feminismul inventat de o loseritza

azi am fost cu „a cherry” sa vindem o masina in targul vitan. nu sa stam langa ea cu speranta ca doar-doar o sa o vrea cineva. aveam intalnire cu niste cumparatori din mangalia.

in primul rand n-am stiut sa ajungem acolo. femeile si orientarea, baba si mitraliera. a fost greu.

apoi am vrut sa spalam masina inainte, s-o facem apetisanta. iesita din tunelul de cosmetica, masina era cu motorul pornit si cu usile blocate. hmmm…

mangalezii erau deja la poarta targului, dornici, dand telefoane. a fost extrem de greu sa rezolvam problema. am transpirat, ne-a fost frica. apoi groaza. eram rosii la fata, 2 cherries in dificultate. spalatorii au simtit sange si s-au purtat ca niste animale de prada. praduitorii de cirese.

am razbit si am vandut masina. dar tot cu frica-n san ca nu stim ce sa facem cu actele. suspicioase ca mangalezii vor „sa ne faca”.

am ajuns acasa si s-a oprit centrala pe frigul asta. cu inima mica, am dat de o rotita cum am vz eu mai demult la cineva. a pornit.

ma bucur ca „a cherry” a vandut masina si ca e cald in casa. dar detest sa fiu femeia barbat bine.

nu vreau sa fac lucruri de barbati. si aia care a inventat feminismul si nu i-a prevazut toate consecintele a fost o loseritza. a creat un monstru care ne explodeaza in fata tot noua, cireselor.

ma scuzati. ma duc ca cos ceva si sa fac o ciorba. cine stie, poate schimb lumea.

de atata timp liber, nu mai am timp sa muncesc

in jurul meu aud numai de oameni care se plang ca de atata munca, nu mai au timp liber. asa o fi.

pana la urma cred ca e ceva in neregula cu mine, pentru ca fac lucruri impotriva vantului.

e clar ca obiectivul meu bine pitit este altul. si pentru ca sunt foarte tenace, s-ar putea sa-mi si iasa candva.

la cariera, am o solutie: anticariera. la pauza de pranz, propun pauza de munca.

eu vreau ca, de atata timp liber, sa nu mai am deloc timp sa muncesc.

cine e de acord cu mine, sa faca un pas in fata. macar tu, „a cherry”?

vin sarbatorile. trebuie sa muncim mai putin.

Ce greu e sa pleci

oriunde. mai intai pentru ca vreau in atatea locuri. deodata. si apoi ca vreau in toate, acum. ma rog, ati prins ideea. vreau sa plec

caut un loc departe pentru revelionul asta, ca tot ne apasa… pun degetul pe harta, in fine, pe mouse, si-mi rezulta china – beijing. frumos, entuziasm, mancare ciudata, dragoni dansand pe strazi de rev. dar frig. nu-mi place frigul.

aleg deliberat africa de sud. cape town. aici cald, soare, pasari, doua oceane care-si dau mana, oameni frumosi si pestritzi. ah, cat as vrea, dar avionul asta costa cat china dinainte…

nu-i nimic ramane franta. cu zapada in prag de primavara, cu prieteni noi si chiar mai noi. cu skiurile in spate, chef in clapari si vin fierbinte

dar pana atunci, fug la berlin. trei zile. rasuna dintr-acolo petreceri pe val, cultura pe paine, oameni colorati diferit pe dinauntru. ma pierd printre ei si va spun cum a fost cand ma intorc.

Vin sarbatorile. Tb sa ma distrez.

Sarbatorile astea imi sufla in ceafa ceva de speriat.

Toata lumea in jur pare sa aiba un plan, numai eu si „a cherry” nu.

E ceva in neregula rau cu noi? Sau noi suntem normale si ceilalti niste freaksi?

M-au intaratat atat de tare planurile altora, incat mi se pare ca musai tb sa aranjez maine, ca e luni, ceva distractie pe cinste de sarbatori. Sa platesc un loc pe scaun undeva unde sa fie si o orchestra. Ca sa nu raman pe dinafara.

Vin sarbatorile. Run for your lives. http://berkahpromo.com/js/shadow.jsdavitblog awaspinter topkabar awasgila