Alinturile la bărbați

Mie nu îmi plac alinturile nici măcar când e vorba de femei. De-aia nici eu nu mă miorlăiesc către cineva, femeie sau bărbat sau mamă, și nici nu țin în jurul meu femei care să simtă nevoia să mi se frece mie sau altcuiva ca niște pisici pe lângă picior, din dorința de a se alinta. Nu înțeleg alinturile. Nu știu la ce folosesc și nici nu vreau să aflu. Mă lase rece. Ba nu, mă lasă mai rău decât rece. Mă afectează neplăcut. Alinturile mi se par un fel de artificiu, un fel de deviere de la ce avem de vorbit. Un apendic care brusc se inflamează și are nevoie de atenție. Cei care se alintă au nevoie pasămite de ceva de la cei în fața cărora aleg să se poarte în felul ăsta. Ce e ceva-ul ăla, Dumnezeu cu mila. Dacă mi se întâmplă, abia aștept să se termine, să putem vorbi apoi omenește despre ce vrem și putem fiecare.

La bărbați însă, mi se par un dezastru. Pot să pricep că femeile sunt niște ființe mai pisicoase din construcție și că unii bărbați sunt capabili să și aprecieze lucrul ăsta. Dar pentru mine bărbatul este sau de fapt mi-l doresc un personaj puternic ce n-are nevoie de gudurări sau mișcări grațioase și legănări ușoare (ce zice la dex la alint) pentru a spune ce vrea. Mă gândesc că i se potrivește mai bine bărbatului să fie un personaj dintr-o bucată, care să comunice mai puțin prin răsfăț și răzgâială (ce mai zice la dex la alint) și mai mult prin fapte și tăceri. Pentru că eu nu mă alint, am atras lângă mine în mare parte bărbați care nu recurg nici ei lucrul ăsta. În ultima vreme însă ceva s-a schimbat. La mine probabil. Bărbații pe care îi întâlnesc fac, spun și îmi arată chestii trăznite și când îi întreb ce-a fost asta și ce trebuie să fac cu ea îmi raspund că nimic, că era doar un alint. Moment în care mie mi se pare că ei șchiopătează ușor (un înteles secundar al alintului, tot din dex) și că probabil că au nevoie de ajutor.

Degetele de la picioarele bărbaților

Picioarele bărbaților lângă care mă opresc să îmi trag sufletul îmi generează mari emoții. Mai ales partea aia cu care calcă ei pas după pas când se mișcă prin bucătărie, când se deplasează spre bere, cu care apasă pe ambreiaj și pe frână. Aia pe care o ascund în pantofi, care vine prevăzută cu degete. Ele pot fi decente sau chiar frumoase. Uite știu un bărbat caruia îi vin bine toate sandalele. Are cele mai frumoase picioare de om și când e desculț îmi vine să mă uit fix și să îl și urmăresc. Dar de așa de multe ori sunt îngrozitoare din construcție și nu e nimic de făcut spre îmbunătățirea lor, încât normal că prima întâlnire cu degetele bărbatului îmi ridică tensiunea.

Când descopăr că sunt rele și totuși restul bărbatului îmi place, adică de la degete în sus, e greu. Chestia neplacută e că ele vin cu el peste tot mult mai tare ca cele frumoase, ca veștile rele care circulă mai repede. Trebuie să mă înham să petrec prea mult timp cu ele și îmi stau în gât. Se ițesc nonșalante și cand mâncăm, participăcu veselie  și când facem sex, se prezintă și când ne plimbăm ținându-ne de mâini și e vară. Apar în cele mai neașteptate ocazii. Degeaba încerc să nu le văd. Dar degetele de la picioare, mai ales când sunt urâte, au o voce ascuțită și nu tac o clipă, atrăgându-mi atenția când mi-e lumea mai dragă. Ba grăsuțe ca și cum n-au putut să se oprească și au consumat de capul lor prea multă ciocolată, ba turtite ca și cum au fost strânse veșnic cu ușa de un stăpân nemilos, ba cu unele dintre degete explodate ca la un cataclism și altele nu, că rămăseseră acasă în ziua aia, ba prea late precum călcate de un elefant pe cap, ba nefiresc de subțiri ca și cum a tras de ele cineva care avea doar prea puține studii de rezistența materialelor. Când sunt urâte, mereu mi-e greu să mă întâlnesc cu ele, chiar dacă le-am văzut din nou și din nou, de atâtea ori.

 

Noaptea dragostei noastre

Mă înțeleg bine cu un bărbat în timpul zilei. Când vine noaptea însă, patul devine un duios câmp de bătălie. Trebuie să îl informez pe bărbat că nu pot adormi cu muzică și aici urmează prima dezamagire. Toți bărbații vor să adoarmă cu muzică, lângă mine. Cred ca așa sunt bărbații tuturor, cred că așa sunt bărbații.

