde pe cireasa in flagrant, cu 2 randuri de dinti. Aratand ca frankenstein si scotand mormaituri ininteligibile, ca de mamifer salbatic de dimensiuni mari.

Pai nu se scoala el cu parul maciuca. Si fuge in toiul noptii, urland si trezind toti vecinii? Si sincer, pe buna dreptate. Pentru ca arat destul de traumatizant cu zabalutele in gura. Si eu m-am speriat in prima dimineata din noua viata.

Sau poate vrea sa ma trezeasca dimineata in tandreturi. Si in plina deszmierdare, da cu ochii de gura mea. In care se intampla lucruri cel putin hilare. Asta daca esti genul care vede ceva amuzant si acolo unde nu e.

Si uite cum operatia a reusit. Romantismul e mort. Sau lasa asta. Sa trecem la lucruri mai practice. Daca dau hotii sau daca e un incediu. Pana apuca cireasa sa zica ngiii-ngiii si sa scoata naibilor alea din gura. Totul e pierdut.

Ce sa va zic. Sunt cam jenata. O sa am dinti cu mult mai sanatosi. Dar trebuie pasamite sa dorm singura intr-o scorbura in toiul noptii. Ca sa nu speriu vanatul. Vai mie. Vai voua. Ce ti-e si cu stresul asta din livada.

mister cel mai greu de prins si ars

B00066T3V0.01._SCLZZZZZZZ_ copy

E bine stiut ca victimele se indragostesc de calaii lor pentru puterea pe care o emana. Si pentru biciul dulce cu care le sfichiuesc/sficuiesc/scifuesc/fuciesc (cum naiba e?!) pielea lor, gaina de atata pofta.

R. este antrenor la cea mai de fitze sala de fitness din oras, unde presteaza si cireasa. Mai stiti (asta pentru doamne) cum scriam cand eram mici in oracole? Eu vreau ca prietenul meu sa fie brunet, cu ochii albastri, umeri largi, inalt.

Acum sunt mare si as mai adauga. Si buci mici si rotunde, gura arcuita cu arcuitorul, maini frumoase si piele de catifea. Piele care o mangaie ea pe mana, cand o atinge, nu invers. Ei bine, asa e el, R. Rrrrrr.

Poarta mereu pantaloni albi, prin care se vede. Si chiloti tot albi, prin care nu se mai vede. Ce dezamagire. Ochii lui adanci nu ascund mai nimic sau totul. Dar chilotii, chilotii?

Ora lui e plina de femei de toate varstele si gabariturile, cu valori si vise si principii diferite. Cand se intoarce cu spatele. Toate femeile astea se uita in chilotii lui opaci. Care se misca odata cu fundul cel mai greu de prins si ars.

Asta pentru ca stiu de la vestiar ca fundul asta nu se daruie, in ciuda insistentelor. Aud ca e permanent hartuit de cate o grasuna care se pierde cu firea. Si isi ia concediu sa-l poata suna in continuu.

Sau care ii atine calea prin tufisurile de la bloc. Probabil next step este sa se tavaleasca prin miere si fulgi, cotcodacind amoros. Si sa lase sa cada, din dragoste, cate un ou pe caldaramul rece.

R. stie ce emana dar ramane demn. Loveste, zice. Si toate lovim cu sete. Doar-doar l-om atinge cand se plimba prin sala. Si avem pretext sa incepem o lupta dreapta acolo jos, pe parchet. Unde sa ne dam in final invinse. Indurare, maria ta.

Alearga, zice. Se aude pe fundal chorus-ul care intreaba cu metavoce: bine, bine, dar ma prinzi, da? Ca eu ma impiedic sigur. Si am si obosit. Oblojeste-ma.

Lasa-te acum! Bine, bine, ma las. Nu insist sa conduc eu ostilitatile in pat. Facem cum zici tu. Apleaca-te mai mult! Ma aplec, cum sa nu, uite ce tare ma aplec. Asa de tare ma aplec ca e deja jenant.

