cireasa si gura goala pusca

gura-cu-maci

ochii sunt ferestrele sufletului. nu asa se zice? o fi, nu zic.

cand gura tace, ochii oamenilor, frumos asezati in gavane, incep sa turuie ca nebunii. spun vrute si nevrute si-l dau de gol pe emitatorul de mesaj.

degeaba incearca apoi proprietarul lor sa dreaga busuiocul. ochii isi spun povestea lor. si dau la iveala simtamintele pitite prin suflet. bucurie, ura sau ambele.

singura modalitate sa-i opresti e sa tragi obloanele peste ei. sa ii inchizi si sa ii obligi in felul asta sa taca. ca sa nu te faci si mai tare de ras.

la mine e diferit cumva. adica ochii spun povesti adevarate. dar nu acolo sta riscul. e gura mea, care chiar inchisa fiind, are vointa proprie.

atunci cand incerc sa nu ma dau de gol. mai ales in dragoste si sentimente conexe. trebuie sa astup gura repede cu ceva. cu umbra unui copac sau mai bine. sau mai bine cu mana mea.

fara ca eu, purtatoare de gura, sa pot face ceva, gura se misca. se strange boboc. se desface floare. si cand emotia e mare, se misca atat de primordial. incat sunt jenata ca si cand stau in pielea goala in fata interlocutorului.

cand inima bate budi-bum budi-bum. si fluturii dau buzna sa iasa din stomac. fac repede o cafea. si ma pitesc pe dupa cana uriasa aburinda. las numai ochii la iveala. ca sa mai repar din atata exhibitionism.

daca e iarna e mult mai bine. chiar si in casa pot sa ma pitesc dupa vreun fular pufos, pretextand un guturai rebel.

insa gura isi scoate cel mai repede hainele de pe ea mai ales cand vorbeste. si atunci, ca sa nu ma intrerup brusc, pretextand un lesin. si sa pot totusi duce cuvantul pana la capat. trebuie sa ma intorc cu spatele.

sunt tot goala, dar cu spatele. parca e mai bine.

si cum simtz enorm. si vaz monstruos. gura mea sta goala pusca mai tot timpul. in public. pe timp de iarna.

ps: eu si gura mea suntem plecate la plantat de copacei azi. fara net.

Anunțuri

gust de cirese necoapte

20081101_129

preludiu: acest post este scris pentru gia de la cherrytales. pentru ca ea strange amintiri frumoase din coplarie. si pentru ca am avut de cateva ori discutii interesante. ca de la cireasa la cireasa, asa.

amintirea mea e legata de mirosuri, cateva. si niste sunete. si nu e cursiva, ci facuta din cioburi dragi mie.

primul e mirosul de petrosin, cand matusa mea grasa freca parchetul cu ravna. si fara sa se simta napastuita. de vopsea cand tata bibilea vreo mobila cojita. pe care o ciobisem eu, infigandu-ma tare in ea, cu capatana mica de cireasa.

de carne prajita si cartofi prajiti cu ou. pe care ne napusteam toti ca niste varcolaci, o casa de copii. dupa ce matusa grasa termina cu petrosinul si tata cu vopsitul.

mirosul de pachete din america pe care le primea mama de cireasa pentru mine. si prin care rascoleam cu emotie si evlavie. stiind ca o sa fiu cea mai bine imbracata cireasa necoapta de pe strada avrig.

mirosul mancarurilor orientalo-balcanice de la restaurantul chinezesc nan-jing. unde ma ducea mereu mama de cireasa. ca ma obisnuiasca ca in viata trebuie sa traiesti bine. si asa a fost. mi-a intrat in cap.

cel de turta coapta in cuptor de catre mamaia n. pe care lipeam repede unt, fara sa ma gandesc ca ingrasa. cireasa scandurica ce eram. mirosul de brad impodobit cu mama in seara de Craciun. si de sarmale dormind pe foc mititel, la bloc.