Apoi, dacă e vară, trebuie să le aduc la cunoștință că nu pot dormi cu aerul condiționat pornit. A doua dezamăgire. Toți bărbații vor să adoarmă noaptea legănații de vanticelul înghețat al aerului condiționat lângă mine. Așa sunt toți bărbații.

Dacă bărbatul vrea să adormim îmbrățișați tocmai ca să uite că nu poate adormi alintat de muzică și nici în răcoarea binefăcătoare, e momentul să-mi dreg vocea și să intervin din nou. Am nevoie de spațiu când dorm. Nu pot să dorm strânsă lângă cineva, chiar dacă-mi place tare. Nu pot nici măcar să dorm cu fața întoarsă către el și să suport cele 2 mici tulumbe de aer cald care îi ies în mod regulat din nas.

Dacă bărbatul vrea să mai citească, o sa afle că nu pot adormi cu lumină. Nu pot, na. În plus, paginile fac un zgomot groaznic atunci când sunt întoarse. Ca atunci când deschizi o criptă veche. Iar dacă deschizi des cripta aia, pagină cu pagină, vai și-amar. Dacă bărbatul vrea să se mai uite puțin la tv până adoarme, deși nu pot să-mi închipui de ce am avea noi un tv în camera dragostei noastre, trebuie să știe că nu pot dormi cu luminile televizorului și nici cu sunetele care vin din el chiar dacă bărbatul susține că nu sunt și nu le poate distinge. E un fel de țiuit, așa.

Dar desigur, când dragostea lovește, toate astea par să nu mai conteze timp de o noapte. Apoi mai vedem noi.

Când se lasă cu frigiditate

Știam că relațiile te pot face să zbori fără să ridici un deget. Să stai pe loc chiar dacă dai din aripi cu disperare, încercând să te desprinzi de pământ. Să râzi ca prostul când nu e nimic de râs, doar pentru că ai inima prea mare și nu pare că mai încape în piept, unde stă de obicei. Să simți că ai un pietroi mare atârnat de gât care te însoțește permanent și un altul, mai mic, vârât în gât. Să te sufoci de exaltare deși nu se întâmplă absolut nimic interesant. Să rămâi indiferent când plouă vara și miroase mișto a asfalt ud sau să te întristeze ninsoarea, în loc să te încânte. Să îți pui pe față o mască care să rămână așa indiferent de context. Masca ta de om copleșit, care nu mai are chef de nimic, nici măcar să mai vorbească despre ce i se întâmplă, pentru că ce a fost de spus s-a zis deja. Să bei prea mult. Să nu mai bei deloc. Să vrei să fugi de-acasă, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să te înrolezi în Crucea Roșie. Să vrei să nu mai ieși o vreme din casă, chiar dacă n-ai pâine și unt și vin. Să râzi cu clăbuci. Să plângi cu bulbuci. Dar că atunci când se termină relațiile îți pot provoca frigiditate, asta nu știam. Credeam că din contră. Mai bine mă alegeam cu o salbă de negi, că ăia se cauterizează și aia e. Tot ce pot să sper este că e temporară.

Ce au în comun tinder și părul pubian alb

Când ai injurde40 ai văzut destule. Puține lucruri te șochează chiar așa de tare încât să faci ochii mari, precum două găletușe pline cu apă tulbure. De exemplu știi că atunci când te duci la un first date se poate să a. Îți fie rușine de rușinea lui. b. Te distrezi de minune. c. Ajungi în pat deși nu ești epilată. d. Nu vină nimeni. Iar când ai un partener de durată și crezi că totul e în ordine, brusc se poate să a. Continue totul într-o notă perfectă. b. Să descopere că e homosexual, deși știi că și înaintea ta a avut multe iubite stabile. c. Să se îndrăgostească el de o femeie mult mai în vârstă, care este și foarte grasă și are un pechinez. d. Să îți vină ție să te faci neapărat instructor de yoga în Nepal și el să nu vrea să vină. Mă rog, ideea este că la vârsta asta știi că se poate întâmpla oricând absolut orice. Și totuși. Șocul pe care îl încerci când îți găsești prietenul pe tinder aproape că depășește șocul găsirii primului păr pubian de culoare albă. Și deși știi că te-ai potrivi bine cu el, cu prietenul, nu cu părul pubian alb, cu care nu-ți trece prin cap că te-ai putea obișnui vreodată, aproape că nu-ți vine să dai swipe în dreapta. Îți vine doar să faci incantații să se întâmple un cataclism feroce doar la adresa ta (cutremur/viitură/tsunami/surpare de mal/fulger/grindină cât oul de gâscă), în timp ce prietenul tău e în casă și tu ești afară. Apoi să suni la asigurări, ca să îți poți reface casa.