Cireasa nu prea merge la ora lui, desi e tare bun. Dar am ajuns ieri. Si cum eu incerc sa-mi retin secretiile doar pentru mine. R. e intarat taman de atitudinea mea de play hard to get. Stiti cum e.

Asa ca vine sa ma imblanzeasca. Si imi ofera palma lui, sa lovesc in ea adica. Ma apasa pe spate sa ma las mai tare. Ma tine pe mine de solduri sa imi imprime directia buna. Cu pelvisul inainte, asa. Mmmmm. Rrrrrr.

Chorus-ul maraie. Am deja infipte in spate 18 cutite bine ascutite cu ascutitorul. Adica cum imi permit eu, o cireasa pitica. Sa vin sa iau frisca de pe tortul asta la care ele au pus atata sange si limfa si saliva.

Mainile sus! Ramai asa! Inca un pic, nu renunta! Rrrrrr. Chorusul e happy. Cand tii mainile sus, sanii stau cel mai bine. Si da, asa o sa ramanem. Cat zici tu. Ne motivezi groaznic. Esti ca un morcov proaspat pentru un iepure infometat nevoie mare.

Si chorus-ul cu fezte rosii trage si mai tare. Femeile vor sa-i demonstreze ca pot si ca sportul e viata lor. Dar spera in secret ca el o sa termine odata cu prostia asta. Si intr-o joi o sa zica.

Doamnelor, lasati ganterele. Aruncati saltelele. Astazi facem doar sex in grup. Rrrrr.

poveste chinezeasca cu participatiune romaneasca

DSC09312

Azi constat cu placere ca este nu codrul, ci chinezul cel care este frate cu romanul.

Dupa cum explicam mai acum vreo 2 posturi ca vrem sa facem. Ma vad cu lamaie si eCostin in parculet sa ducem cate ceva chinezilor. Din mai multi cititori sensibilizati care s-au anuntat pe dasiprimeste. La fata locului este doar lupul negru.

Care fara prea multe menajamente cumpara imediat haine pentru cativa chinezi de imbracat de sus pana jos. Si alti cativa chinezi jumatati de sus.

Merci lupule alb de bun ce esti. Merci ca ai venit desi stiu ca nu prea erai in apele tale. O sa fac incantatii pentru bila aia a ta.

DSC09198

DSC09199

Cu 200 de lei, (dintre care jumate sunt trimisi din strainatate) de la Sabina, Lucian si Ionut. Mergem la supermarket sa alegem ceva cat mai potrivit.

Dar apar tot felul de dileme. Oare chinezii mananca branza? Ce conserve sunt cele mai potrivite petnru chinezii care nu au nimic si sufera de frig?

Pana la urma lasam presupunerile. Si alegem in functie de cantitate/pret. Oricum nu avem cum sa le luam mancare chinezeasca, ca doar suntem in Romania. Asa ca…

Rezulta 5 pungi pline ochi cu paine, conserve de carne, tocana si conserve de legume, si croissantes si tigari. Si alte maruntisuri.

DSC09207

Ajungem si se porneste un ropot de aplauze. Chinezii sunt multi si marunti si incredibil de draguti. O armata intreaga de teracota care a inviat. Vin si iau ce le-am adus fara sa se buluceasca, desi situatia lor e clar disperata.

DSC09218

Cred ca cel mai mult s-au bucurat de tigari. Le impart repede intre ei. Si se apuca de fumat instant. Ca un fel de demo pentru noi. Sa vedem noi ca i-am facut fericiti.

DSC09224

Pentru ca afara e soare, pare ca de fapt chinezii au iesit sa se plimbe putin prin Herastrau. Sa-si dezmorteasca oasele lor mici, chinezesti. Zero mizerie, ii vad cum strang fiecare gunoi si il duc la cos.

Mie in continuare mi se pare ca ma uit la copiii celor care au facut pentru cireasa. Si alti copii mioritici. Creioane si ascutitori si penare si gume de sters care miros frumos, a strainatate.

