cireasa si morcovul din fundul altuia

tb sa fiu mai cu bagare de seama. nu pot sa spun in ruptul capului, desi mi-ar face mare placere. in fundul cui se afla acum bine infipt morcovul de care va vb. pana la praselele lui de morcov.

dar pot sa spun ca este incredibil cum functioneaza transferul de morcovi din fund in fund pe lumea asta.

acum ceva vreme, eu aveam un mare morcov in fund. asa de mare ca putea sa mearga cu sanse sigure la expozitia morcovilor. la categoria cei mai mari din acel an.

am incercat sa traiesc si eu cum am putut. desi nu era usor. cand ai un morcov mare in fund, iti trebuie haine speciale. ca sa nu se vada. apoi, tb sa faci eforturi mari sa pitesti mutra de morcov in fund. o mutra trista, speriata, angoasata, stresata.

oamenii nu vor sa stea pe lg oameni cu morcovi in fund. fug de ei. ii mint ca sa scape. ii dispretuiesc. in cel mai bun caz, le e mila. iar mila nu e un sentiment pe care sa doresti sa il starnesti semenilor.

dupa chinuri pe care numai cei cu morcovi mari in fund pot sa le inteleaga, am scapat cu bine. m-am trezit intr-o dimineata si cand sa-mi iau cafeaua pe balcon, am vz ca stau incredibil de bine pe scaun. ce sa fie, ce sa fie.

ooops, nu mai e morcovul. dar unde a plecat. asta pe principiul ca, dupa o vreme, victimei incepe sa-i fie drag calaul. asa si cu morcovul si cu purtatorul lui. ma deranja rau. dar unde a plecat? si de ce?

ce mai conteaza. a plecat. bucura-te. si uite asa a inceput o viata noua. dar noua pe bune. si bineinteles ca, eliberata de presiunea morcovelui, o viata mult mai bogata si mai plina de minuni.

eu stiam ca morcovii circula. dar nu chiar asa. adica eu credeam ca morcovul meu merge doar mai departe. fara sa se intoarca la persoana care mi l-a infipt mie mai demult.

si uite cum acum ma uit la un morcov urias. acelasi morcov pe care il voiam plecat de la mine. ma uit la el. dar el e infipt in fundul altcuiva. o sa stea acolo o vreme.

e un morcov mare. si batran acum. cu mai multe experienta. calit in batalii. n-o sa plece usor, odata ce a gasit o gazda care l-a primit intim. e obosit si el, morcovul. vrea sa stea locului.

omul cu morcovul are fata mea de acum ceva vreme. poarta haine largi doar-doar l-o tine departe de ochii lumii. il doare. il doare rau.

nu pot sa zic ca ma bucur. dar ma minunez de asa fapta si rasplata. divina sau cine stie de unde venita.

atat pot sa spun.

aveti grija cand infigeti morcovi in oameni. s-ar putea sa se intoarca la voi. cu deasupra de masura.

morcovul a murit. traiasca morcovul.

cele mai tari mirosuri

o cireasa simtitoare nu are cum sa ramana indiferenta la mirosuri.

da, sunt prietena si cu celelalte simturi. dar mirosul isi are un loc special in viata mea destul de plina.

si cum mai mereu, vreau nu vreau, miros ceva, m-am gandit sa fac aici un top al miroaselor placute mie. cu dorinta sa aflu dc nu cumva coincid cu ale voastre. ordinea este random. le iubesc la fel de mult.

1. mirosul de paine proaspat scoasa din cuptor
se impleteste cu imaginea mamaiei. vad pe bune cum se topeste nuca de unt in turtita facuta de maini dibace. si mi-e dor.

2. mirosul de ploaie de vara pe asfalt fierbinte

lumea fuge de ploaie. dar eu nu stiu cum sa mai raman afara. ca sa pot adulmeca si amushina orasul ud pana la piele. sfaraie strazile sub picuri. ma bucura.

3. mirosul de lamai proaspat taiate

imi trezeste toate simturile. pot sa zbor cand miros asta. traiesc sa miros lamaile.

4. mirosul de pepene rosu prospat, din cel care paraie cand il tai

ma anunta ca a venit pe bune vara. imi vine sa chem toti prietenii. sa ne balacim in sos roze. dar mananc sigur, prima, intotdeauna, cocosul. oops.

5. mirosul de cafea facuta de cineva drag dimineata

e mirosul pt care merita sa incepi o noua zi. ma face sa sar din pat cu chef.

