nokia. connecting people. but not us.

nokia. connecting people. toata lumea stie sloganul.

dar nokia refuza, cu indarjire, sa ne conecteze si pe noi. ca individualitati si cirese cliente.

tel meu nokia arata de o vreme foarte rau. incepusera sa-i cada majoritatea butoanelor. chiar si ala principal din mijloc. cu care surfezi prin meniu.

am avut 2 optiuni. sa-i montez un joystick in loc de botonul ala. sau sa cumpar altul nou.

eu, cireasa neconsumista si ecologista din fire, am amanat cat mai mult sa investesc in acest nou gadget. lasa, sa cumpere altii.

salvez planeta consumand mai putine produse. si cumparand mai rar. salvand planeta dar si buzunarele de cireasa cam leftera.

e, si la un mom dat nu s-a mai putut. mama de cireasa a zis ca-mi ia tel de ziua mea. zis si fc.

m-am dus cu mama de cireasa si a cherry la mall. am intrat in mag cu tehnologie. ne-am dus la raftul cu telefoane nokia, brandul meu preferat. regardless monopolul de care zice lumea.

acolo, tel incepand de la 150 lei pana la unele ff smechere. cum am avut si eu cand eram fiinta corporata si cu fitze. dar pe care nu prea l-am fol la capacitate max.

eu si a cherry ne-am uitat la ele. apoi una la alta. apoi la vanzatoarea mult mai varza decat noi la mufe si fire. era femeie.

am intrebat-o totusi, ca doar pe ea o aveam la indemana, care e problema unui anumit tel. prea ieftin ni s-a parut noua, dar asa de dragalas. de culoare zmeurei coapte.

ea a zis ca n-are camera. si cam atat. in rest e superok. ce m-am mai bucurat. ca detest pozele fc cu tel. niciodata nu m-au incantat.

deci am cerut pe loc tel. iar a cherry, de entuziasm, a cerut si ea unul la fel. 2 cirese incantate. cu 2 tel. nokia de culoarea zmeurei. nimeni nu era ca noi.

am povestit la toata lumea cum in ziua de azi se pot cumpara tel ffff ieftin, si chiar nokia. le-am aratat cu ochi luciosi de mandrie. inima ne sarea din piept cu plesnet.

si apoi, rand pe rand, au inceput probl. intai ne-am prins ca nu-l auzim cand suna. orice melodie am pune, la volum maxim, nu-l auzim.

apoi am descoperit ca nu vdm nimic pe ecran. la contrast maxim, abia vezi intr-o camera intunecoasa. afara nici pomeneala.

si ultima, dar nu cea de pe urma probl, nu auzim ce ne spune pers de la capatul firului. motiv pt care in timpul convorbirii am dezvoltat obiceiul sa ni-l frecam de ureche, sa incercam sa-l varam in ea. si ne doare. in plus, e degeaba.

este fix ca in bancul ala. un om care isi pune afis pe usa. nu sunati voi, sonerie stricata. ies eu din cand in cand. asa si noi. luam tel din geanta si il studiam cu atentie sa vdm dc a sunat sau ne-a scris cineva.

dc ne-a scris, nu putem vedea ce. putem doar sa banuim. poate asta e o parte buna. ca alegem ce-am vrea sa ni se scrie. si acum imi dau seama ca faptul ca nu auzim ce ni se spune poate fi si el bun. au scazut certurile zilnice cu 34%.

zau. cum se poate asa ceva? dreptul de a auzi tel cand suna si de a vedea numele si msg de pe ecran cred ca face parte din drepturile inalienabile ale omului care a cumparat un tel.

e de neconceput ca nokia sa ma priveze de aproape toate drepturile pe care le am ca si posesor de tel. nu aud sunetul, nu vad ce scrie, nu aud vocea.

wtf.

recunosc ca am platit putin. neasteptat de putin. dar e nokia. si situatia e la fel de rea ca si cum mi s-ar spune la cumparare. ati cumparat un model mai ieftin. intre orele 14:00-16:30 nu veti putea primi sau faceti apeluri.

sau in zilele cu ploaie va tb sa va suiti pe un bloc inalt ca sa puteti beneficia de o convorbire. sau folositi va rog sms.

c’mon. e dezgustator. si there’s nothing we can do about it.

nokia is, generally connecting people. but nokia is not, I repet, is not connecting us.