DSC09303

Cat timp stam acolo, mai vin multi romani si aduc diverse chestii. Paturi, mancare gatita, medicamente. E sambata mortilor si sunt bucuroasa sa vad ca romanii sunt generosi cu vii. Chiar daca au ochii mici si lunguieti.

DSC09254

Mai ales sunt doua doamne care poarta blanuri si au venit cu termosuri mari pline cu…tzeai chinezesc. Imi zice unul din chinezi, care imi intinde si un pahar. El mie.

DSC09236

Exista amenajate niste corturi dintr-un celofan, asa. Dar nu sunt suficiente pentru toti chinezii. Chiar daca ei sunt la fel de mici ca mine. Pe soare lucrurile arata mai putin dramatice. Noaptea trebuie sa fie oribil.

DSC09265

Exista si bidoane cu apa si si un maldar de paine. Si o stiva cu alte alimente. Dar nu-mi dau seama cat o sa le ajunga. Aflam de la unul din chinezii lideri, care rup romaneste, pardon „lomaneste”. Ca mai au de stat o luna pana se intampla ceva. Nu stim exact ce.

DSC09319

O sa ne intoarcem chinezilor. Pentru ca ca ne-ati emotionat cumplit. Mie si acum imi mai tremura codita. Si am pielita subtire de cireasa mai roz decat normal. O sa ne intoarcem cu intariri.

Later edit: film pe hotcity, aici.

misterul wc-ului din strada arthur verona

porc

Centrul Bucurestiului care merita strabatut cu piciorul e un graunte de neghina.

Sunt putine locuri unde toate elementele concura pentru ca plimbarea unui bucurestean sa fie placuta. Si strada Arthur Verona este unul dintre ele. E frumoasa mai ales pentru ca are un context bun in jur.

Aici sunt si case frumoase, boieresti. Care amintesc de un oras mai prielnic traiului normal. Un oras pierdut, din care au ramas bucatele disparate, ca la puzzle. Dar uite, eu si altii ne amagim cu ele. Cu ceva trebuie sa ne ocupam mintea.

Aici e si Gradina Icoanei. Un loc care incanta, plin de copii si pasari pline de talent si copaci. Daca adaug teatrul, restaurantul de unde se aude un pian, ambasada elvetiei luminata regeste si Carturestiul plin de bunatati loisiristice. Ne apropiam.

Direct pe strada asta salasluieste si Ordinul Arhitectilor. Care e intr-o casa cu farmec si gradina unde cresc plante libere, alandala. Incepe sa mi se para ca suntem ok. Deci ne simtem bine.

Si nu intamplator exista o comunitate de oameni care se ocupa de revigorarea strazii Arthur Verona. Si fac regulat proiecte de valorificare urbanistica si comunitara. Strada e frumoasa, e reprezentativa pentru Bucuresti si merita toata atentia. Aici e si primul zid oficial destinat street art-ului, plin de grafitti.

Dar taman pe strada asta se intampla ceva bizar de rau. Absolut toata strada e plina cu kkt. Iar pe langa el, peste el, pe sub el, niste pishat. In mai tot Bucurestiul e problema asta.

Dar va jur ca nicaieri nu e ca pe Arthur Verona. Verificati-ma azi, ca e weekend. Desi iertati-ma ca va trimit spre asa scarbos obiectiv turistic tocmai in ziua noastra libera.

Cert e ca orice plimbare pe Arthur Verona presupune un slalom dibace printre kkti storciti doar un pic, kkti intinsi pe 50 de metri sau kkti perfect conservati, cu motz cu tot. Cand ploua, miroase a kkt ciufulit ud. Cand e soare miroase a kkt uscat, prafuit.

Si nu pricep in ruptul capului cum se intampla treaba asta. De ce, din toate strazile din centru. A fost aleasa Arthur Verona ca sa fie transformata in wc public. Si cum se intampla decizia practic.

Niciodata n-am fost asa de priceputa. Si nici nu m-am educat in privinta asta, recunosc. Incat sa-mi pot da seama daca kkt de caine sau de om.