6. mirosul de pamant umed amestecat cu plante din padurea de foioase

imi aduce aminte ca sunt una cu pamantul si toate vietatile. ca sunt o cireasa integrata in context. respir mai cu foc. pana in prasele.

7. mirosul de cozonaci de craciun si paste

imi tine de cald. sunt asa de impresionata, ca vreau pe loc sa particip si eu la facere. la facerea lumii de coca si stafide care s-au imprietenit.

8. mirosul din apropierea marii

e motivul pt care imi vine sa alerg la mare cand apar lalelele. si toamna tarzie ma gaseste dardaind in slip, pe mal.

9. mirosul celui pe care il iubesti

e cel mai bun miros din lume. imi face gaina pielea subtire de cireasa. ma amezteste. ma imbata. ma fericeste.

10. mirosul unei carti noi

ma face sa o deschid. sa o pipai. sa o citesc. sa o iubesc. sa o tin in casa.

11. mirosul florilor de tei si iasomie si liliac si lacramioare si violete

ciresele = inrudite cu florile. si cu cele care nu leaga rod. tinem strans legatura.

12. mirosul anotimpurilor, cand tocmai incep

dintre ele as alege mirosul verii care anunta apa si fructe si nopti arzande. si pe al primaverii cu noi inceputuri iesite din muguri plesnind.

13. mirosul unui copil mic

e asa de dulce. de nedescris de minunat. tb sa-l tin in brate. de ce nu s-o face parfum cu miros de copii mici? unde le-o fi mintea.

14. mirosul micului dejun cu paine prajita si tot tacamul

il alunga pe mos ene. si cheama energia. da startul la distractie. si surprize.

15. mirosul ierbii taiate

mi-aduce aminte ca traiesc intens. ma cheama sa ma cuibaresc prin ea, cu gazele.

17. mirosul focului de lemne

ma pune pe ganduri. imi da ghes sa evoluez. ma apuca ideea sa ma mut la tara.

18. mirosul satului pe inserat

miros de lapte proaspat muls, de fete care se spala pe cap, de apa scoasa din fantana. de mancare pregatita atunci, pe loc, de oameni care se strang pe la case. de animale somnoroase.

acestea fiind spuse, va rog sa-mi spuneti la ce mirosuri rezonati voi. va las. ma cheama mirosul marii.

cui ii plac nuntile?

dupa ce colega cireasa a vb despre petzit, eu va zic de nunti. o succesiune normala.

mai-iunie este perioada cireselor. dar si a nuntilor. vb deunazi cu o cireasa despre nunti. si cum le detestam de tare.

cand ne cheama cineva la una, o luam personal. din obrazul parguit de cireasa fuge sangele. fuge mancand nori. pt ca noi, ca cirese-nuntasi, avem numai de pierdut. si nici macar nu intelegem cine are de castigat.

uite cum se vede o nunta prin ochii nostri de cirese stranse cu usa:

1. inseamna ca tb sa alocam o zi de weekend din viata noastra unui alt scop decat ala de a ne relaxa/distra. zicem da unui sir de ore lungi la impuse. petrecute in compania unor oameni cu care nu avem mai nimic de impartit. ca mirii sunt mereu ocupati.

tb sa avem un zambet permanent pe buzele contorsionate a fericire. dc stam cu fatza normala, nerazanda, suntem nepasatoare. sau, si mai rau, reactionare. si atunci de ce am mai venit. cum de ce. pt ca ne-ati obligat.

2. ca bonus, platim o suma frumusica de bani. cu care am fi putut pleca undeva din oras. unde sa ne faca placere si sa putem zburda ca 2 miei liberi.

aici dam suma cu pricina. simtim gheara rece/fierbinte a infarctului cum ne strange sugushandu-ne respiratia. dar stam incorsetate intr-un outfit neprietenos si ne dor picioarele de la pantofii tari. n-avem voie sa ne foim. asta ar arata ca nu ne gasim locul. nepoliticos.

3. suntem single. asa ca suntem mereu puse la o masa cu ciurucuri desperecheate. alti luzeri ca si noi. care n-au stiut sa-si faca un rost in viata.

dar n-au stiut nici sa intoarca situatia in favoarea lor. si sunt si recalcitranti din cauza asta. motiv pt care nu poti nici macar sa faci misto de situatia data.

tot pt ca suntem single, obligatia de a ne uita la valul de fericire emanat de miri este o sfidare. sigur, ne bucuram de uniune.

noua, cireselor, nu ne-ar fi tb niciodata sotul cu pricina. si ne e mila de mireasa. dar tot ne deprimam. rau. traim intr-o lume in care e bine sa fii maritata. si noi nu suntem. ni se spune oricum mereu asta. and now this.