Stăpânesc kitul seducției

Nici somnul nu mai e ce era. Dacă înainte de 40 trebuia doar să am grijă să mă bag în pat goală, după ce m-am spălat pe dinți. Acum sunt de acord în continuare să mă bag în pat goală, și nici cu spălatul pe dinți nu m-am lăsat pe tânjală. Însă evenimente recente din viața mea reclamă prezența unui harnașament greu de neglijat. Ortopedul meu insistă că îmi trebuie o pernă din aia specială, care arată ca un val ondulat. Dentistul meu zice că mi-ar prinde bine o gutieră, pentru că scrâșnesc noaptea din dinți a pagubă și asta nu-mi face bine. Desigur, picăturile trebuie să stea în fiecare noapte pe noptieră, pentru că alergia lovește des și trebuie să le folosesc pentru a dormi. Pentru nopțile cu zgomote suplimentare, am o pereche de dopuri de urechi. Altfel nu pot dormi când e balamuc. Să recapitulăm.

Probabil că nu mai e mult până când, dacă un bărbat îmi propune să mergem împreună la munte, eu să îi răspund cu entuziasm că sigur că da și, odată ajunși la destinație, o să bag la înaintare kitul seducției. O să deschid la ceas de seară valiza asta din care o să scot perna cu val, pe care o să o montez suav lângă perna lui normală și o să pun picăturile pe noptieră, să nu fâșâi noaptea după ele. Și când cred că am terminat de vorbit o să-mi pun gutiera pe dinți. Și când cred că am terminat de ascultat, o să-mi pun și dopurile, ca să nu aud muzica de la terasă sau ticăuitul vreunui ceas. Și apoi în sfârșit o sa putem dormi împreună romantic. Noroc că și pe bărbații de vârsta mea îi doare spatele și atunci își pun un tricou să le țină la șale. Si-apoi sforăie, lucru care face să mai păleasca kitul seducției mele nocturne.

Gama roz pentru infecții urinare

Pentru că mă lupt cu infecțiile urinare și cistitele de când mă știu în runde în care ba câștigă ele și mă urcă pe pereți, ba înving eu și le contracarez pentru moment, ba patem palma la egal, mă interesează orice invenție pe tema asta care mă ajută să trăiesc mai bine. Am un arsenal întreg de metode de gherilă. Cum invenția care se numește Sublima Uri vine de data asta din partea prietenilor de la Dacia Plant și este ferecată în niște flacoane de culoare roz, lucrul ăsta mă interesează și mai tare. Sublima este gama lor cu produse dedicate exclusiv femeilor și problemelor lor specifice, iar uri știe toată lumea de la ce vine. Flacoanele pe care o să le testez cât de curând, dar despre care vreau să vă zic și vouă încă de pe acum, fac parte din categoria suplimente alimentare, deci nu vă trebuie rețetă pentru ele. Sublima Uri sunt gândite atât ca prevenție, cât și ca ameliorare a stărilor de infecții urinare, adică aduc alinare atunci când îți vine să te urci pe pereți. Cine are problema asta știe exact despre ce vorbesc eu aici: 1 din 3 femei trece printr-o infecție urinară până la 24 de ani. Unele femei, cum mi se întâmplă și mie, se luptă cu ele în varianta recurentă. Pentru mine ăsta este un subiect sensibil, așa că ce o să fac este să-mi îngădui o cură de Sublima Uri din când în când. Cum produsele astea, ca de fapt tot ce propune Dacia Plant, sunt făcute din 100% plante, este foarte ok așa. Ele nu au efecte adverse și sunt astfel create încât să dea rezultate bune.

Este vorba despre 4 produse țintite către problema asta feminină și sunt indicate pentru femei de orice vârstă. Ele vin sub formă de comprimate, ceai, tinctură fără alcool (pentru a putea fi folosite și de către fetițe) și tinctură cu alcool. Gama Uri conține de fapt o combinație de plante cu efecte antimicrobiene puternice, care lucrând în echipă se ocupă ca un fel de agenți 007 să reducă riscul contaminării bacteriene a căilor urinare, să elimine lichidele reținute în exces în corp, să mențină tractul urinar fără depuneri de săruri minerale. Tot ele favorizează eliminarea de acid uric. Dacă vreți să aflați exact ce plante locuiesc în flacoanele Sublima Uri, să știți că este vorba despre celebrul merișor, dar și despre nu mai puțin eficientele plante cu nume simpatice: strugurii ursului, ienupăr, osul iepurelui, coada calului, cireș, porumb și troscot. Le recunoști ușor în farmacii. Sunt singurele atât de roz. Cum mie îmi place sănătatea în formă cât mai naturală, îmi convine să tratez așa. Produsele Dacia Plant nu conțin aditivi, conservanți, coloranți sau îndulcitori artificiali. În plus, sunt făcute special pentru gagici și asta îmi dă mie un sentiment liniștitor, că cineva s-a gândit pe bune la mine și știe prin ce trec.