Imi si inchipui cum cineva se plimba cu un prieten pe la Romana. Si brusc il apuca neputinta. Si prietenul zice. Aoleu, ce napasta, noroc ca suntem aproape. Hai repede in Arthur Verona. Mai poti sa te tii pana acolo?

Cu ochii iesiti din cap, tinandu-se de burta. Protagonistul scato da din cap ca da. Si fuge innebunit catre Arthur Verona. In loc sa se opreasca la unul din cele multe fast food-uri. Sa cumpere o apa sau sa fure un bon de pe jos, sa tasteze codul eliberator. Si sa intre la buda.

Sau oamenii cu caini care stau in centru. Isi duc toti animalele la plimbare pe Arthur Verona. Pentru ca e zona mai frumoasa si mai relaxanta si vor sa fie siguri ca aici. Cainii reusesc sa aiba un travaliu de succes.

Stim toti ce greu e sa fii mereu biruitor in domeniul asta. Si ce conditii drastice trebuie sa ne fie indeplinite ca sa ne putem integra in absolut. Sau poate si una si alta. Oameni si caini laolalta, in tandem, dand simultane si consecutive.

Se vede treaba ca nu numai mie imi sare basca de la ce se intampla. Eu mergand zilnic spre job pe acolo, imi sare zilnic basca. Pentru ca din cand in cand, e drept mai rar. Pe Arthur Verona mai intalnesti si cate o voma.

Scapata de un om care n-a stiut ca acolo e wc deschis, in aer liber. Si l-a luat prin surprindere. Si nu s-a putut tine. I s-a facut rau de la ce-a vazut in zona cea mai frumoasa a orasului.

Asta daca nu cumva s-a dus buhul si printre oamenii care se simt dintr-o data prost fizic. Si se grabesc sa procedeze la fel, sa fie trendy. Le vine sa vomite si sunt in centru, pe Calea Victoriei. Se gandesc la acelasi lucru.

Hai sa merg repede pe Arthur Verona, chiar daca trebuie sa ma mai abtin putin. Ca macar acolo e wc incapator si fara probleme. Sau poate totul a fost un inceput nefericit.

S-or fi strans 10 kkti pe strada Arthur Verona. Si de atunci tavalugul n-a mai putut fi oprit. Si cine trece pe acolo simte cum il scapa brusc, ca la animale. Pentru ca vrea sa-si marcheze teritoriul.

Sau aveti voi alta idee de cum se poate asta? Poate un proiect bun de voluntariat ar fi sa pazim strada cu randul. Ca sa-i prindem pe faptasi. Pentru un centru de Bucuresti mai placut si mai normal mirositor.

am vazut si cirese care plang

oameni_maci

E o duminica agreabila, cu timp destul de agreabil.

Iau o masa agreabila formata din catofi prajiti amestecati cu ou. Se prajesc cartofii separat. Cand sunt gata, se toarna peste ei omleta. Se intorc nu stiu cum, se rastoarna pe capa. Se fac niste fitze.

Ei se imprietenesc acolo si iese o chestie omogena, asa. Adica un fel de suflici fierbinte, mancarea mea preferata. Alaturi vin doua feluri de salata: de varza acra, cu nitel ulei si piper. Si de sfecla coapta in cuptor, amestecata cu portocale rupte.

Practic festinul asta cu matusa mea preferata, adusa recent din canada ca un colet express. Adusa cu un avion cel mai mare model, probabil pentru ca e grasa si au vrut sa se asigure ca totul va fi ok la aterizare.

Bem o cafea reusita si purtam o conversatie agreabila. Tare agreabila. Plec de la ea multumita, cu gand sa dorm degraba dupa asa burta pusa la cale. Ascult pe drum muzica agreabila. Si la un semafor ma podideste.

Plansul, in valuri de nestapanit, cu sughituri. Uimita de ce mi se intampla, incerc sa fiu cireasa demna. Conduc mai departe, chiar daca ma vait si-mi sare paltonul de pe mine de atata zbucium.