Anunțuri

sufletul pereche are nasul coroiat

a cherry a scris lucruri fine si complicate despre sufletul pereche. eu, mai din topor.

ma pasioneaza sb, asa ca tot discut despre el. din cand in cand sun canalia, prietenul meu bun si-l intreb. auzi, tu crezi ca exista suflete pereche?

canalia plictisita imi zice mereu ca da. mai multe chiar per cap de cireasa. si desi stiu raspunsul, tot il intreb. poate cine stie, s-a mai gandit.

si tot gandindu-ma asa, am ajuns de curand la o concluzie profunda. am ramas uimita. cred ca sufletul meu pereche are nasul coroiat. si deodata orizontul de posibilitati mi s-a deschis bogat inainte-mi.

exista zeci, sute, mii, zeci de mii de nasuri coroiate doar in romania. nu mai zic ca, daca ies putin din tara, totul creste exponential.

uitati-va putin in jur. e incredibil cate sanse am sa-l gasesc. cum apare unul, cum il tarasc sub lupa mea pe post de patul lui procust. si il studiez cu atentie.

ah. nu e asta. ma scuzati ca v-am oprit din drum. cautam, ce sa va zic, cautam sufletul meu pereche cu nasul coroiat. dar nu sunteti dvs. lasatzi, mai intreb.

ce rost au intrebarile despre valori in viata. principii morale. educatie. varsta. nasul e de baza. e coroiat? atunci purtatorul merita verificat.

la rastimpuri imi iau o boccea cu de-ale gurii la spinare si pornesc la drum. n-ati vz cumva, oameni buni, sufletul meu pereche cu nasul coroiat? arata asa, cum sa va spun…oricum. era imbracat cu…orice. dar avea nasul asta coroiat. nu se poate sa nu-l fi observat. e mortal.

nasul coroiat afecteaza intr-un mod tulburator linia gurii. iar gura astfel rezultata afecteaza toata fatza. iar fatza ma afecteaza pe mine. big time. prin urmare, purtatorul de nas coroiat capata un halou in jurul capului.

sigur, nu e un halou de sfant. ci de potential suflet pereche. il vad de departe intr-o multime. apoi imi vine sa-i dau cercuri concentrice. din ce in ce mai mici.

apoi sa il separ de turma. apoi sa il obosesc si-l fac sa se impiedice gafaind. ca sa-i pot sari la gat. nu ca sa-l omor. ci ca sa-l verific.

a, ma scuzati ca v-am urmarit si v-am trantit pe jos. ma scuzati ca am dintii infipti in gatul dvs. sfinte sisoe, ce nas aveti. mmmmm. ma scuzati de neplacerile create. nu sunteti dvs.

bine, sa nu credeti ca ma ocup cu asta. am si eu un job, prieteni, familie. n-am timp sa sar cu ochi de pisica la panda in carca oamenilor care merg linistiti pe strada.

dar. it’s a fact. sunt sanse ca sufletul meu pereche sa aiba nasul coroiat.

tb doar sa descopar care nas din multimea de nasuri. piece of cake.

trenul cu cirese solicitate la max

ne-am suit iar in tren. 2 cirese imbuibate. distrate bine. multumite. cantarete la sluja de Pasti in corul de la biserica din chechis. 2 cirese in drum spre casa de data asta.

drumul, lung, ce sa zic. de la jibou am fc o zi pauza la cluj. orasul nostru preferat din romania. unde salasluieste kapra ardeleana, prietena buna. am ras cateva ore bune si am plecat mai departe.