4. suntem obligate sa ne maimutzarim. pe muzica cel putin indoielnica. impopotonate ca la balci, cu rictusul bine fixat pe gura rosie de furie de cireasa, suntem ridicate. cu forta.

e timpul sa mimam fericire coregrafica alaturi de unchi, matusi si altele asemenea. se face cercul. se danseaza nepereche pe coco jambo. e delir maxim.

apoi incepe un blues. pe noi nu ne invita nimeni la dans. e penibil. doar cate un mos libidinos ni se mai uita pofticios prin decolteu. dar isi danseaza tot nevasta grasa. ne miscam ridicol singure. nedansul nu e o optiune.

5. suntem obligate sa inghitim cu pofta ostentativa, in lumina reflectoarelor, cantitati elucubrante de mancare. sa lasi in farfurie e la fel de grav ca nezambetul, nedansul sau nestatul locului.

orice am simti sufleteste si orice am indura fiziceste, nu putem pleca. sa dezertezi inainte de tort e crima mai mare ca violul. la toti ni-i greu. stai, ca n-o sa mori. mireasa, mereu o perversa, aduce tortul cat mai tarziu. ca sa fii obligata sa stai.

6. se fura mireasa. chiar si celelalte ciurucuri desperecheate de la masa noastra sunt putin excitate. circula zvonuri contradictorii. mirele este pus sub o lupa imensa. si obligat sa se arate generos.

generos cu niste nuntasi mirosind a bautura care privesc tulbure. care in loc sa aiba decenta sa stea resemnati la locul lor pana se sfarseste totul, au chef de ghidusii. trag de mireasa. forteaza mirele. hohotesc in ochii poficiosi de intrigi ai rubedeniilor.

ne simtem bine. ni se face pielea gaina de dorinta de a stii. cat e dispus mirele sa dea pe mireasa. si unde au dus-o. si ce au raspuns negociatorii la asa recompensa. noroc ca procesul de rapire si mersul ostilitatilor se da pe goarna la microfon de catre MC. suntem la curent.

sa recapitulam. am pierdut o zi de weekend. suntem imbracati si incaltati incomod. in haine care nu ne reprezinta. tb sa stam ore in sir fara sa facem nimic, cu muzica proasta data ff tare. langa niste necunoscuti jalnici.

la rastimpuri tb sa aratam ca adoram sa dansam pe dr. alban. suntem obligate sa ne uitam la fericirea bagata prin statie a altora. sa ne intrebam dar noi ce avem de nu ne-am fc un rost pana acum. tb sa zambim in tot timpul asta. si sa mancam enorm. exprimand bucurie de viata. si platim si ceva bani buni pt asta.

o nunta poate sa-ti strice nu un weekend, ci o saptamana intreaga. daca esti mai simtitoare, o nunta poate sa-ti strice o vara. sau o viata.

si atunci, ne intrebam eu si a cherry. cui ii plac nuntile? ne-am batut ceva capul, dar am razbit cu un raspuns. mireselor, rudelor de gradul I-II si luzerilor.

am fost si eu mireasa si mi-a placut grozav. iar acum sa nu vad nuntile in ochi. deci nu vb ca vulpea care nu ajunge la struguri. pt ca are picioare scurte.

iar luzerii nu sunt mirii. lor stim ca nu le plac nuntile. luzerii sunt o categorie aparte. de oameni care traiesc pt nunti, botezuri si inmormantari.

si ne-am mai intrebat. dc aproape toata lumea se vaita de mersul la nunti, atunci de ce sunt asa de multe? pt ca sunt multe mirese. multe rude. si multi luzeri.

suna just.

cireasa petzitoare

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand simt rost de samantza de iubire in oameni trebuie sa o ud, sa-i pun ingrasaminte, s-o hranesc pana creste mare. Daca imi marturiseste cineva vreo pasiune ascunsa nu e chip sa ramana asa. Nu ca o trambitz peste mari si tzari (stai linistita, esti in sigurantza..) dar nu se poate s-o lasi sa moara cand si-asa e plin de oameni singuri in jur, nefericiti, stresati si, ce mai .. niste tristi. Ah, ce m-am enervat!