Pentru ca plansul ma distrage de la condus, incep si fac prostii. Conducatorii auto, colegi de trafic. Incep sa ma claxoneze si apoi se pun in rand cu mine, asa. Ca sa-mi prinda pasamite privirea vinovata de ce ciobanie am facut. Si sa-mi zica vreo doua.

Insa cand imi vad fata rosie din care sar lacrimi ca la dus. Pleaca blestamandu-si ziua in care m-au cunoscut. A naibii de cireasa. Dupa ce ca tine covrigul ca o loaza, mai si plange, sa ma simt prost. Mai bine ma lipseam…

N-am ce face. Trebuie sa opresc. Si incep sa plang cu sughituri si chiuituri si strigaturi. Cu icnete si bocete si tremuraturi. La rastimpuri mi se termina aerul. Pe alocuri imi seaca lacrimile. Dar plang inainte. Pana am aer din nou si lacrimi proaspete. De ce?

Pentru ca e iarna si ma sufoc in casa. Pentru ca mi-a aparut un rid. Pentru ca sunt obosita. Pentru ca beau prea multa apa, cata scrie la carte. Si imi vine mereu sa fac prea mult pipi, cat scrie la carte (cred).

Pentru ca mi-e pofta de un mar verde tare si nu am acum, pe loc. Pentru ca mi-e somn. Pentru ca domeniul maguricea se destrama. Pentru ca mi-e dor de tata. Pentru ca vreau la ski.

Pentru ca e criza. Pentru ca nu am reusit sa ajung azi la sport. Pentru ca am chef sa dansez dar nu prea. Pentru ca nu stiu ce fac de Paste. Pentru ca mi se termina abonamentul la sala.

Pentru ca citesc o carte de proza absurda in care nimic nu merge nicaieri. Pentru ca mi s-a terminat rimelul si nu vreau sa merg la mall. Pentru ca nu am acum niste conversi care sa imi placa. Si cei vechi, turcoaz, au murit fara lumanare.

Pentru ca detest duminicile dupa-masa cand nu dorm deja. Pentru ca nu sunt oameni pe strada. Pentru ca n-am bicicleta si nici unde sa ma dau cu ea, daca as avea. Pentru ca nu stiu daca pot sa ma mut intai o luna. Si apoi 6 luni la Istanbul.

Pentru ca am racit. Pentru ca nu am mai stat de multa vreme la un foc. Desi ador sa stau afara, la foc facut degeaba. Pe care sa nu sfaraie nicio carne de mici. Pentru ca n-am prins programare la pensat. Si pentru ca am dor de duca.

Trec cam 20 de minute in care am timp sa plang pentru toate astea. Se strang 2 galetuse pline ochi cu lacrimi. Modelul ala folosit de napolact pentru iaurt numa bun. Tin o galetusa lipita de obrazul drept si una lipita de obrazul stang.

Cand dau pe dinafara, pana la refuz, le pun deoparte cu grija. Suspin adanc, ma duc la primul chiosc. Iau o ciocolata cu lapte mare. Incep sa rontai din ea si plec din nou cu masina.

N-am mai plans de multa vreme. Probabil ca se strang multe lacrimi undeva dosite. Si trebuie eliberate. Ca atunci cand aerisesti caloriferele inainte de iarna. Sau dupa iarna, n-am inteles niciodata.

Imi arata mie cantarul ceva in plus, desi continuam sa am aceeasi silueta de invidiat. Acum e clar de ce. Erau lacrimi balast. Lacrimi in instalatie. Acum sunt mai usoara putin. Si mai agreabila.

tineti minte ascutitorile chinezesti?

home_confort

Daca da si daca va aduceti aminte cat va placeau. Si daca va placeau si penarele si ciocolatelele mici in staniol auriu si daca va place mancarea chinezeasca. Atunci poate aveti chef sa ma ajutati pe mine si pe lamaie.