si mergeam, si mergeam. ajungem la teius. a cherry primeste telefon si persoana de la capatul firului, dupa diverse alte vb ca preludiu, arunca cu intrebarea.

unde esti? a cherry: la teius. el: vin sa te iau. a cherry: nu, stai, sunt in gara la teius, dar trenul merge mai departe. el: aaaa, ok. bine, vin sa te iau de la alta gara. urmatoarea. coboara si hai cu mine. peste granita. a cherry: nu pot. lucrez maine. si oricum n-am haine. el: lasa ca aranjezi cu munca. si cu hainele, nu-i problema. am card.

trenul serpuia mai departe. probabil ca vz de sus, semana cu o rama uriasa care tanjea sa ajunga la aiud.

vin eu in fuga de la chioscul de pe peron cu apa in plisc. si suna telefonul meu acum. el: unde esti? eu: la aiud. el: valeleu. eu: ce? el: da-te jos la brasov. eu: nu pot. el: de ce? eu: am treaba. el: ti-o rezolv eu. eu: ei na. el: zau, da-te. vin sa te iau. eu: mai sa fie.

stateam si ne gandeam, a cherry si cu mine. ce chestie funny. cand am plecat cu trenul de la bucuresti, n-am primit niciun tel asemanator. nici eu, nici a cherry. trenul in timpul asta manca gara dupa gara.

…nu ne-a tras nimeni de haine sa ramanem in oras sau sa-l urmam in alta parte. nu ne-am fi dus, ca aveam un plan bun. dar ne-ar fi placut sa fim intrebate, ce sa zic.

si totusi acum, niste oameni si-au dat seama ca Pastele fara cirese e ca nunta fara lautari. si au vrut sa repare lucrurile atunci pe loc. cand i-a lovit certitudinea ca cine n-are cireasa, sa-si cumpere.

si m-am gandit: vine 1 mai. deci aviz amatorilor. mai bine va ganditi acum de 2 ori. cine si-ar dori sa tina o cireasa sau alta cireasa aproape cu ocazia acestei sarbatori, mai bine spune de pe acum. faceti dumneavoastra o cerere…

pentru ca da. trenul cu cirese solicitate la max tocmai a sosit in bucuresti. cu ele cu tot.

dar ciresele vor briza si aerosoli si ciorbita cu afumatura si shuberek si cafea facuta cu mana lui ovidiu. si pt asta o sa o ia din loc din nou. si nu se pot da jos cand suna telefonul.

faceti cum credeti. si noi la fel.

Paste langa Jibou, un mare nod feroviar

sunt acum in curte la chechis, un sat la 9 ore de bucuresti, langa jibou. nu stiti ce e jibou? un mare nod feroviar.

chechis e in judetul salaj. e motivul pt care eu si a cherry suntem amandoua salajence. ea din salaj, eu din salajean. am wireless in curte. ce nebunie. ma rumenesc la soare. se bucura pielita subtire de cireasa.

in satul asta a copilarit a cherry, lucru care se vede si acum. peste tot, pe unde a trecut ea cand era mica, sunt acum ciresi infloriti. normal. unde s-a jucat mai mult, sunt mai multi copacei. unde a rtecut in graba, e doar iarba verde, verde de tot.

dar sunt si peri si meri si alti copacei. e concurs mare. cine are florile cele mai frumoase din sat. mai roz, mai galbui, mai albe, mai gingase, mai mari, mai transparente.

nici nu stim cui sa acordam marele premiu. aici e a doua primavara. ce lux e sa prinzi 2 randuri de copacei infloriti. de cand sunt am alergat in lume sa prind a doua inflorire a copaceilor. sunt dependenta de florile care anunta rod.

aici toata lumea se pregateste. aud ouale cum fierb. cand sunt gata, le rosim si le punem abtibilduri cu iepuri si ingerasi si pui. dimineata ne-au trezit cocosii si pasarile cantatoare. cand am iesit din casa am vazut padurea.