sunetul facut de roata masinii de cusut. la care aceeasi matusa grasa si acelasi tata coseau ca la concurs fuste pentru mine. si pentru alte cirese din livada noastra vesela.

sunetele de fierastrau, ciocan, bormasina, freza, si cate mai sunt de manuit de catre un gospodar intr-o casa. stiam ca in urma lor rezulta obiecte finite, mai frumoase. pentru mine si ceilalti din casa.

sunetele muzicii cu care am crescut, jazz bun si blues si alte mai cate. si acum le mai ascult, ca am casetele. tot alea, de atunci.

cam asta imi vine mie sa spun despre copilarie. de cand eram cireasa mica. si mai mancam bucuroasa si cirese necoapte si nemestecate.

postludiu: gia, hai si tu la intalnirea cu cirese unde o sa mancam prajituri, pe 16 decembrie. sper sa poti.

1974

wine-testing

spun specialistii ca 1974 a fost an bun pentru vin.

ca vezi Doamne temperatura nici calare nici pe jos. + zilele multe cand dealurile au fost iubite de soare. + mangaierea fiecarui bob in parte de catre vantul prea prielnic. au generat atunci licori de exceptie.

dar cui ii pasa de vin?

mie mi se pare ca 1974 a fost un an foarte bun pentru barbati. poate ca e vorba de aceeasi clima care a favorizat si vinul. sau poate ca mamele baietilor tinuti in burta undeva la sfarsit de 1973-inceput de 1974 au fost mai fericite si bine-dispuse.

poate era muzica pe care o ascultau. dar ceva s-a intamplat. pentru ca barbatii nascuti in 1974 sunt tare buni. buni mie, normal. dar am vorbit si cu prietena mea. si si ea crede la fel. domnule, strasnici barbati s-au mai nascut in 1974.

nu sunt nici prea tineri, nici prea batrani. sunt taman cum trebuie. au auzit de bomboane cubaneze. dar au si ipod. au sangele moderat de navalnic. sange la viteza de croaziera.

stiu sa faca floricele in ceaun. si sa desfaca un vin bun la momentul potrivit. adora sa am grija de ei. dar stiu si sa aiba grija inapoi cum se cuvine.

au umorul mai bun decat cel din productia reiesita din multi alti ani. multi sunt ingineri si stiu sa manuiasca bormasina dragostei.

de fapt primul lucru care imi vine in cap cand ma gandesc la anul 1974 e o bormasina uriasa, in plina actiune. cu un barbat viteaz care se tine bine de ea. cu parul in vant. barbatii din 1974 inca au par. si staturi placute.

ei stiu sa ma tina bine in brate. si imi dau senzatia ca m-am inselat. lumea nu merge intr-o directie gresita. totul o sa fie ok. sa nu cred ce zice la televizor.

barbatii din 1974 citesc niste carti. si imi dau si mie sa citesc. si desi suntem specii diferite, imi plac si mie. si ma bucura asta. se incalta in pantofi frumosi si moi, de piele intoarsa, rotunzi la bot, cu siret.

1974 a fost un an bun pentru vin. si inca mai e pentru barbati. care sunt din ce in ce mai buni pe masura ce trece vremea. tot cum se intampla la unele vinuri mai speciale.

donez bilet spre napoli

ziceam eu acum ceva timp. ca am un singur bilet catre o destinatie romantica.

ma lamentam eu acolo cand ruginea frunza prin vii. cu inima facuta recent varza cu carne. cum ca am luat cadou 2 bilete fostului meu prieten, de ziua lui.

si vedeti cum devine cazul. pentru ca el e un fost, poveste despre care am cheltuit aici destula cerneala. si nu va mai bat capul. chiar daca ma mananca ingrozitor. rezulta ca eu. o cireasa cat se poate de prezenta. am ramas, carevasazica, cu un singur bilet. absurd de tentant si nefolositor.