E vorba sa ajutam pe chinezii aia care sunt tare infrigurati si nemancati si tristi si disperati. In momentul asta, lipiti de cladirea ambasadei tarii lor. Acum, cand vorbim si e nasol afara si noi stam inauntru.

Ma astept la bascalie, nu-i vorba. Ce treaba avem noi cu niste chinezi, sa-i ajute ai lor, de ce ne pasa, lasa ca sunt multi oricum, lasa ca sa manance cainii vagabonzi din jur, ca asa o sa fie toata lumea multumita.

Dar daca puteti face un pic mai mult de atat, intrati la dasiprimeste, sa vedeti despre ce e vorba. Strangem chestii si le ducem lor.

Tnx.

cireasa si bazinul cu manageri in chiloti

cireasa

Suntem ieri, pe la 11:14 minute dimineata. Cireasa inoata baldabac in bazin, aproape singura. Cu gandurile ei mici si inca unele, si mai mici.

Si vine buluc un batalion de manageri in chiloti de baie in culori vii. De unde stiu ca sunt manageri, daca sunt aproape goi? Pentru ca eu pot foarte bine sa mi-i inchipui imbracati.

Stiu eu sigur ca oamenii astia cu putina burtica. Dar totusi dusi pe la sala si cu atitudine de invingatori, sunt top manageri dupa cum urmeaza. Unul la o companie de telefonie mobila (nr. 1 sau nr. 2).

Celalalt e dezvoltator al unui cartier rezidential care nu se sinchiseste de criza, ca a vandut tot. Domnul de colo are un club celebru in oras. Iar celalalt lucreaza la departamentul dezvoltare si new business al unui lant de benzinarii de renume european.

Mai sunt vreo doi domni. Care fie lucreaza in publicitate, fie sunt CEO la o corporatie internationala de produse de larg consum.

Cum de obicei nu se intampla nimic interesant in bazin. Si e mare plictiseala pana trec cele 50 de lungimi. Sunt destul de multumita de gasca asta care raspandeste prosperitate.

Domnii pare ca se cunosc intre ei. Cireasa nu stie sigur pentru ca atunci cand inoata serios, nu prea poate sa se holbeze bine la cineva de pe mal. Doar daca se opreste. Ori acum orice uitatura trebuie facuta pe furis, ca ei sa nu se prinda. Altfel, rusinica.

Si pentru ca asta presupune sa inot in continuare ca si cum nici nu ma intereseaza, sa vedeti. Orice ocheada pentru care trebuie sa intorc cat de putin capul imi face sa imi intre apa cu clor in nas.

Asa ca trebuie cumva sa ma prind pentru cine merita sa trag apa pe nas si pentru cine nu. Pentru ca doare al naibii. M-am usturat deja cate o data pentru fiecare. Dar mandria e la locul ei. Nu stie niciun manager din bazin ca eu trag cu ochiul.

Apoi, unde analiza a iesit favorabila, m-am mai riscat o data. Inca de 3 ori apa usturanda cotropeste nasul mic de cireasa. Dar 2 din astia 3 mi-au placut in continuare.

Mai ales unul, cu mustacioara si chiloti rosii, care inota pe spate. Si semana leit cu actorul celebru din Pe aripile vantului.

Asa ca am mai prizat apa de cateva ori. In plus, de atata zbucium sa inot dar si sa nu fiu descoperita. Am luat si cateva inghitituri zdravene de apa calduta, cu dezinfectant. Dar uite ca mi s-a terminat numarul.

Rezultatul: cireasa iese din apa cu ochii rosii ca para focului. Cu nasul cat un gogosar, rosu si el. Cu gust amar in gura.

Dar cu inima plina ca azi la bazin in sfarsit s-a intamplat ceva. Apa era plina de manageri in chiloti. Care se uita pe fata cum cireasa trece cu capul sus, picurand.

cireasa si fermoarul buclucas al altei blonde

Blonday

Suntem in vestiarul de la sala. Vad cum se chinuie de tare blonda asta sa-si inchida fermoarul. Fie ca are mainile prea scurte. Fie ca are spatele prea lung. Oricum, nu-i iese deloc.

