cine a murit la mine in frigider. si de ce.

am stiut de cum am intrat in casa ca ceva e f in neregula. se simtea moartea plutind in aer.

m-am apropiat tematoare de fridiger. si inarmata cu pisalogul de la chestia in care pisezi nuca.

sunt o femeie care locuieste singura. am tot felul de inventii de aparare care pot spulbera dusmanii dintr-o aplicare la tampla. dar cu care se pot bate si cuie. atunci cand nu ai un ciocan bun.

inarmata pt ca atunci cand exista un cadavru, sunt mari sanse sa fie prin preajma si un ucigas cu sange rece. dornic sa vina de hac si unei cirese cu sange cald.

am crapat putin usa frigiderului. daca inainte sa deschid mi se parea ca razbat vaiete anuntatoare de lupta cruda, acum liniste mormantala. m-am gandit ca cineva dinauntru, vazandu-ma, a facut catre ceilalti locatari ai frigiderului un semn cu pumnul strans. semnul ala pe care il face dirijorul cand vrea ca orchestra sa taca brusc.

acum, doar lumina difuza care se loveste de borcane si linge pervers sticlele. dar liniste. un fir de transpiratie mi s-a prelins pe tampla dreapta surescitata. inima budibum budibum. sa-mi iasa din piept prin pielita subtire de cireasa.

mirosul mi-a dat parul pe spate. care asa a ramas pana acum. am inchis repede si m-am rezemat cu spatele de frigider, ca sa nu poata iesi. in caz ca e cineva de iesit. respiram greu.

m-am lasat in jos, neparasind planul frigiderului. ca sa ma gandesc ce e de facut. am baut repede cateva dushti din vinul rosu desfacut. prinsa de un curaj nebunesc, am deschis din nou brusc.

mirosul de culoare mov a inceput sa circule cu chip had prin toata casa. vecinii de jos au batut in podea. veniti voi sa rezolvati daca sunteti asa de viteji.

am luat obiect cu obiect si le-am apropiat de nari. am luat ou cu ou si l-am zguduit sa vad daca nu cumva a facut pui. pui care nu au facut dush aseara. nu. inauntru erau doar galbenusul si albusul. la fel de prieteni ca de obicei.

si totusi…

am preferat sa cred ca nu era vreun morcov care sa asasineze cu sange rece o telina. ci doar probabil ceapa aia banala care a murit fara lumanare la cap. in combinatie cu un cash mai vechi venit cu avionul de la chechis, judetul salaj. m-am mai linistit.

am chemat autoritatile. s-au facut toate cele necesare. cadavrele au fost ridicate de catre biologi in costume etans. pt a micsora riscul impanzirii populatiei cu epidemia care a rapus victimele.

dupa cateva ore de cercetari, specialistii s-au declarat incapabili. sa inteleaga care a fost cauza decesului spontan. ceapa mai avea zile. iar cashul era in floarea varstei.

si totusi…

exista desi sanse ca eu sa dorm in casa cu un asasin. care poate lovi cu sete din nou. daca maine gasesc si sunca cu beregata taiata, e clar. pun sechestru pe apartament o vreme si ma mut.

cineva a murit la mine in frigider. desi toti locatarii pareau sa se inteleaga bine. nu avem mobilul crimei. si nici vreun suspect.

si pana se rezolva situatia, o sa deschid usa de la fridiger numai asistata. in caz ca lesin si ma lovesc la cap. sau pot sa incep sa tin sticlele cu apa rece pe la voi.

tineti-mi pumnii. nu mi-e usor.