e si acum, pentru ca a venit vremea. si cum eu nu o sa iau avionul ala. pentru ca e muuuult mai important sa merg la concertele nouvelle vague si koop si nigel keneddy quintet. ya, right. stiu ca ma credeti.

doresc sa informez ca donez bilet bucuresti-napoli-bucuresti. plecare 21 noiembrie cu intoarcere 24 noiembrie. e drept ca, pentru a putea beneficia de el. trebuie sa schimbati numele din cireasa in numele vostru. si asta costa cica 50-100 euro.

deci de fapt nu va fac niciun serviciu. si doar cautam un prilej sa ma mai plang inca o data. sa mai caut putina mila. pentru situatia psihica terifianta in care sunt pusa. in plina criza mondiala.

adica aceea de a fi proprietara unui bilet spre o destinatie romantica. luat intr-un moment de efuziune estivala. cand totul parea posibil. nu ca acum.

vrea cineva? vreun biet nebun. sa mearga la napoli? cica fac napoletanii niste spaghetti minunate. si cica beau vin bun si canta. si cica nici nu e asa frig acum acolo. si n-are de ce sa fie rau.

astept doritori. sunt convinsa ca o sa va calcati pe picioare.

cireasa planteaza copacei

franklin_trees_01

am aflat de la petreanu de pe blog duminica pe la 4. cand parea ca nu mai e nimic de facut in oras. ca se face o campanie de plantat copacei.

locul e undeva la marginea bucurestiului, langa padurea bartoneasa. mai mult verde si dragos bucurenci se ocupa de proiect. stiu doar ca se pun la bataie 50,000 de puieti si 12 hectare. si ca totul se intampla de pe 17 pe 22 noiembrie.

am incercat sa ma inscriu pentru sambata, dar erau deja prea multi voluntari. asa ca sper ca sefa mea dana ma va intelege. si din dragoste pentru mine si planeta ma lasa sa ma duc in timpul saptamanii sa plantez, ca la serviciu, copacei.

mi-am planificat sa merg miercuri, dis de dimineata. cu cizmele de cauciuc adanc trase peste ciorapii grosi si cu fular. plus manusi groase pe care o sa le scot din timp in timp. cat o sa mangai pe cap copaceii proaspat plantati de mine.

abia astept si o sa revin cu info de la locul faptei. o sa mai iau cu mine un sandvis, niste turta dulce cu nuci, in forma de inimioare si o sticla cu apa.

copaceilor, vin.

cireasa fata cu egoismul ei feroce

egoism2 copy

cand mai cunosc vreun barbat care-mi place. trece putin timp, putin de tot. si apoi invariabil se uita in ochii mei dragastosi si ma intreaba, infigand cutitul. cireaso, tu esti egoista?

cand eram mai mica ma aparam vehement. cine, eu?! neeeee. cum sa fiu egoista? egoist inseamna ca te gandesti numai la tine si la altii nu, nu? si eu ma gandesc la multi oameni. si fac lucruri pentru ei. si imi pasa.

si cum de ma intrebi tocmai tu. tu, care esti aproape de mine si vezi asta. mai ales experimentat pe tine vezi. incredibil, ce problema de comunicare avem. si cum nu iti dai tu seama ce suflet nobil sunt eu. n-ai inteles nimic din mine. esti varza.

nu nu, cireaso, urma implacabil raspunsul. esti egoista. esti mai egoista decat normal. esti un monstru de egoism. vaaaai, ce rau imi mai parea. cum ma mai bosumflam. desi obiectul pasiunii mele beneficia direct de altruismul meu. ma facea sa ma simt vinovata. ca si cum am o cocoasa.

iar incercam sa-l conving. ba chiar imi scriam si pe o hartie. de ce cred eu ca nu sunt chiar asa de egoista. dar am observat ca stampila asta. odata pusa de un barbat mie, acolo ramane. lucru pe care mi-l arunca in fata de cate ori avem discutii. despre orice ar fi ele. cireaso, esti egoista. stop joc.