Pentru ca e pitica precum cireasa, simt imediat simpatie. Chiar daca arata ca o pitzi. Are parul aproape alb de blond si lung, de consanzeana de metropola. Par dus proaspat la coafor.

E cocotata pe niste tocuri complet periculoase. In viata mea nu mi-as risca atata sanatatea. Si tocmai am auzit-o vorbind arabeste la telefon. Cred ca asta ma sensibilizeaza in plus.

Mi-e mila cumva de femeile blonde care vorbesc arabeste. E ceva congenital, nu ma pot opri. Desi poate nu o duc chiar asa de rau.

Asa ca urlu mai mai tare decat ar trebui. Pentru ca in timpul asta imi usuc cositele cu foenul si nu aud nimic. Vreeeti sa va ajuuuut? Da, zice ea, multumesc mult. Nu reusesc deloc.

Opresc foenul si ma deplasez cu un prosop in jurul soldurilor, siroind de apa catre blonda. Cu tot cu tocurile imense, ea masoara cat mine. Va dati seama? Zic asta pentru ca eu chiar sunt marunta.

Se intoarce cu spatele si eu trag de fermoar. Care e blocat la jumate. Nu se intampla nimic. Trage mosul, trage baba, fermoarul nu se lasa. Pana la urma ma enervez si smucesc. Ii prind o parte din parul ei lanos. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o.

Blonda tace chitic. Dar sigur e ingrijorata de ce fac eu acolo. Oricum, din cauza ca fermoarul o trage de par, nu intoarce capul catre mine, ca nu poate. Eu sunt sub stres.

Transpir si trag in timpul asta puternic de fermoar, incercand sa nenorocesc cat mai putin par. Blonda freamata din nari, ca un calut sperios. Nu vad, dar simt.

Reusesc sa deblochez si i-l desfac pana jos. Desi se mai poticneste putin pe parcurs. Fericita ca am scapat, arunc repede pe jos parul mort rezultat din operatiunea de salvare. Ca sa nu vada cat a fost.

Si ma duc repede inapoi la foenul meu. Blonda se da pufpuf cu parfum. Si se prinde ca ceva nu e cum voia ea. Se intoarce la mine. Eu voiam sa va rog sa mi-l inchideti, sa pot sa plec. Acum e deschis de tot.

Aaaa, zic, stati asa. N-am inteles, ma scuzati. Injur in gand, facere de bine, stiti voi. Imi intoarce spatele alb cu carne pufoasa (e o blonda carnoasa). Si iar trag de fermoar, acum in sus. E si mai greu decat invers.

Trage mosul, trage baba, fermoarul nimic. Reusesc sa inaintez, opintindu-ma la blonda si bruscand-o fara mila, 3-4 centimetri. Dar am de munca un spate intreg. Si atunci ma loveste.

Din decolteul de pe spate, daca pot sa zic asa. Si uite ca pot, ca tocmai am zis.
Vine un tsunami de miros de parfum dulce. Ca si cum ai stros niste bomboane, le-ai amestecat intr-o oala cu sapun de trandafiri. Ai adaugat esenta de vanilie. Si ai pus topping bucatele de serbet de mango.

Vine, vine, vine, calca totul in picioare. Ma loveste direct in fata. Scap fermoarul din mana. Ma inclestez repede de parul blondei. Dar degeaba, totul e pierdut. Cad pe jos, intr-o rana. Si visez turbulent, cu razboaie, sange, morti si altele asemenea.

Ma trezesc mult mai tarziu, cand alte femei brunete, de la sala, imi picura apa vie pe buze. Blonda ia-o de unde nu-i.

Cine i-o fi inchis pana la urma fermoarul? Si ce-o fi crezut despre mine. Zau ca nu fac asa de obicei. Mai dati-mi o sansa. Adica o noua blonda. Si un nou fermoar.