am auzit pe bune cucul. cica atunci cand auzi prima data in an cucul, trebuie sa te prinda cu bani in buzunar. ca sa-ti mearga bine tot anul. n-am un chior, sunt leftera. ce sa mai zic. urmeaza sa curat ciuperci. in curte, la soare, pe indelete.

prin curti auzi oameni robotind a Paste. toata lumea curata, randuieste, pregateste, oboseste cu rost. purceii albi lolec si bolec ne spun lucruri prin gard. cuchi a facut 4 pui mici, dar nu stim exact cu cine. inca mai intrebam prin sat.

am venit 11 ore cu trenul. ne-am adus hainele bune de biserica. maine dimineata o sa ne spalam pe fata cu apa in care sunt cufundate urzici, oua rosii si bani. sa fim rosii ca oul, iuti ca urzica, banoase ca banul.

eu si a cherry glumim mereu. zicem ca o sa fim rosii ca urzica, iuti ca oul. cu banii nu glumim. pe foc sfaraie sarmale. clocoteste borsul de pui taiat ieri. in beci se intaresc raciturile.

e Paste langa jibou, un mare nod feroviar. zumzaie gazele. canta pasarile. se unduie copaceii. si nu-i pe lume minune mai mare.

zi de cireasa parguita

se iau prietenii buni, multa bere, oua umplute, muzica buna, icrele fenomenale facute de mama, salata de boeuf, mama insasi, vin rosu si se aduc in floreasca. in locul de unde incepe orice calatorie. cum ziceam.

se amesteca totul cu lingura uriasa si se da la cald. se serveste pe loc. rezulta un val de energie si buna dispozitie. un val de cadouri simpatice. un val de bautura ciocnita cu cine tb. un val de prietenie pe paine.

ieri a fost ziua mea. zi frumoasa ca mine. va amintiti vremea? nu conteaza. eu m-am simtit grozav.

a cherry a fost regina neincoronata a mixerului si a preparat cocktailuri minunate din vodca poloneza, lime, lamaie, suc de mere si merele insele, pisate. reteta invatata de la australienii prieteni. de mare senzatie.

n-am avut scaune unde sa sada invitatii. au stat pe rand. n-am avut pahare din care sa bea. ce sa fac, s-au mai spart din cele castigate la partaj. au baut cate 2. n-am avut furculite cu care sa manance. nu-i nimic. am folosit manutza.

am primit multe oi. oi tablou, oi bibelou, oi insigna. oi pur si simplu. toti stiu cat imi plac de mult. un dulapior minuscul cu chinezi desenati de la chinezoaica de printesa sha. care a plecat cu niste urechi de iepure pe cap. dusa de alt val de emotie.

am primit si niste carti. din cate carti am primit, 56% erau cu tenta sexualo-senzuala. hm, ce sa fie…or fi vrut sa zica ca asa ma vad ei, citind asta? sau ca sa mai invat?

inca mai pluteste in aer senzatia de ziua mea. scaunele si pernele au ramas ca si cum lumea inca sta pe ele. mixerul e pregatit pt cocktailuri. guerilla canta bine. mai am mancare. sunt imbujorata de la cocktail. e 2 noaptea. am tren la 7.

ieri a fost ziua mea. zi frumoasa ca mine. m-am parguit. si ce bine e. nu pot sa va explic. ati fi invidiosi.

latura mea chinezeasca

asa-mi zice a cherry, cand o vede. latura mea chinezeasca.

din cand in cand fac alegeri ciudate de haine si obiecte si activitati si oameni. alegeri de matase, cu auriu si culori tipatoare. atunci a cherry, tematoare, ofteaza si zice. pazea. tocmai a lovit latura ta chinezeasca.

la inceput m-am dezvinovatit, care latura, stai sa vezi ca n-am, despre ce vb, ia mai lasa-ma.

dar dupa o vreme m-am prins ca asa e. am o latura chinezeasca care se ascunde sub pielita subtire de cireasa. si cand loveste, run for your lives. pt ca loveste cu toata priceperea si iuteala unui luptator chinez.