Anunțuri

cireasa microbista

suntem in viena lui 2008. e campionat. pe strazi umbla salbatici vopsiti in culori de lupta. practicand dansuri rituale pagane. umar la umar cu doamne cu bijuterii de familie si domni cu joben. si trasuri elegante cu cate 2 cai.

am pus bluza alba. fusta rosie. tichie cu oglinjoare si fir de aur in cap. dupa modelul ce-i lipseste ciresei: tichie otomana. si, dand discret din buric, m-am dus sa urlu ca din gura de sarpe. turkiye, turkiye, turkiye.

in jur, multe pasiune. nasuri coroiate pana la sfidarea regulilor constructiilor in consola. piele inchisa la culoare, par de pacura. miros de pasiune impletita cu feromoni. de imperechere si de izbanda.

cata frunza. cata iarba. stefan cel mare ar fi fost coplesit. ar fi cerut pantalonii maro. totul e rosu cu alb si cu semilune. femeile turce poarta capul acoperit dar sunt infasurate intr-un steag. habotnicia cu extazul sportiv merg labutza in labutza.

o doamna ma pipaie bine la intrare. apoi ma pune sa beau apa demonstrativ in fata ei. uite din ce obtin unii oameni placere…

suntem in fanzone. aici e loc doar pt cei mai pasionati de fotbal dintre noi. cireasa se conformeaza. alaturi de un grup de indieni cu piele maro, urla ca o nebuna. turkiye.

goooooool. gooooooool. cireasa sare in sus. tipa cat o tin capacele ei de cireasa. otomanii isi flutura copiii deasupra capului. copiii care sunt viitori mari producatori de kebap. ii privesc cu respect.

incep fulgere. nu conteaza. dragostea de fotbal intrece frontierele. cum ar fi ca la primii stropi de ploaie sa fim lasi. si sa fugim ca niste caini. cu coada intre picioare. turcii cui ar ramane? jos podolski.

turkiye. hai baietii. un domn in costum de vaca imi ia mintile. trebuie sa facem o poza. va rog, sunteti cea mai fenomenala vaca pe care am vazut-o in viata mea. lasati-ma sa va strang in brate. click.

goooooool. goooooool. ne luam in brate. ne strangem de atata bucurie. ma rog.

se desface cerul. incep sa curga cantitati generoase de apa. drept in capul ciresei. care se pierde putin. dar uitandu-se in jur si vazand ca pasiunea sportiva nu intra la apa, baga si ea.

ne varam in niste pungi mari cu gluga. si cu apa siroind din nas, gat si urechi, bagam in continuare. turkiye. as putea sa particip cu succes la concursul tricourilor ude. as bate orice cireasa la fund. sunt una cu natura. de dragul ienicerilor si spahiilor.

se intrerupe semnalul. huuuuuuo. huuuuuuo. nemernicilor! apare un anunt care zice fugiti acum pt viata noastra. in germana. eu nu inteleg nimic asa ca stau pe loc. dar grupul de indieni o ia la goana. si exact acum, in secunda asta, incepe un uragan vienez.

galeti cu apa mi se desarta in cap. vant puternic, coafura nu rezista. imi sare basca otmonana. fugim toti ca potarnicile. e apa peste tot. ne lovim unii de altii. cireasa se panicheaza. ii e frica sa nu o ia multimea. sa o joace in picioare. sau vantul. sa o faca zmeu.

intram intr-un local vienez old school, unde lumea mananca simandicos. asculta un pian in surdina. alamuri si cristale lucesc oareunde. excitati, urlam ca niste tampiti. niste tampiti uzi de data asta. turkiye.

imprastiam stropi in farfurii doldora cu 3 capere si o frunza de menta si un melc cu sos de caramel. ne lipim jilavi de matasuri si freze duse la coafor. tragem fetele de masa cu fundurile neincapatoare. zornaie tacamurile. auzim cate un ah/oh.

turkiye. ne-ai amagit. cum trec eu peste asta. am crezut in tine. jos basca otomana. cireasa iese cu freza turtita de esec si prea multa apa.

cireasa infuleca kebap de la turci cu urechile pleostite. turkiye. acum da-te jos sa vezi ce-ai facut.

cireasa vieneza

ce stie si ce poate sa faca o cireasa. careia ii dai drumul la joaca in viena.

se trezeste dimineata. se intide. cumpara de aiurea o chifla proaspata uriasa. cu o carne aburinda si crocanta in ea. indesata acolo de catre o femeie blonda si grasa. si se pune pe malul dunarii la infulecat. cu picioarele balabanind in neantul de deasupra apei kaki.