si acum ma intreaba barbatii la fel, dupa ce ma cunosc. cireaso, esti egoista? dar am mai crescut. si raspund da. asta ca sa salvam energii pretioase. pe care le pot investi in diverse lucruri alstruiste. si in primul rand in cel ce intreaba.

in plus acum, cireasa mai coapta, inteleg ca absolut toata lumea e egoista. si chiar si eu, despre care aveam pe vremuri o parere mai buna. dar in mod sigur e si cel care ma intreaba. asa suntem facuti. ca unii sunt mai rai ca altii, asta da. dar toti suntem egoisti, zau asa.

oricum, sa nu credeti ca raspunsul asta convine mai mult. ei, cand aud, nu plesnesc de satisfactie. ca au dibuit problema mea majora. se intristeaza ca in fata unei case arse. dar pentru mine, pentru ca sunt egoista, normal, parca e mai bine asa.

sa stim domnule cum stam. deci luati aminte. sunt o cireasa purtatoare de egoism feroce. care circula prin lume amintindu-se din cand in cand, ca exista si alti oameni. de care se foloseste ca o nemernica. si pentru care nu simte nimic.

ce am inteles eu din asta e ca. intrebarea asta, retorica, mi se pune oricum si orice as face. de fiecare data cand cunosc un barbat. iar raspunsul nu imi apartine. ci este predefinit. atunci de ca s-or mai obosi sa ma intrebe?

nu stiu. dar nici nu-mi pasa. pentru ca mie imi pasa numai de mine. si nu am de ce sa ma incarc cu dilemele altora. are si egoismul asta parti bune.

cireasa: la bal sau la spital?

Wild_Cherry_album_cover

se prevede o seara incendiara. e 5.48 si eu trebuie sa fiu la coafor la 6 juma. unde o sa petrec doua ore jumate. caci obrazul de cireasa cu mare cheltuiala de parale si timp se tine.

iar la 8 jumate vreau sa ajung la bal. cum care bal? singurul bal anual cu nume de bal din bucuresti. organizat de catre un concern media mare de tot. un eveniment simpatic.

asa ca tasnesc din birou. iesind prin geam ca cireasa 007. ii sperii pe chelnerii de la french bakery de le merg fulgii. scapa toti tavile cu strudel si cafe latte in capul clientilor simandicosi. si cu o mana in sus asa, ca superman. ma arunc in masina.

unde las manierele de-o parte. oricum, cand conduc, va zic. imi cresc colti si coada si coarne si par pe burta si pe spate. si fac ochi ca ai lui michael jackson in thriller.

in cursa catre coafor tai fata participantilor la trafic. ma bag, depasesc ca nebuna. trag de volan. imi iau injuraturi. si cand ajung la 30 de m de mana stilistului, ca mai trebuia doar sa parchez, mi se pare ca fac o smecherie.

ma reped sa intru prima in rondul dorobanti. si atenta la lupii din trafic, ma urc pe o masina. o masina pasnica, scumpa, mare, si fara o scama pe ea. parcata in fata unei cafenele de fitze maxime.

cu graba clocotind in sangele de cireasa apriga. deci nu doar de dragul aventurii. incerc sa fug miseleste de la locul accidentului. doar aveam programare obtinuta cu greu la coafor. si aveam bani multi de dat. si freza de reparat. la bal de aratat.

dar sunt prinsa asupra faptului de proprietarul care-si bea tihnit cafeaua in vitrina de la strada. fuge dupa mine. asa ca nu-i chip. si opresc. cu coada intre picioare. dar si cu atitudinea jignita de: ce, credeati ca nu vreau sa opresc? nu ma cunoasteti. hm!