a cherry are datoria ca, atunci cand pune stapanire chinezul din mine, sa-mi smulga din ghearele dornice lucrurile pe care mai tarziu probabil ca le-as regreta. ca in restul timpului sunt o doamna.

dar pe loc atunci, eu nu vreau sa let go. lasa-ma, lasa-ma, femeie rea. nu vezi ce frumos e chimonoul asta? lasa-ma sa iau papucii, uite ce draguti sunt, cu pauni aurii si pufi.

latura mea chinezeasca se manifesta si la oameni. si aici pe a cherry o lasa nervii de tot. din cand in cand trag sa am pe langa mine oameni cu personalitate aurie, din matase, cu pauni brodati si pufi.

si pe astia a cherry mi-i smulge din mana, in contra vointei mele. lasa-ma, lasa-ma, femeie rea. ce stii tu ce e bun? uite ce dragut e omul asta. hai sa petrecem timp de calitate cu el.

a cherry face ochii aia ai ei mici si lungi, bed eyes, si mai mici. si se arata fara mila. nici nu stiti cum e. ca sa-mi pot astampara foamea generata de latura chinezeasca tb sa ma ascund, sa mint, sa disimulez, sa fur.

dar ce ma fac. de curand latura chinezeasca a fost amenintata de alte noi laturi, la fel de promitatoare.

latura mea mongola pt ca am vrut sa plec cu un surtuc cu ciucuri, latura mea pandjabi pe ca am vrut sa-mi cumpar neaparat sari, latura mea manciuriana pt ca imi plac icrele de manciuria.

latura mea taraneasca pt ca tocmai mi-am luat o superie veche si brodata de mana. latura mea de paparuda pt ca mi-as lua un caine mic pe care l-as tine la subrat si i-as pune funde roz in cap.

a cherry, ai treaba multa, ce sa zic. pt ca, chiar acum, cand vb, eu dezvolt inca alte noi laturi, care o sa ne bantuie. fii cu bagare de seama, ca singura nu ma descurc.

dati-mi va rog narghileaua aia. da, da, aia din colt. multumesc.

sufletele pereche expira ca laptele

Vorbeam cu cireasa prietena care o tot da in sus si-n jos cu sufletele pereche. C-or fi ca n-or fi.. ca unde s-or ascunde, auzi tu, dar de ce s-or ascunde? Si-n timp ce ma intreba pentru a o mia oara daca ele exista, m-a lovit raspunsul asta. Ele exista, dar expira ca laptele. 


Eu am intalnit pana acum cateva. Toate ale mele, candva, intr-un anumit moment cand probabil si sufletul meu era perechea lor. Si intr-adevar e o diferenta intre sufletele luate asa random in timp ce se perinda pe langa noi si cele care ne umple jumatatea de pahar. Alea bune, sufletele de calitate zic, care ni se potrivesc perfect pentru ca sunt masura noastra, nu au cusaturile tari, au marginile bine finisate si captusala moale, alea se lipesc de noi  ca o petala pe o oglinda uda. perfect. 

Dar apoi cand oglinda se usuca, sa zicem, petala se desprinde si se lasa purtata de vant spre un alt taram, cu un alt fus orar probabil, unde termenul ei de garantie nu a trecut. In lumea ta, a expirat. Si aici another cherry o sa ridice la mine din spranceana. Pentru ca eu nu ma indur sa arunc nici laptele stricat. Ce, nu pot sa-l pun la prins? Sau sa-l transform in branza? Ce, nu branza mucegaita e cea mai buna? Chiar trebuie sa-l arunc? Chiar acum? Chiar eu?

Mda, sa revin.. sufletele pereche fac tocmai asa. Si-atunci cand se desprind ce-o sa zici? Ca de fapt nu era tocmai pereche? Ca poate te-ai inselat tu? Si de fapt nici nu iti place laptele..