apoi, cu burtica pusa la cale, da peste marca preferata. intra cu ochii mariti pe post de scanner si iese val vartej. nu cu una, ci cu 2 rochii de culoarea zmeurei. una cu buline si fundite. una nu. ciresei ii mai place pe alocuri sa se dea zmeura. la deruta, asa. ca cireasa isi schimba pielita. dar naravul ba.

sus de tot, deasupa vienei, batrana actrita, cireasa pranzeste. intr-un bloc inalt cu panorama. impreuna cu 3 din cei 6 prieteni buni indieni. si un polonez care se crede tot indian. hm. wishful thinking.

cireasa vede o vitrina. si se opreste si se gandeste la celebra sacher torte. un icon al vienei. cireasa nu intelege de ce ai vrea sa mananci un tort uscat. fara cremutza care sa imprieteneasca ciocolata cu blatul.

tort pe care daca il lasi pe TV o luna jumate, il gasesti la fel. in aceeasi pozitie. la fel de semetz. vienezii astia n-au auzit de tort jofra sau mascota? si daca au auzit, ei de ce mananca tot sacher torte…ce sa mai intelegem? hmmm. curios.

cireasa se uita cu coada ochiului la vienezi. sunt barbati bine, ce sa zic. si merg toti pe bicle. si sunt incaltati frumos. si zambesc destul de des. dar nu de asta am venit aici. dar de ce am venit aici? piei, piei ispita!

cireasa isi pune apoi vestminte sport. si ia drumul schonbrunn-ului, unde incepe sa alerge de nebuna printre ierburi si copaci. mirosul de tei, care a venit cu ea din bucuresti, o invaluie ca-ntr-un zabranic.

cireasa alearga, alearga, ascultand cum rag leii din gradina zoo de langa. intersectandu-se cu alti vienezi, ca si ea. dintre care unii sunt barbati bine. frumusei si care zambesc des. pfui!

se lasa seara. care o prinde pe cireasa sus de tot. gafaind si transpirand de atata fuga. un domn canta live la pian din gloriette, cafeneaua aia de sus de la schonbrunn. nu mai e nimeni. au inchis parcul.

cireasa scoate pantofiorii si o ia la goana din nou. desculta peste pajistea mare. unde n-ai voie. dar paznicii sunt beti de mirosul de tei. cazuti intr-o rana. cu chipiele alunecate pe ochi. si nici nu le vine a crede ca o cireasa si-a iesit din minti sub nasul lor. si calca in picioare iarba vieneza.

iarba primordiala, neintinata, mangaie picioarele de cireasa cu furnici permanente pe ele. plouase inainte, asa ca stropi de magie o racoresc de arsita vienei, batrana actrita.

apoi cireasa alearga pe la toate portile, incercand sa iasa din parc. nema. inchise. e noapte deja. cireasa alearga pe sub bolti intunecate de copaci care s-au pus sa se culce. in timp ce respira aburi cu miros de tei.

reuseste sa se strecoare printr-o gaurice dintr-un gard. m-ati crezut? am iesit pe poarta principala. in austria nu exista nicio gaura in niciun gard. nici sa dai cu tunul.

si pleaca demna. prin viena, batrana actrita.

asa a aratat ziua 1.

cireasa si un bob zabava

cand o cireasa care n-are liniste se linisteste, se opreste pamantul. pamantul ei personal, normal. eu stiu ca voi va vedeti in continuare de treaba. ca si cum nimic nu s-a intamplat.

dar daca sunteti putin atenti, e momentul ala cand ingerii grasuni incep sa cante din trompetele lor aurii. cand demiurgul isi permite sa se intinda lenes, cu un cascat.

pt 2 momente se opresc in lume toate razboaiele. si combatantii fumeaza narghilea impreuna. ca lupii cu mieii care se pupa cu limba.

vanzatorii de la mc donald’s refuza sa mai zambeasca fals. si nu mai vor sa vanda nici macar un hamburger simplu cu portie mica de cartofi. romanii opresc manelele de prin masini.

iar astea, toate astea, se intampla cand cireasa da buzna la malul marii. acolo se opreste. ca hipnotizata. si se abandoneaza stropilor sarati.