Si asa am ajuns in cele mai penibile situatii din viatza mea, ma rog, au mai fost unele… cand m-am trezit intre doi oameni care trebuiau legati cumva. Si pune-te pe research, soro. Si nu-mi spuneti ca nu stiti ce inseamna asta ca toti ati facut-o la un moment dat cand v-a pasat. Doar ca eu o fac profesionist. Cu cautari pe google, cu telefoane la firma unde lucreaza date sub identitati ascunse, cu imprieteniri de conjunctura cu amicii lui/ei. Profesia mea probabil imi face curiozitatea sa clocoteasca in vine si nu pot sa ma abtin. Transform pasiunea respectiva in scop personal si de-aici nu mai e scapare.

Stai ca ma indepartez. Ideea e ca asa am dat de dracu o data cand incercam sa aflu mai multe despre un domn bine, placut adanc de o buna prietena (draga, io am incercat, te pup). Se facea ca el era politist tanar, cu ambitii mari, visuri maretze si orizonturi.. stramte. Am ajus repede la el. Politistii de fel sunt in ochiul public, nu se feresc de popor, doar trebuie sa apere si sa protejeze. Cum nici nu stia ca fata exista, trebuia ca asa zisul meu interes sa fie evident, ca domnul sa faca legaturi. Nu vreau sa fiu rea sau generalista, dar acest domn in uniforma nu putea sa faca decat o singura legatura. La sireturi.

Si dai si chinuie-te si inceara si transmite-i in timp ce fata, ca o floare, se topea langa mine. Si el ce a priceput? Nimic. Iar la un punct cand eu incercam mai cu foc, a mai si crezut ca subsemnata e cea in cauza. Adica, ma intelegeti, cu bucurii la el. oooof, si dai si lupta-te atunci sa-i explici cumva ca tu nu, ca tu nici macar, ca sa ma lase… A fost greu va zic, dar fara invatzaminte. Am facut la fel si am sa fac mereu.

Deci care cum stati mai prost pe relatii, just ask (sorry cherry, la tine nu pot, ma bantuie asta cu politistul). Oricum nu incercati asta acasa, va zic. Retzeta e experimentala si nu a fost aprobata de asociatia medicilor din Romania. Cautam voluntari.

cu un picior pe covorul fermecat

doar cu un picior pt ca n-am zburat inca. dar mi-a placut cat am stat acolo, un pic. m-a apucat ameteala.

pe turcul oachesh cu ochii de taciune sfaraitor l-am intalnit acum 2 ani. din cauza lui am in sufragerie astazi un covor obscen. frumos, n-am ce zice. dar prea scump si de care n-aveam nevoie.

hoinaream prin bazar cu 3 prieteni si m-a invitat sa-i vad magazinul de covoare. i-am tarat pe toti de par pana acolo pt ca am vz magia. n-aveam nevoie de un covor normal. dar am inteles ca el, H, are covoare fermecate. asa ca am zis ca tb sa vad.

ne-am targuit o ora. spre disperarea si plictiseala prietenilor mei, care aveau si alte treburi. negocierea a durat atat de mult pt ca de fapt voiam sa mai stam impreuna pe covor. era o tensiune in aer s-o tai cu cutitul.

cand mi-a zis, spre final, asta e covorul pt tine, are culoarea cireselor salbatice, am capitulat. am scos fishicul cu bani. am plecat cu un covor la subrat si cu inima facuta arshice.

turcul cu nas coroiat exact cat tb m-a invitat in oras. dar eu urma sa ma marit. nooot. nu l-am uitat. acum o sapt nu m-am dus sa-l vad. m-am gandit ca e prea de tot. pana la urma nu am impartit decat niste vb, niste bani si un covor. si au trecut 2 ani.

eram in cu totul alta parte in istanbul, si incercam sa cumpar cercei. in jur, colcaiala de turci mii si mii si o zarva nemaipomenita. din spatele panoului cu cercei, de lg vanzator, imi vb cineva.

inima mea simtitoare de cireasa s-a strans mica-mica. am ridicat privirea si da. era H. cu ochii sfaraind de taciune pe fata oachesha. el nu ma recunoscuse. dar m-a placut din nou. eu l-am lamurit ca am covor de la el. de culoarea cireselor salbatice.

cat de mare a zis. uite cam asa, am zis eu. mi-a dat un trandafir rosu, pregatit pt cine stie cine. asa sunt turcii. dar totusi H mi-a dat un trandafir. ochii negri de taciune s-au aprins pt mine.