Nu se face.. ele trebuie sa ramana acolo in cutia sufletelor pereche. Si daca vreodata uiti cum esti tu de fapt, ridici putin capacul si te uiti la sufletele care te-au completat candva. Poate unul ti se pare acum un pic sifonat. Altul asculta muzica teribila. Dar fiecare a fost candva sufletul tau pereche. 

Cred ca tomai asta e. Ele raman la fel. Dar in functie de locul in care stam noi cand le privim isi schimba forma, le piere stralucirea sau dimpotriva lucesc de-ti iau ochii. Acuma, nu trebuie sa va spun eu, ca nu tot ce luceste e aur, ca asta stiti deja. 

Si cand zic cateva suflete pereche, nu va imaginati ca e un numar din doua cifre. E, cum a zis o data un prieten bun: ma gandesc la un numar intre anything si 2. 

cireasa cotzofana

da, am citit eu carti. am vz filme. am colindat prin lume. cant la pian. vb limbi straine. fac regulat schimb de idei noi.

dar cand ma aflu in fata unei tarabe cu cercei si brose, sunt in continuare fascinata de tot ce straluce. fix ca o cotzofana. pupupup.

am fost cu mama de cireasa si a cherry la cumparaturi, ca ciresele. sigur, mi-am dorit si am si achizitionat (cu banii lor, ca e ziua mea) si lucruri mari, importante, scumpe. de care aveam nevoie.

dar ce mult m-am bucurat la tot felul de prostii colorate si stralucitoare. expuse pe tarabe si dosite prin coltisoare bune de descoperit. pupupup.

o bratara din margele roz palid, prinsa cu o fundita mica, tot roz. ciorapi cu buline de 4 lei.

cerceii cireasa cu surub, care au si o pietricica shtras. dar si cerceii cireasa lungi, facuti din margele colorate. placere pe paine.

asta nu ma face deloc sa ma simt rusinata. cred ca asa se bucurau si indigenii descoperiti de columb cand asta le arata oglijoare. deci e parte din istorie. si din mersul firesc al vietii.

putine lucruri se compara cu placerea de a scotoci prin cosuri cu nimicuri. sporovaind verzi si uscate, guralive. despre totul si nimic. si aratandu-ne una alteia ca niste maimutze incantate ce-am mai gasit.

cred ca in fiecare femeie zace cate o cotzofana. mai mica, mai mare, mai imblanzita, mai pe fata. dar sunt convinsa ca suntem cotzofene din nastere.

dantelele, sclipiciul, paietele, fundele, pantofii de lac, glossul, toate atesta existenta cotzofenei din noi.

eu una abia astept sa o las din cand in cand sa se manifeste. o scot la iveala si o las sa zboare printre rafturi. pupupupup.

apoi, cand se termina banii, o indes in san ca in la cirese si imi vad de drum. femeie serioasa. dar cum dau de urmatoarea taraba cu praf de minune, iese iar, singura. nu mai asteapta binecuvantarea mea de femeie cu capul pe umeri.

da, sunt o cotzofana si ma mandresc cu asta. dc nu eram, era ceva in neregula cu mine. nu eram femeie. nu eram cireasa.

pupupup. pupupup. pupupupup.

o dimineata rosie

se pare ca si a cherry si eu trecem printr-o faza ipohondro-medicala.

intamplari cu freze, clesti, cutite si tot felul de instrumente potrivnice pielitei subtire de cireasa de aprilie ne populeaza viata.

ma trezesc dimineata si mi-e frig. ma duc la centrala. clipocea spasmodic rosu. semn rau. nu numai din cauza temperaturii neplacute, ci si pt ca am auzit multe povesti.

povesti in care centralele nemultumite se rascoala impotriva oamenilor care le-au cumparat. se strica si emana tot felul de chestii neprietenoase organismului. se pare ca mereu e centrala cea care castiga.

de cate ori centrala mea ma priveste cu ochi rosii, ma apuca panica. cred ca e singurul moment din viata in care regret ca am divortat. macar el stia sa intoarca de butoanele alea.