alaturi de alte fructe prietene, dintre care un kiwi, un grapefruit, o smochina proaspata, un bob de strugure si o capsuna, incepe pe indelete un ritual de lenevire organizata.

pigmentata cu hamsii cu mujdei. si shuberek cu branza si kefir caucazian produs din lapte oferit de bivolite atent selectionate, bivolita cu bivolita. si cu mangaierile intre urechile mici si paroase ale fetitzei. care a mai imbatranit putin.

haz fara oprire si fara necaz. mici barfeli legate de colegii de plaja. si bai indelungi de apa bine amestecata cu soare si un praf de nisip. cat poti apuca intre degete.

shot-uri B52 baute cu paiul. dans cocotzata pe bancutzele de la expirat. pana cand se termina brusc bancutza. fara avertisment.

conectata fiind cu toti porii la ce o inconjoara, cireasa suge. suge energie din te miri ce, ca sa-i ajunga tot anul. cand da iarna si alte cirese mor, cireasa de fata rezista. ba pare ca-i si prieste.

cand cireasa intra la apa e de bine. e singurul moment in care stie sa leneveasca profesionist. in rest e turbocireasa. la vama e chillocireasa.

cireasa mai are putin si merge sa umple galetusha cu soare din nou. prinde cireasa. cireasa calare pe un bob zabava.

cireasa ardeleana

pana de curand radacinile imi erau clare. sunt o cireasa din salajean. leagan de civilizatie si cultura citadina cu sange albastru. parte integranta dintr-o capitala europeana.

dar din ce in ce, simt mijind in mine o noua mladitza. mi se pare ca sunt cireasa ardeleana. mai precis clujeana.

DSC00493

fac ce fac si imi caut de lucru pe la cluj. de cate ori pot si ma cheama kapra ardeleana, iau cireasa colega, iau un mijloc de transport random si fug la cluj. reunirea kaprelor e mereu vesela.

DSC00810

DSC00495

cum ajung, nu vreau sa mai plec neam. spre exasperarea ciresei prietene. care chiar e intr-un fel clujeanca. si nu moare de interes sa ramana acolo.

am descoperit clujul de curand. sunt fascinata. de ritmul oamenilor. de mancarea buna. de apropierea dealurilor si lacurilor. de centrul frumos in care iti vine sa te plimbi. de cofetariile cu prajituri mai cu motz.

DSC04021

DSC04041

am intrebat-o pe mama. esti sigura ca nu sunt clujeanca? ma simt al naibii de clujeanca. mama e cam descumpanita. ca si cireasa de care ziceam. nu intelege ce m-a apucat. dar nu se impacienteaza. crede c-o sa-mi treaca.

va riscati dc va ganditi asa. m-as muta la cluj intr-o clipita. cu catel si purcel. care catel?! care purcel?! nimic nu e mai simplu decat sa-mi iau catrafusele sa plec val-vartej.

am la marti salata mea preferata. dada, cea braziliana. astept cu interes ca somesul sa aiba faleza bine organizata. se lucreaza acum la asta. as stii cu cine sa votez. nu ca aici.

chiar ma gandesc sa ma duc la un organ de stat, nush care, sa cer o dispensa. sa votez primar pt cluj. doar asa, pt ca ma intereseaza bunul mers al orasului ala. m-as da cu bicla. nu exista tort cu surori visine ca cel de la mozart.

DSC00435

au ei, clujenii, un deal inalt unde se vinde cafea buna la ceasca. stai sub umbreluta si esti pe acoperisul orasului.

cand ma intorc, dupa doar 2 zile, am vb mai domoala. zic no dupa cuvinte si cafia si separat cu accent pe primul e. si cinshcinci. no.

la cluj exista billa, deci as avea si chiflele preferate. la mallul lor se face suc de morcovi cu mere, care costa doar 7 lei.

la cluj salasluieste kapra ardeleana, prietena buna cu ciresele. cum sa v-o descriu? ea zice ca traieste intr-o lume in care nu se surpa maluri. ce vreti mai mult de-atat.
si pare ca poti avea un nou inceput sanatos.