vad un imbogatit de curand. un gras cu ghiul cu diamante si lant gros la gat. cu varfurile pantofilor care i se intorc impotriva. m-am ghemuit cat am putut. de urgia a ceea ce urma. banuiam eu ca o sa zica. la cratita, fa. cine ti-a pus covrigul in mana. etc.

cu glas de mica sirena si privire de bety boop zic. eu v-am lovit masina. imi pare rau. si el. nu-i nimic, se intampla oricui. mie de mirare imi iese un ochi din cap, cu zgomot. ma fac ca am tusit si de la asta s-a auzit asa. si mi-l indes inapoi pe furis cu degetul mare.

ma tin dupa el ca un catel. sa verifice ce i-am facut. ca pana acum doar fugise dupa mine. se uita, nu i se misca nici un muschi. in fond e doar un stop ciobit, aripa zgariata si bara aia de plastic nitel rascaita.

zice hai sa mergem la politie. ma sparg bucati mici pe trotuar. speram ca o sa zica aia cu parcarea. pentru ca asa pierd si programarea la coafor. dar si balul. si uite cum raman doar cu spitalul. el isi fereste ochii si ma aduna bucata cu bucata.

zic as vrea, dar nu stiu cum sa ajung. zice va tineti dupa mine. merg incet si cand nu va mai vad, ma opresc. asa ca ma sui in masina fara sa ma uit ce-am patit eu. pentru ca nu asta era important. ci sa ajung naibii la coafor cumva. si apoi la bal.

si ma tin dupa el cale lunga. sun la coafor si anulez. simtind raceala binemeritata a stilistului meu. un om ocupat. ajung la politie si victima mea zice ca n-are rabdare sa astepte. mie imi sare din ochi, de bucurie, un rau de stele roz. il murdaresc pe costum. se sterge fara nervi. si pleaca.

eu execut triplu tulup si inca niste figuri vazute la discovery la razboinicii bantu. si cu parul aratand destul de urat. si imbracata complet nepotrivit. adica in mov de sus pana jos. ca nu mai era timp. ajung la timp pentru bal. direct de la spital.

intalnirea mancaciosilor anonimi

big_kim6

orele de aerobic strang laolalta niste femei. nu ne stim dupa nume. dar avem impreuna lucruri serioase de impartit.

avem o religie comuna. ne inchinam bucatelor. avem valori comune. tortul de ciocolata se mananca numai daca are o anumita consistenta. si potrivita culoare. adica negru inchis.

avem si principii ferme. cum ar fi. pentru noi nu exista snitel fara cartofi prajiti. papanasi doar cu smantana sau doar cu dulceata. si uram ciocolata neagra, cu nu stiu cat la suta cacao.

de cele mai multe ori suntem in sala peste o duzina de femei mancacioase. care traim ca sa mancam. nu cumva invers. dar stim ca pacatuim. si vrem sa se mantuim. sau doar sa fim impacate cu a noastra constiinta. asa ca macar incercam sa fim decente.

rareori dai peste una-doua slabe. la care noi, formatia de mancacioase profesioniste. ne uitam cu repros. si cu superioritate.

murmurand in cap. draga, tu nu stii ce e bun in viata. pune niste carnita pe oasele alea. sau oricum, pune ceva pe tine. macar sa nu te mai vedem. ca ni se face iar foame.

antrenorul cu buci tari si psihic pe masura e inalt cat mine. el ne scoate ochii din cap rand pe rand. si la sfarsit ne zice mereu. probabil ca asa il invata pe el la cursurile corporatiei de sport multinationale unde ma duc eu la sala. si aveti grija ce mancati.

in momentul asta se ridica din piepturi un mare balamuc de confesiuni.

buna seara.

sunt sorana si ador painea calda cu unt. inghit merdenelele cand am o zi mai grea. si vreau sa ma fortific. si va zic. am mereu zile grele. am munca de raspundere.