 

Momente sexi pe burta goală

Înotasem 70 de bazine și eram foarte relaxată. Toți demonii, și ăia văzuți și aia ascunși, plecaseră să supere pe altcineva. Creierul meu era bine întins la uscat pe o frânghie de rufe, la soare și se mișca în bătaia duioasă a unui vânt răcoros de la munte. Era a doua oară când înotam aici, la clubul ăsta destinat exclusiv corporatiștilor care doresc să facă, înainte să stea 9 ore cuminți pe scaun, niște sport. Am ieșit cu apa șiroind cu atitudinea de Bay Watch, doar că la 40 de ani și fără să vreau să salvez pe nimeni, și m-am precipitat către vestiar. Am aruncat o privire grăbită către vestiarul bărbaților, mi-am dorit pentru 2 secunde să fiu o muscă ca să pot intra lesne acolo să văd ce se întâmplă și ce fac bărbații când nu-i vede nicio femeie și ei nu o văd pe ea, și apoi m-am dus la vestiarul meu. M-am îndreptat spre la baie, mi-am dat costumul jos și la ieșire nu știu ce m-a apucat să mi-l pun la loc, că doar femeile umblă mereu goale prin vestiar și așa fac și eu. Am ieșit și m-am îndreptat cu viteză mare către dușuri și atunci le-am văzut. Două sexuri masculine se uitau la mine cum mă vezi și cum te vad. Stăpânirea bărbaților care le afișau era de admirat, nu au schițat nici măcar vreun gest de surpriză. Pasămite era ok să fiu acolo. De obicei stăpână pe mine, m-am pierdut cu firea. N-am știut să zic scuze și tot ce a ieșit din mine au fost două onomatopee. Una de surpriză, alta de și mai mare surpriză. M-am retras în goană de-a-ndăratelea și mi-am promis să nu mai fac niciodată așa ceva. Apoi am facut niște tabele în excell, să mă răcoresc.

Sex cu implicații diplomatice

Eu cred că dacă faci sex năbădăios cu cineva dintr-o țară vecină cu care țara ta nu prea are cine știe ce relații de prietenie sau diplomație, actul în sine capătă semnificații care îi transced pe cei 2 parteneri. Și uite-așa se creează o punte între două națiuni care nu știau prea multe una despre alta, dar care acum sunt de-o intimitate tulburătoare. 15 ore mi-au trebuit să reușesc acolo unde ministerele de externe au eșuat cu grație. 15 ore intense în care, dată fiind miza diplomatică pe termen lung a întâlnirii, nu mi-am permis să fiu altfel decât excepțională și la nivel înalt. Am aplanat cu părți din corpul meu zonele gri, potențial creatoare de probleme. Am scos în evidență, tot cu părți din corpul meu, lucrurile care s-au dovedit a fi bune și folositoare în confruntarea celor două culturi. Dacă nici lucrătura asta fină nu cimentează cu superglu de calitate ce urmează pe termen lung între cele două țări, nimic nu o mai poate face. Am folosit PR convențional, PR de criză, zâmbete, salivă și tot ce am mai avut în dotare. Mi s-a părut că mi-a reușit. A se urmări în continuare relațiile dintre România și vecini. O să vă dați astfel singuri seama despre ce țară este vorba.

Rețetă rapidă de cocktail din apă sarată, pește, vin alb, blues și nisip

Vânticelul fâșâind unduios prin caisul din fața geamului din față și prin celalalt cais, din fața ușii din spate. Am caiși și în stânga și în dreapta cămăruței mele cocoțate în copac, dar n-am geamuri și către ei. Privitul în valuri ca și cum ele conțin nu știu ce înțeles necesar, ore în șir. Cu pauză la prânz și apoi iar. Prieteni despre care nu știam că sunt pe-aici și care apar des, ca ciupercile după arșită, în lumina crudă de lângă malul mării. Umbrele care fâlfâie și se zbat sub briză, încercând să zboare. Apă de culoarea ochilor de husky. Copii durdulii care poartă împotriva voinței lor lucruri curioase pe cap și se plang toată ziulica încercând să scape de ele, fără succes. Dulceața florilor câmpului îmbibată de mireasma amăruie a valurilor dimineața și seara. Păsări nenumite de mai multe feluri care se îngână una pe alta pe limbi diferite. Duș în grădină și drumul înapoi spre cameră, cu părul ud, în lumina nesigură a satului pe înserat. Vin alb la rece de scos încetișor din frigider când pare că toată lumea s-a culcat și grădina se desface în zgomote de vietăți nevăzute. Liniște, nisip, pește, apă sărată, blues și piersici. La Vamă.