am stat amandoi din nou o vreme pe covorul fermecat. n-am zburat nici de data asta. dar mi-a fost bine. am ametit putzin. mi-a zis ca si-a extins afacerea si sa vin sa vad noul magazin de covoare. covoare fermecate normal. H nu vinde covoare normale.

si acum zambesc. what are the chances. ca intr-o mare de otomani nasosi si parosi si cu parul de smoala sa ma intalnesc din nou cu H. dc asta nu e semn, atunci care e.

am un trandafir catifelat. si un covor fermecat. sunt acum doar cu un picior pe el. dar as putea sa ma urc cu totul. si sa zbor.

destinatia, sincer, nu prea conteaza. ci doar sa crosetez, de mana, o poveste. de culoarea cireselor salbatice.

si tacerea e un raspuns?

am discutat in contradictoriu pana a venit noaptea. sb era important si isca multe pasiuni. de ambele parti. sareau scantei de purpura.

yin si yang, luptam umar la umar pt ca ne pasa. era una din datile alea cand chiar si un barbat avea chef de o discutie in contradictoriu cu o femeie. pasari rare astfel de ocazii. rare si mai mereu, cand prezente, labile fizic si debile psihic.

ne-am bagat in pat. si am continuat sa discutam. odata pusa la orizontala, am prins forte noi. de unde eram cam slabita si incepuse sa-mi curga sange din nas, acum am renascut. si dai, si lupta. nu ma-mpinge c-ametesc.

el imi tinea isonul. e adevarat, interventiile erau mai rare. dar bine punctate. adversar pe masura. barbat, nu gluga de coceni. la un mom dat, mi-am dat seama ca participarea lui la polemica e din ce in mai subtila.

a, mi-am zis, razandu-mi in barba. l-am spart cu intelectul meu. l-am dat gata cu vorbele mele bine ticluite. ca niste sulitze l-au sulitzat. sfinte sisoe, ce buna sunt. cade rapus interlocutorul sub ploaia cu bulbuci si broaste a argumentelor mele.

din cauza asta, am prins si mai mult curaj. m-am intaratat singura. deodata eram un avocat de renume. intr-un tribunal de renume. sustineam pledoaria finala sub ochii umezi de laude ai unui juriu. micit de logica si elocventa mea.

jurnalistii, dar si publicul care n-avea alta treaba intr-o zi lucratoare si a intrat la proces, scandau: saaaana! saaaana! saaaaana! eu, trufasa, peroram cu un brat ridicat. eram mai inalta decat normal.

acum suntem din nou in pat. mai zic ce mai zic si ma opresc, triumfatoare. el tace. ia uite-l cum nu gaseste replica. il credeam mai bun. cocos-cocos, dar cand vine vb de fapte concrete, ia uite. el tot tace. l-am pus pe ganduri big time. sa vad pe unde scoate el camasa oratorica acum.

el tot tace. putin intrigata, intreb ce parere are. el tace. nu-i vad fata, ca stam linguritza. ma intorc si vad ca are ochii inchisi fraged. si fata curatzata de orice gand razboinic. doamnelor si domnilor, el doarme. doarme dus.

in corpul meu, cineva da drumul la max la rezervorul cu caldura si roseata. ambele se urca direct la cap. de nervi. apoi un oftat urca din degetele inelare de la picioare pana in pieptul de cireasa invinsa. de cireasa caraghioasa. de cireasa far de ciresar.

si eu care credeam… si el care parea atat de…si eu care am vrut…si el care a zis…

am realizat pe loc. chiar si ideile importante merita discutate pana la un punct. apoi e cazul sa ne mai odihnim nitzel. s-a zbatut atat de mult, pana mos ene i-a tras cu un par la tampla. s-a concentrat atat de napraznic, pana cand fizicul l-a invins.

am discutat problema cu apropiatii mei on-line si off-line. se pare ca au mai fost cazuri in zona. ca e chiar o molima. se pare ca atunci cand nu mai au chef sau se plictisesc, prietenii nostri adorm. ca niste ingerasi. cazuti.

dormi? imi pare rau. pt mine. dar si pt tine. operatia a reusit, pacientul e mort.

asa ca am luat tacerea ca pe un raspuns. raspunsul care mi-a convenit mie. arbitrul cu fluier si pantaloni scurti de matase rosie a fost obligat sa declare castig prin non-combat.