a, si painica muiata in sos. si smantana prin ciorbitze. si tochitura dobrogeana. musai cu ou, ca e sanatos. si baclavaua cu inghetata deasupra. sa spele grasimile.

aceasta dependenta m-a facut sa nu pot purta bluze fara maneci. sa prefer un anumit tip de scaune. sa trebuiasca sa lovesc barbatii la tampla cu o bata ca sa-i pot tarai apoi in alcov.

dar numai ce simt miros de gogosi calde. si ma ia cu ameteala. imi pierd controlul. si indes tot ce prind. sunt un caz disperat.

chorus: buna sorana. si noi suntem cu tine. avem si noi frigiderul doldora.

si zicem asa pe nerasuflate. fiecare ce-a mancat. cu jena dar si mandrie. eu sunt de categorie grea. imi plac foetajele. alta pofticioasa zice. eu nu ma pot lecui de carnati si alte prajeli. si sar cele cu dulciurile. cum e viata fara amandine?

asa ca eu ma tratez. cu terapia asta verificata in toata lumea. de vreo 3-4 ori pe saptamana. dupa care. cu acordul chorus-ului de mancacioase anonime. fug la piata. cumpar un kil de struguri hambung. si il dau gata pe tot odata. ca cica e sanatos.

frica de pestisorul de aur

beast_small copy

pestisorul de aur. uuuuuh. cica e mic. si cica e galben-auriu. si cica e bun.

dar ce fiinta cu coarne si coada. mi se pare mie ca e de fapt. pe langa ca e greu de gasit. ma mai apuca si panica. daca dau nas in nas cu el.

ce sa-i cer mai intai? cum sa ma port cu el? cum sa-l lingusesc? si trebuie sa fiu si foarte foarte atenta. pentru ca am fost avertizata. ca tot ce scot pe gura. daca sunt neglijenta in discutia cu el. orice murmur sau gand cu voce tare. poate fi interpretat impotriva mea. el o ia ca dorinta. si mi-o indeplineste.

pestisorul are un job description clar. indeplineste 3 dorinte. par putine. dar de fapt, daca sta cineva sa te intrebe pe loc care sunt. sa vezi ce complicat e. uite, gandeste-te si tu acum.

esti pe malul apei. si apare pestisorul. dupa o scurta verificare. in care incerci sa te asiguri ca pe bune e el. doar umbla atatia impostori. care se dau pestisori sau mai stiu eu ce. te obliga sa zici repede. ca el n-are timp.

aaaa. aaaaa. aaaaa. stresul e maxim. dorintele importante nu-ti vin nici sa le bip. pestisorul sta in fata ta. si bate nervos cu aripioara in malul lacului. ei, esti gata? ca n-am toata ziua.

lumea e plina de nehotarati ca tine. carora li se pare ca isi doresc pe bune ceva. si cand e sa fie. ii apuca panica. am vazut mutra asta de mii, de sute de mii de ori. gata. m-am plictisit. spune sau plec.

stai mai domnule pestisor. stai asa. sa mai vorbim. si el. bine, ok. una din dorinte s-a inregistrat. vrei sa mai vorbim. sunt flatat. o sa mai vin la cafea. spune-le pe celelalte doua.

eu ma oftic maxim. dar n-am curaj sa-i spun ca e nedrept. ca eu doar faceam conversatie. ca aia nu era o dorinta. pentru ca mi-e frica. ca nu mi le mai indeplineste pe celelalte 2.

si atunci zic pe nerasuflate. sa vad lumea. si sa ajung sa scriu din ce in ce mai bine si pe unde vreau eu. el zice vezi ca a doua contine de fapt doua dorinte. dar hai. treaca de la mine. m-ai induiosat cu faptul ca vrei sa ma vezi mai des.

si face baldabac. si dispare ca un isteric. lasand in urma. o cireasa stresata. si 3 ineluse concentrice. pe apa.

la voi a venit? ce dorinte i-ati zis?