DSC04027

cu vama ar fi mai greu de rezolvat. mai ales cand stim ca luam radarele de pe dealul feleacului cum respiram. dar when there’s a will, there’s way.

birjar? la cluj te rog. da cailor jaratec.

cireasa trasa-n ciocolata

cireasa prietena mi-a facut un cadou de vis. impachetari in ciocolata cu menta, urmat de masaj de relaxare. la unul din cele mai smechere centre spa din bucale. iuhuuu.

m-am dus cireasa sfioasa. am intrat in templul placerilor. mi-am lepadat vestmintele .si, incurajata de o muzica diafana si un semiintuneric cu lumanarele aromate, m-am intins cu ochii inchisi.

si a inceput. o femeie a venit cu un burete ca o scoarta de copac. si m-a frecat pe pielita subtire de cireasa. in loc sa-mi faca rau, asprimea mi-a placut. un zambet tamp mi s-a instalat pe fata. zii tu, ca zici bine.

apoi femeia a apucat o spatula si o galetusha cu ciocolata. m-a uns bine pe fiecare centimetru de carne de cireasa. apoi m-a invesmantat intr-un giulgiu. si m-a lasat singura si tulburata pe masa care emana caldura.

fierbinteala mesei combinata tainic cu racoarea ciocolatei cu menta m-au zapacit. tentatia de a-mi dezveli un umar, de a-mi lasa capul usor pe o parte si de a incepe sa ma ling pe furis, a fost imensa.

intrecuta numai de dorinta, vie ca un animal, de a suna un prieten bun. care sa faca el oficiile pt mine. ratiunea s-a batut cu simtirea. s-au tavalit pe jos. au iesit prin geam. mi-a curs putin sange din nas. a castigat cine trebuie. lumea e prea mica.

simteam cum omuletii pielii mele mananca din stratul de ciocolata cu 7 linguri odata. facand clabuci la gura. cu ochii iesiti din cap de pofta. era o colcaiala ceva de speriat in sarcofag. se auzeau plescaieli. si sunete specifice poftei date pe goarna.

m-am dus la baie. am dat jos ispititoarea pojghita. cand am ramas singura, corpul mi-a multumit. mi-a facut temenele. m-a rugat sa incerc sa tai din alte cheltuieli, ca sa mai poata beneficia de asa delicii. i-am zis ca o sa ma gandesc. dar am mintit.

m-am intors nou nascuta. si m-am pus din nou pe burta. femeia, aceeasi, a inceput sa-mi faca masaj cu ulei de struguri. mainile ei fermecate framantau carnea si asa destul de in extaz.

m-a cuprins asa o multumire enorma. incat mi s-a facut rusine. pt ca eram cumva in public. omuletii pielii strigau ca niste tampiti fara discernamant, in gura mare. ce bine le e. am rosit.

mi s-a parut la un moment dat ca trebuie sa-i propun femeii sa fie prietena mea cea mai buna. pt ca daca tot a fost martora la asa un act intim de satisfactie, trebuie sa mergem mai departe impreuna. suntem legate cu fir de aur. a castigat iar ratiunea.

am iesit cu mintea funda. parandu-mi-se ca daca oamenii ar beneficia de asa tratament macar o data la 6 luni, nu ar mai exista razboaie. dar cu cine sa vorbesc eu ca sa gasesc intelegere?

multumesc mult a cherry. multumesc. iar de Craciun, don’t be a stranger. mai sunt 6 luni. altfel iese razboi.

reintalnirea ciresei cu siropul de artzar

Sunt cateva lucruri pe lumea asta care iti fac inima sa salte in sus ca un soare rosu, cand iese din mare. Care te iau in brate de cum te intalnesc si nu-ti mai dau drumul. Unul dintre ele e siropul de artzar…care se intinde ca mierea dar are gust de zahar caramel…

Ne-am imprietenit in urma cu cativa ani cand am descoperit si painea prajita cu scortisoara dulce. Amandoua in acelasi zi! Ce deliciu! Ce dimineatza cu soare! Ce breakfast minunat!