rezultatele au fost afisate cu litere de-o schioapa pe tabela de pe frigider in zorii zilei urmatoare.

ekmek parasiyla istanbul’a koshtum

adica, in romaneste, am fugit la istanbul cu banii de paine. da, cu banii pe care i-as fi dat pe paine o luna intreaga. dar totusi.

am hotarat de azi pe maine sa plec. a fost asa. cineva voia musai sa mergem la odessa. si eu, o cireasa care nu stie geografie, am zis ca da, ca suna bine. fara sa stiu exact unde e si cum se ajunge acolo. desi urma sa conduc eu.

dupa ce am spus entuziasta lumii unde plec si am primit feedback neprielnic, m-am ingrozit. si am fc o contraoferta acceptata pe loc. hai la istanbul.

DSC04385

IMG_3935

am luat 2 prieteni buni, benzina, cerceii cu cirese, slapii in picioare, betisoare de urechi, banii de paine, apa minerala, si am purces. cireasa se simte bine cand e in miscare.

DSC04065

m-a izbit cu putere in fatza binecunoscutul si dragul amalgam turcesc de lucruri magice.

DSC04670

ca mancarea turca nu e nicio mancare pe lume. atat de gustoasa. si de sanatoasa. si care creeaza dependenta. ciorba de linte cu un strop de menta si lamaie din belsug. cioc ghiuzel.

DSC04655

DSC04344

DSC04648

vinete umplute cu alte legume. toate infratite intru un sos care face apa in gura de cireasa. doner invartindu-se ametzitor pe un batz. carnea sfarainda care ademeneste pe cireasa dorinda si poftinda. tamam.

IMG_3816

a

placinte framantate in fata-mi de catre doamne cu basma care iau mancarea si viata ff in serios. pilaf regesc stralucind de untul prin care a fost tras la tigaie. totul stropit din belsug cu suc de portokale mici si dulci. ca niste cirese.

IMG_3795

turci nasosi si parosi si bruneti care-mi dau ba un trandafir, ba un ceai, ba un buna dimineata din toata inima lor otomana. m-am convins acum. sunt o zana. buna.

IMG_4054

minarete de moschei care urla la 4 dimineata o slujba, toate odata si tare. de-mi ingheata sangele in vine. ferestre ascunse dupa dantele de fier. femei sprancenate ascunse dupa basmale. belsug de aur ascuns dupa vitrine.

DSC04189

DSC04174

pomisori tunsi cu forfecuta de unghii cred, la milimetru. lalele vii si lalele monument, ca simbol al turciei. copaci umbrosi, turci inimosi, turisti galagiosi.

DSC04263

DSC04557

apa de mare si vant prilenic care zgribuleste exact cat tb pielea subtire de cireasa de vara. barbati care se spala pe picioare inainte sa intre in moschei. femei care se uita dupa copii sprancenati cu zmee rosii.

DSC04304

cam asa arata istambulul in prag de vara. destul de bine. asa de bine ca ma voi intoarce sa-i iau temperatura curand. si pulsul. si cireasa de pe tortul acestui oras colorat ca un curcubeu. care ma multumeste mereu mai mult.

DSC04360

am plecat la istanbul cu banii de paine pe-o luna. si bine am fc.

mic dejun la combinat

luaseram niste placinte turcesti de cu seara. sa avem cu noi pe drum. si niste ayran, adica iaurt turcesc de calitate superioara si gust suprem.

si tot mergeam cu masina tu-tu. si ne consultam superficial unde sa ne oprim sa mancam placintele otomane pe pamant bulgar. eram rupti de foame. aveam mult drum inainte. cat sa mananci o paine. 2. 3.

peste tot erau maci si lanuri de grau verde. copaci umbrosi pe arsita bulgareasca. si iarba. iarba deasa, cu flori amestecate prin ea. si ne tot consultam. aici? aici sa oprim? sau mai cautam? nu. parca nu. sa mai vdm.

tot voiam mai multi maci. mai multa iarba. mai multi copaci umbrosi. si parca sa curga si o apa. sau nu. un rau de lapte cu miere. din care sa sara delfini albi. si sa cante niste ingeri la harfa.

si sa danseze pe muzica ingerilor niste muze. inspiratoare pt tot ce aveam de facut in continuare, in viata. numai intr-un astfel de loc parea ca putem manca amarata de placinta si bea amaratul de ayran.