gandindu-ma de unde sa apuc problema (am un numar in mobil intitulat aurel-centrala) am incercat sa-mi tai chifla congelata pt mic dejun, ca sa o pot praji. activitate la care am purces increzatoare si nestiutoare de ce va sa vie.

peste 2 secunde era sange peste tot. pe frigider, pe fata mea, pe haine, pe faianta, pe parchet, pe telefon, pe laptop, pe carte.

parca taiasei un purcel, nu o cireasa. rana se itzea la mine hada si adanca, ca o mica genune cascata spontan.

tare de inger din fire, acum m-am lasat moale pe marginea patului. mi s-a parut ca prin mica deschizatura palpitanda vad un plaman. stai, nu, e ficatul, dupa culoare.

m-a luat ameteala, am inceput sa ma invart haotic ca o gaina fara cap prin casa. am simtit ca ma lasa puterile. m-am asezat din nou pe pat, slabita. brusc mi-a venit ideea ca poate sunt slabita nu de sangele mult scurs, ci de gazele nesanatoase elucubrate de centrala cu ochi rosii.

eram in pijamaua cu vaci. m-am gandit: dc ies asa acum pe scara blocului sangerand dintr-o labuta, aproape de incheietura, vecinii o sa creada ca am incercat sa-mi pun capat zilelor. ca viata e o incercare prea mare pt mine. si o sa fie jenant.

dar nici sa mor aici singura, ca un caine, sangerand ametita de la gazele centralei cu ochii rosii. sa mor de frica de penibil. a invins totusi decentza.

am deschis cu labutza buna toate geamurile, se se faca curent. am pus rana sub apa de la cada. dar mi-am adus ingrozita aminte ca in filme asta grabea sfarsitul eroilor care alegeau acesta cale pt a scapa de probleme.

ameteala mare. mult sange peste tot. amezeala. gaze. sange. panica. sange. gaze.

pana la urma am innotat intr-o piscina cu spirt. si am dat cu labutza buna tremuranda de toate butoanele centralei.

acum sunt buna zdravana. centrala face cald si clipeste cu ochisorii galbeni, cei buni. rana s-a inchis. si am o pofta de viata ceva de speriat.

calatoria spre departe incepe de acasa

acum m-am prins. n-am facut facultate degeaba. am avut o revelatie.

am inteles ca drumul spre australia incepe din floreasca. si drumul spre austria tot din floreasca. si cel spre grecia. si cel spre berlin.

ca, adica, daca vreau sa plec undeva departe, nu tb sa ma gandesc ca e prea greu sau complicat sau departe. sau peste mana. pt ca orice destinatie aleg, ea incepe din floreasca. adica exact unde stau eu. nu e fenomenal?

hm. o sa ziceti ca e putin lucru, si ca daaaaaa, e la mintea cocosului. nu e chiar asa. pt ca in modul asta simplu, oriunde vreau sa merg, tb doar sa ies din casa. si sa pun un picior dupa celalalt.

si intr-un final, in felul asta simplu, mergand, o sa ajung, mai repede sau mai incet, unde mi-am propus. pt mine, sincer, a fost un mare pas inainte. nu vedeam lucrurile asa.

mi se parea ca in australia se pleaca numai din niste locuri special amenajate. nu, domnu’le. spre australia se pleaca din floreasca. si din aviatiei, unde sta a cherry.

si pt ca tot e asa de facil, mi-am propus ca in curand sa fac asta. sa ies intr-o dimineata din casa, sa iau pe a cherry de codita si sa purcedem la drum.

australia cu cangurii si diavolii ei tazmanieni si delfinii, si gratarele si cocktailurile preparate de stirling e mult mai aproape acum. asa si africa. si america de sud.

toata chestia e sa te trezesti cu gandul cel bun. care sa-ti arate destinatia. odata ce ai ales, drumul tau, oricat de indepartat, incepe din fata casei. si din cauza asta poti pleca imediat.