Mi le-a prezentat imediat pe iubitele lui, clatitele. Nu clatitele noastre, clatitele din tara gogosilor sunt pufoase si mici, ca niste placintzici. Mi s-au infatisat una mai delicioasa ca cealalta, cu afine, zmeura, bucati de ciocolata sau mure. Artzarul mi-a facut cu ochiul spre cea cu afine, preferata lui, si a mea apoi.

A fost dragoste la prima degustare si apoi un festin de gusturi la fiecare reintalnire, mereu in zori, mereu insotit de iubita lui, afinata. Pana cand, viatza mea m-a purtat departe de ei, in tara clatitelor subtiri rasucite pe lung si trase, cel mult, in miere.

Au trecut ani in care n-am stiut unii de altii. Eu am intrebat in dreapta, in stanga. M-am imprietenit cu rudele subtiri ale afinatei, am gustat cu nesatz din toti nepotii, verii, fratii si cuscrii lor. De la cei mai lipiciosi, uniti in dulceturi, la rudele de mana a doua, sarate si infratzite mai mult cu branza si mararul, decat cu nuca si romul.

Nimeni, nimic. Nimeni nu auzise de dragul meu sirop de artzar care se prelinge lung peste clatita pufoasa si-i saruta fiecare afina, pe toate partile.

Pana cand… sora ciresei, afland de pasiunea ei nestavilita, a incalecat pe-o pasare de otel, cu o sticla de sirop de artzar la subrat si a strabatut lumea sa i-o aduca. Thanx, sis!

N-a stiut nimeni de planul ei. Au stat cu ochii de vultur pe ea s-o puna la pamant, s-o doboare cu pretiosul lichid cu tot, care, v-am spus, se intinde ca mierea dar are gust de zahar caramel. Cum cine? Toti vor sirop de artzar! va zic…

Intalnirea a fost asa cum trebuia. El s-a intins in farfurie cumite si lipicios, langa o clatita mica pufoasa si goala. (afinele au ramas in tara gogosilor, n-au trecut de vama). Inainte s-o ia in bratze, s-a prelins pe buzele de cireasa care l-au sarutat cu pofta.

Good to see u, maple!

scrisoare deschisa catre vrajitorul din oz

draga vrajitorule,

sunt eu, cireasa. sa nu-ti fie frica de mine. am o inima mica si roz bonbon. nu sunt ca omul de tinichea. am curaj cu carul, mie nu mi-o fo dat cu paharul. deci nu sunt nici ca leul luzer.

am minte ascutita ca briciul de barbierit barbati bruneti, chiar daca unii mai contesta asta. deci nu iti scriu pentru creier, ca sperietoarea deshucheata, de paie. si da, acum sunt acasa. deci nu ai unde sa ma returnezi. eu sunt cireasa, nu sunt dorothy.

dar vrajitorule, am alta pricina. si pt ea sunt dispusa sa purced la o calatorie cat de lunga. daca mata imi garantezi ca un drum, niste peripetii si o cheltuiala pe masura rezolva situatia.

eu vreau sa ma ajuti sa tin lucrurile in stand still. adica vreau sa pot pastra tot ce am acum. pt ca vezi mata, vrajitorule, nicicand alta cireasa nu a trait mai bine. si mai cu pofta. si mai cu armonie.

ca-mi dai o licoare verde. facuta din aripi de lilieci care vad ca un soim. + picioruse de gaze care traiesc doar o zi. recoltate in primele ore ale diminetii. la care se adauga un varf de cutit de solzi de sirena.

ca ma pui sa spun cuvinte traznite. si apoi sa ma dau de 3 ori peste cap. ca presari peste mine un praf miraculos, cu miros de menta. nu stiu. nu sunt eu in masura sa-ti recomand ce sa folosesti de data asta. eu sunt cireasa, nu vrajitor.

dar zau vrajitorule, trebuie sa te concentrezi putin. pt ca eu n-am timp de pierdut si cred ca nici mata. deci hai sa trecem la subiect.

vreau ca toata lumea care e acum in jurul meu sa nu plece nicaeri. decat cu invoire scrisa de la mine. daca incearca sa evadeze pe furis, sa li se starneasca un vant puternic si fierbinte impotriva-le.