deja era critica situatia. niciun loc nu era suficient de bun pt micul nostru dejun romanesco-polonez, cu placinte turcesti, pe taram bulgaresc.

am pus pink floyd, un album mai special, si asta ne-a indus o oarecare stare. cine asculta stie. care combinata cu foama si oboseala, a nascut monstri. sau semizei.

si intamplarea a fc ca tocmai atunci am trecut pe lg un combinat. sau centrala atomica. sau ce-o fi fost. un monstru de fier, beton, cuve, etuve, tevi, recipiente uriase, conducte si altele. in plin camp.

a

ne-am uitat unii la altii si ne-am inteles dintr-o privire. n-a tb sa vb. am intors masina si am oprit in fata combinatului. sa-i zicem asa, un nume generic. (poate barbatii sa-si dea seama din poze ce era de fapt).

am pus muzica tare din masina. am desfacut placintele si iaurtul. si am inceput sa mancam in praf, tevi, pietre. cu basculante si combinatul pe fundal. in zgomot de furnici care construiesc o lume de fier-beton.

a

muncitorii, iesiti si ei in pauza de masa, ne priveau cu dusmanie. s-au prins ca e ceva ff in neregula cu scena asta. un picnic pe marginea drumului, vizavi de combinatul care pufaia si hornaia fum si noxe. si niste tzicnitzi extatici de veselie.

a

din masina urla pink floyd. noi mancam placinte. stateam pe o piatra cu o teava in mijloc. aproape pe jos. peste noi venea praf de basculante. eram isterici.

a

nu stiu ce sa spun mai mult. a fost de neuitat. un fel de arta urbana. sau ruralo-industriala. sinistru dar totusi cumva amuzant.

a fost primul, si poate ultimul, mic dejun la combinat.

a

am nevoie de 52 de perechi de ochelari/an

nu stiu altii cum sunt, dar eu cred ca nu stiu sa am o relatie cu ochelarii mei de soare.

fiecare inceput pare de bun augur. ca si cu potentialele mele suflete pereche. ma bucur enorm cand mi se daruie de noi. ca un copil cand vede o inghetata cu motz. dar apoi lucrurile degenereaza urat. mai dau eu. mai riposteaza ei cu aceeasi forta. pe modelul ba pe-a ma-tii.

pana cand relatia noastra se duce de rapa incet-incet. si cand ajungem in pctul asta, ma deprim. nu mai pot sa muncesc eficient, slabesc, fac cearcane. am insomnii, ma scobesc in obraji si dau si spasmodic dintr-un picior. atunci imi dau seama ca tb sa ne despartim.

cei din prima categorie, mai slabi de inger, se zgarie ii geanta cu obiecte nebanuit de ascutite, ca faurite pt lupta. n-am reusit niciodata sa descopar ce locuitor din geanta mea reuseste sa faca atat rau ochelarilor. bineinteles, zgarieturile sunt facute strategic exact pe unde priveste o cireasa lumea.

am chemat detectivi particulari pe care i-am platit cu bani grei. am instalat o camera video pe ruj, care a functionat 24 din 24 timp de o sapt. iar eu mi-am luat concediu in timpul asta ca sa pot urmari si intelege procesul.

nimic. n-a fost chip sa ma prind cine imi raneste ochelarii. geanta mea, groapa marianelor pt ochelarii sfiosi. ii arunc la ghena. si cand ei incearca sa se tina de gura ghenei cu manutzele lor mici de ochelari, le dau peste degete. si se duc de-a dura. cine stie unde. ei mor.

mai sunt cei care scapa in mod miraculos teferi din geanta. dar au parte de o tortura la fel de napraznica. ma asez pe ei. cu fesele-mi tari ca piatra de cireasa ii zdrobesc. pana le da sangele pe nas.

dar ei nu cedeaza niciodata din prima. se scofalcesc, horcaie, gafaie. dar pare ca mai pot fi purtati. ii dau mereu cuiva care reuseste sa-i indrepte. ii pun pe nas. optimista.

mie mi se pare intotdeauna ca reusesc sa-i fac. dar de fapt una din parti e mereu mai iesita inafara. cei 2 ochi ai ochelarilor mei nu vor mai sta niciodata in acelasi plan.

motiv pt care seman f tare cu ciorbea, stiti voi. dupa ce mi se spune asta si din public, ajung si ei la ghena. se tin cu manutzele, eu le dau peste degete. ei mor.