alimente cu vointa proprie

6a00d8341c65ff53ef00e553ccd

ma duc la billa. si ma intorc emotionata. cand am in plasa cafea, ulei, lapte sau compot.

pentru ca sunt alimente independente. care duc mereu lupta de gherila. ca sa-mi faca mie viata mai grea.

perversa de cafea

imi incep diminetile cu o batalie. de cele mai multe ori pierduta. desi zau ca ma preocup si ma implic. pentru ca imi plac succesele. chiar si cele casnice.

de fiecare data cand tai motzul pungii de cafea sub vid. pe langa un fasssss. zboara intotdeauna. fara putinta de greseala. cativa bobi mici de cafea. vreo 48. si se imprastie pe blatul alb ca neaua. si intra sub plita de aragaz. si cativa, doar cativa. cei mai buni, zic eu. ajung pe covor.

oricate precautiuni as lua. e absolut la fel. fasssss. si cativa bobi in jurul locului unde a avut loc taierea.

mai e ceva. eu de fiecare data cred ca acum in sfarsit m-am desteptat. si sunt optimista. si cred ca gata, acum stiu cum sa tin foarfeca. si cum sa manuiesc pachetul. ca sa nu mai zboare. ti-ai gasit.

perversiunile legate de cafea nu sunt gata. o data la 2-3 dimineti. o dau in foc. pentru ca pun cafeaua si mai pun pe foc. dar ea refuza sa se umfle imediat. si atunci eu ma intorc putin cu spatele, la tastatura. si ma fura caterinca.

si iar aud. fasssssss. si stiu. ca zatul e de acum intins pe toata plita. incercand sa-l sterg. el se intinde ca o plaga. pe blatul alb ca neaua. apoi intra sub plita. sub plita! deci era pe plita si acum intra suuuub plita!

cuceritorul de ulei

aici istoria e scurta. dar dureroasa. daca ma pune pacatul sa vars un pic de ulei undeva. cat ai zice peste. el impanzeste tot ce are in jur. se ajuta de orice material. husa de la scaun. fata de masa. hartie. plastic. ca sa ajunga peste tot. si sa fie greu sau imposibil de indepartat.

viteza cu care acapareaza tot ce prinde. este rezultatul a mii de exercitii. venite de la mii de gospodine sleampete. care cu mintile duse cine stie unde. au lasat sa le curga pe undeva. candva. niste ulei.

durul de lapte

laptele arata diafan. dar in el se ascunde un razboinic de temut. cu tactici de lupta blande dar ferme. si cu vointa de otel.

se intampla asa. beau lapte dintr-un pahar. si uit ca am baut. adica daca beau apa dintr-un pahar. il las pe unde am baut. si pentru ca laptele arata asa de pur, imaculat si inocent. nu pot sa ma concentrez.

si ramane mereu. oricat as bea de temeinic. un pic pe fund. care nepus imediat sub apa. se pietrifica. si poate ramane asa pe veci. nu mai e chip sa desfaci dara de lapte de pe un pahar. ma obisnuiesc cu ideea ca am pahar cum model dadaist.

lipiciosul de compot

un strop de compot cat un nasture. ajuns pe parchet. e inceputul sfarsitului. daca nu ma prind unde s-a intamplat. o sa-l iau pe papuci si sa-l duc in cele mai indepartate unghere ale casei. facand plici-plici.

nu mai ajunge sa curat papucii. micul strop de compot cu vigoarea unui lac. s-a intins acum. si totul e pierdut. voi face plici-plici. pana spal pe jos.

cand scapr dar ma prind. si incerc sa eradichez flagelul cu o carpa umeda. nu e totusi niciodata de ajuns. voi face plici plici oricum. doar ca un timp mai redus. doar cateva ore dintr-o zi. un caz norocos.

si voi simtiti la fel? mai exista si alte alimente perverse. care mi-au scapat?