asaaa. apoi mai vreau ca tot anul sa fie luna iunie. si sa miroasa orasul mereu a ceai de tei. ca acum. asta nu e mare smecherie.

stii si mata. iti trebuie doar multi tei infloriti, peste care sa faci sa ploua. rezulta ceai de tei. doar de craciun sa fie frig si zapada. timp de o luna. cand vreau ca orasul sa miroasa a vin fiert cu fructe incluse. si a cozonac cu prea multa nuca si rom. buuuun.

pt ca am multe concerte de vazut (vin manic street preachers si kaizerchiefs, vrajitorule!). si pt ca am destule bilete de avion de cumparat (no comment), te rog ceva pragmatic. nu vreau sa fiu bogata. nu. dar vreau sa am mereu in cont suma care e de obicei pe 1 iunie. ok.

ia zi, a durut? nu. stiam eu. oricum, am bun simt si nu iti ceream marea cu sarea.

nu, nu mai insista. la mine chiar nu vreau sa schimbi nimic. nu vreau optiuni in plus. pitica si blonda sunt ok. chiar daca tie ti se pare ca se poate mai bine. tu rezolva ce ti-am cerut.

uite, acum faci ca mine. nu-mi place sa sterg praful. dar cand trebuie sa ma duc la dentist, as sterge praful toata ziua in loc ma sui pe scaunul groazei. ma rog.

iti dau 11 zile. daca la sfarsitul perioadei o sa am aceiasi oameni langa mine. daca o sa miroasa a tei. si daca in cont o sa gasesc aceeasi suma ca la 1 iunie, o sa iau tacerea ta drept un da.

iti multumesc frumos. si nu o sa te mai deranjez o vreme.

cu drag,

cireasa de vara.

bitter dildo vs. power puff girls

cand fratii fake au scris despre bitter dildo, m-am mirat un pic. intelesesem de ce dildo. dar nu intelesesem de ce bitter. mie mi se paruse sweet. so sweet.

acum am inteles. si imi pare asa de rau. la fel de rau precum ii pare lui dildo de noi. power puff girls, cum ne-a zis el cu dispret. disimulat exact cat trebuie. ca sa nu cream un conflict pe bune. ca doar traim in acelasi dormitor. si vrem armonie.

dildo e un barbat ff dragut ca infatisare. si pare si ff placut in general asa, ca om. e blond, cu ochii verzi cred. si cu alunite ademenitor lipite pe pielea care se vede.

ne-am cunoscut de 1 mai, la mare. cand el a intrebat ce trebuie sa fac ca sa ma culc cu tine. eu, cireasa limbuta de fel, am cam amutzit.replica a ajuns deja celebra printre prieteni. si prilej de bascalie. normal cumva.

dar ne stiam oricum dupa fatza din locul unde mergem toti cand ne e sete. que pasa. urma sa ne mai intalnim sigur.

asa ca atunci cand s-a apropiat sa vorbim, l-am primit deschise cu zambet, a cherry si cu mine. e atat de frumusel. si cum prima noastra conversatie a fost simpatica, eu tot sper ca ce a urmat, niste interactiuni cu gogaltzi, e doar o faza. si ca o sa fie simpatic din nou.

dar nice try. try again. frumuselul m-a intrebat acum cati ani am. am spus. mi-a replicat ca a mai vorbit el cu femei de-astea de varsta mea. eu m-am bucurat. deci sunt un produs care ii e cat de cat familiar.

aici, in acest moment al conversatiei, a facut o pauza mica. si i-a iesit din gura o bucata destul de mare de amareala. cam de dimensiunea unei bucati de branza telemea de oi. cand chemi multa lume la masa.

a zis ca vrea sa inteleaga. ce. am zis eu amabila. e atat de frumusel. daca acum cativa ani eram diferita. si cum am ajuns aici. mi-am dat seama ca iar e de rau. e clar ca unde am ajuns noi lui i se pare horror. indiferent ca nu stia cum eram inainte.

in spatele lui, un pic deasupra capului, a inceput sa ruleze 3D un film cu indieni si albi. diferente culturale imense. lipsa de comunicare si toleranta. rezultat previzibil: varsare de sange.