ramane ultima categorie. ochelarii pe care n-am reusit sa-i zgarii cu un obiect taios din groapa marianelor. si pe care am reusit sa nu ma asez o buna bucata de timp. aici relatia s-a transformat intr-una bazata pe respect reciproc. ne masuram ca 2 adversari cu experienta.

si lucrurile par sa mearga bine. o vreme. pana cand, intr-o zi, o lentila pleaca pe nepusa masa din gaoacea ei. sare ca o floricica facuta din ceaunul de floricele. sare la distanta, pe jos.

si aici eu incerc mereu sa mai fac ceva. mai ales ca m-am atasat. am investit. am vz lucruri minunate impreuna. dar desi reusesc sa o var pe moment la loc, lentila asta, sau sora ei, o sa sara mereu. o data si inca o data. exact in mom cheie, cand as vrea sa am prestanta. sa impresionez. sa fiu cool. si se alege praful.

ce credeti ca urmeaza? ii arunc la ghena. restul il stiti. ei mor.

prima pereche de ochelari a costat multi euro. apoi, vazand ce se intampla, mai putini. apoi din ce in ce mai putini. apoi, aproape deloc. acum am ochelari de unica folosinta. sau maxim dubla-tripla folosinta. de cate ori ies in oras, iau cate o pereche. dupa modelul da’ de-o coasta ce-mi dai?

in acest fel simplu, am cred 52 de perechi de ochelari de soare in fiecare an. la voi cum e?

cireasa ipocrita si circuitul

incep jenata. dar ma bizui ca o sa ma intelegeti.

este vb tot despre circuit. si cel din bazin, dar si circuitul ca stare de fapt. in viata cea de toate zilele.

se pare ca, in timp ce eu dormeam, circuitul a devenit ff popular. am tzupait iar in bazin, hotarata sa inot ca de obicei. individual, fara sa privesc in jur. cu un deadline si un target bine definit si optimist. 100 de bazine.

in bazin, ce sa vezi, un domn dragut. intamplator, inotam tot in zona aia in care ma abordase grasunul cu clips pe nas. sa ma vare-n circuit.

inot nepasatoare pe langa el, ca doar nu era sa-i arat ca-mi place. si oricum, cum arati cuiva ca-l placi, cand esti in bazin? respiri mai sacadat? te zvarcolesti sa creezi valuri? intri in el din greseala? te uiti cu ochii orbi de clor in directia lui, sperand ca el vede dincolo de congestionare, mirajul?

mai erau si alti domni cu el. de plictiseala, ii urmaream. si vad cum la un moment dat, pe la bazinul 68, da, 68 tb sa fi fost, domnul care imi placuse mie scoate mana dintre unde. si face un semn asa, deasupra capului. il face catre prietenii lui, dar il vad si eu.

un semn care in limbaj international inseamna…circuit. adica roteste mana in mod repetat cu aratatorul indreptat spre zei. am inteles pe data ca dorea un circuit.

si in loc sa ma infurii si sa dau naravasa din codita de cireasa, ce credeti ca fac. ma prefac o adepta a circuitului si intru in el cu gratie. fara zbateri. fara durere. fara memorie.

fara macar sa arat ca fac o favoare. ci intru ca si cum eu fac circuit cum respir. de placere, asa. si ca si cum eram obisnuita cu circuitul. si abia asteptam sa vina cineva sa-l instituie naibii din nou. ca prea era haos in bazinul asta.

cata ipocrizie pe o singura cireasa. deci das papagal s-a lovit de un zid. iar frumuselul doar flutura din mana si intru in circuit fara sa cracnesc. hm.

m-am urat. dar am dat repede mai departe din toate labutzele de cireasa. in format de circuit.

si in timp ce faceam rusinoasa fapta, ma gandeam. de cate ori nu renunt la principiile mele in care cred cu tarie pt o toana de moment? si cum imi afecteaza asta toata livada? adica intratul in diferite circuite ale diferitelor persoane?

ei bine asta am fc. dc il cunoaste cineva pe das papagal, il rog sa ma contacteze. pt ca am sa-i cer scuze. si tb sa-l rog sa inotam impreuna in circuitul pe care il crede cuviinta.

o sa-l recunoasteti usor. are un afis mare fluorescent pe spate, batut in tzintishoare fine, pe care scrie papagal in 5 limbi. probabil lucreaza intr-o banca si poarta un clips pe nas. ca cel de prins hartii, doar ca mai mare.