nu, nu doar tu…tu si toate femeile astea. dar tu esti capul rautatilor. ce v-a facut asa. vreau sa vorbim serios odata. si iarasi: cum ati ajuns aici si asa. ce s-a intamplat. si cum. si cand. si de ce.

indienii dintre umerii lui se macelareau pe capete. sunete de lupta, icnete, parjol si foc si para. vaete, lipsa de intelegere si toleranta. dusa la extrem. culturi diferite, ce vrei.

eu nu mai voiam. sa vorbesc cu el serios. pleoapele mi se lasasera grele peste ochii de cireasa. mi-a scapat un oftat. am mai luat o gura de apa. dar mi s-a parut salcie. totusi am spus ca da, e o idee buna. e atat de frumusel.

am fost intrerupti brutal de nepriceprea galbenilor in infruntarea cu balonul. frumuselul a plecat. dar a lasat pe masa 3 fiole cu chinina.

am inteles fara sa-mi zica, ca e un tratament. pe care trebuie sa-l fac pe loc, in doza unica. asta daca vreau sa mai vorbim de la egal la egal si sa ne si intelegem. nu ca pana acum.

voi intelegi ceva? nici eu. unde gresesc? si cand m-oi fi schimbat? de ce am devenit creatura asta de acum. o creatura care ii displace lui bitter dildo atat de rau. incat nu se poate abtine sa nu zica despre asta. cu atata of.

dar care ea, creatura, nu s-a simtit niciodata mai bine in pielea ei. si mai fericita cu viata ei. dildo, ce vrei sa zici de fapt? eu sunt fericita. power puff or not. tu?

da, sa cada si cireasa vecinului !

Vorbeam intr-o zi cu cireasa prietena despre nefericirea altora. Nu e asa greu. E peste tot. Oriunde intorci capul dai de un om nemultumit de viatza lui, de job, de vreme, de potentza partenerului sau de sezonul care nu i se potriveste cu tenul sau cu jumate din garderoba.

Prin comparatie noi eram bine. Cand cantaresti intr-o mana problemele tale si le tzii in celalalt pumn pe cele ale oamenilor din jur, mereu balantza se va inclina spre tine. Asta daca nu esti un specimen, des intalnit de altfel, caruia i se pare ca mereu ceilalti au mai mult. Care crapa de invidie doar pentru ca cineva s-a urcat in fatza lui in autobuz. Atunci, cu tine e mai mult de lucru, dar vei gasi ceva care sa te bucure. Poate in ziua in care iti rupi o unghie, altcineva a mancat un ou stricat, sau mai stiu eu ce..

Mie oricum imi ajunge daca… cineva din jur se impiedica, sa zicem, in ziua in care pe mine ma doare capul. Macar suferintza mea nu starneste zambete. Sau daca aflu ca cineva n-a mai primit flori de un veac, cand eu ma uit tanjind la telefon. Macar ala o sa sune .. candva…

Oricum, intalnirile fetelor au si acest scop. Nu, nu ne petrecem tot timpul disecand firele de par ale barbatilor. Uneori, stam intr-un coltz si ascultam ce au celelalte de spus. Apoi privim in curtea noastra si zambim. Uite, mie nu mi-e asa rau. de ce ma tot plang?

Si asta nu inseamna sa te bucuri de necazul altuia. Ma rog, poate atunci cand e vorba de oul stircat, in rest… Pur si simplu, lucrurile se simplifica atunci cand iti dai seama ca tu te lupti cu o moara de vant din capul tau. Iar altii, au de infruntat dragoni adevarati.

Exista fireste si unii care nu stiu sa foloseasca jucaria asta. Care imping limitele nefericirii celor din jur la extreme (vezi : „sa moara capra vecinului”) Pe ei nu-i face nimic fericiti. Ei sunt mereu in cautare de esecuri, ale altora. A, esti un looser? Pai hai sa ne imprietenim. O sa-mi mearga fantastic langa tine.

Lor le recomand despartirile dureroase. Sa ne intelegem, vazute din unghiul celui care sufera. Acolo e the juice. Iar din cand in cand, atunci cand se simt slabiti poate, sa dea pe la o inmormantare..